Contract comercial. Realizarea acordului de voinţă. Neo-bligativitatea înscrisului, dacă manifestarea de voinţă, oferta şi acceptarea ofertei sunt concordante. Dobânzi. Obligarea la plata acestora. Condiţii
| Comentarii |
|
Prin acţiunea iniţială, reclamanta a pretins preţul produselor predate pârâtei în 1992, iar ulterior şi-a redus pretenţiile numai la plata dobânzilor legale, întemeiate pe art. 43 C.com., calculate prin luarea în considerare a dobânzilor minime de 6 % pe an, conform Decretului nr. 311/1954.
Acordarea acestor penalităţi de către instanţa de apel este întemeiată, faţă de culpa pârâtei beneficiare de a fi plătit preţul produselor primite şi recepţionate, cu întârziere, fapt necontestat de aceasta.
Susţinerea recurentei pârâte, în sensul greşitei acordări a penalităţilor în lipsa unor raporturi contractuale şi a stabilirii unor obligaţii ferme între părţi, nu poate fi primită.
Contractele comerciale se consideră încheiate în condiţiile realizării acordului de voinţă între părţi. Condiţia înscrisului unic, nu este obligatorie, reglementările comerciale admiţând existenţa raporturilor contractuale, dacă manifestarea de voinţă a părţilor - oferta şi acceptarea ofertei - sunt concordante.
Specificul încheierii contractelor comerciale, celeritatea raporturilor dintre comercianţi, corespund prevederilor art. 36 C.com., potrivit cărora “contractul este perfect, îndată ce partea cealaltă a întreprins executarea lui”.
Această modalitate de încheiere a raporturilor contractuale, a comenzii urmată de executarea imediată, s-a realizat şi între părţile în litigiu. Ca urmare, nu poate fi primit motivul de casare referitor la lipsa unor raporturi contractuale.
Este adevărat că, în modalitatea de încheiere a contractului, nu a existat o clauză penală pentru sancţionarea debitorului obligaţiei neîndeplinite sau îndeplinite necorespunzător.
Dar, legea comercială - art. 43 C.com. - sancţionează neîndeplinirea de către beneficiarul cumpărător a obligaţiei de plată a preţului, obligaţie ce se naşte în raport cu primirea şi recepţionarea produselor.
în acest sens, art. 43 C.com. prevede că “datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile”. Conform acestor dispoziţii legale, beneficiarul unor produse este obligat să plătească dobânzi, în toate cazurile de întârziere în plata preţului, dobânda fiind datorată de la data scadenţei şi până la plata preţului produselor.
Dobânzile pentru datoriile comerciale curg de drept, de la scadenţă, şi chiar dacă între părţile raportului juridic nu s-a încheiat un contract în formă scrisă.
Punerea în întârziere, aplicabilă în raporturile civile, nu-şi are aplicare în raporturile comerciale, debitorul fiind de drept în întârziere, conform art. 43 C.com. sus-menţionat.
(CSJ, s. com., dec. nr. 46/1995, Dr. nr. 12/1995, p.85)
| ← Contract comercial. Penalităţi. Recunoaştere. Consecinţe | Contract comercial. Penalităţi solicitate conform Legii nr.... → |
|---|
