Contract comercial. Lipsa înscrisului şi a clauzei penale. Stabilirea unilaterală a dobânzii comerciale. Consecinţe
| Comentarii |
|
Între părţi s-au încheiat raporturi comerciale în formă simplificată, fără existenţa unui contract, materializat într-un înscris, care să cuprindă şi o clauză penală, în cazul neexecutării sau executării cu întârziere a obligaţiilor asumate.
Aşa fiind, fără temei instanţele au obligat-o pe recurenta-pârâtă la penalităţi de întârziere, încălcând astfel principiul libertăţii de voinţă al părţilor Ia încheierea raporturilor comerciale şi considerând, nelegal, că penalităţile se aplică ope legis, peste voinţa părţilor.
Şi motivul de casare privind dobânzile comerciale este întemeiat, deoarece art. 43 din Codul comercial, prevede că se acordă dobânzi ca despăgubiri în completarea penalităţilor şi pe măsură ce s-a dovedit existenţa unui prejudiciu mai mare, ce nu poate fi acoperit numai de penalităţile de întârziere.
Or, în cauză, intimata-reclamantă nu a dovedit existenţa unui prejudiciu, iar cuantumul dobânzilor a fost stabilit unilateral de aceasta, astfel că şi sub acest aspect decizia instanţei de apel este nelegală.
Referitor la înfiinţarea sechestrului asigurător conform art. 594-596 C. pr. civ., este de observat că, de vreme ce preţul materialelor a fost achitat şi celelalte sume pretinse de intimată nu sunt întemeiate, acesta este lipsit de obiect.
Ca urmare, recursul se admite şi, în consecinţă, se resping capetele din acţiune privind obligarea Ia penalităţi de întârziere în decontare şi la plata dobânzilor.
(CSJ, s. com., dec. nr. 503/1998, Dr. nr. 10/1998, p. 155)
| ← Contract comercial. Preţ. Majorare ulterioară datei livrării... | Contract comercial. Acreditiv. încasarea preţului fără... → |
|---|
