Contract comercial. Penalităţi de întârziere în decontare. Termenul de la care sunt datorate

Jurisprudenţă şi speţe de drept comercial

Combinatul Siderurgic “Sidex” S.A. a solicitat obligarea pârâtei, societate comercială, la plata preţului mărfurilor vândute acesteia, precum şi la penalităţi de întârziere.

Tribunalul a obligat pârâta la plata sumei de 8.101.933 lei penalităţi de întârziere, reţinând că aceasta a plătit, între timp, preţul mărfii.

Apelul declarat de reclamantă a fost admis de curtea de apel, care a schimbat hotărârea, în sensul că a obligat pe pârâtă să-i plătească suma de 101.629.817 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere.

în cauză, pârâta a declarat recurs, susţinând, pe de o parte, că greşit penalităţile au fost calculate cu procentul de 0,4 % pe zi de întârziere în loc de 0,15 % cât prevedea Legea nr. 76/1992, iar, pe de altă parte, că acestea trebuiau calculate de la data notificării, respectiv 18 noiembrie 1994, şi nu de la data când trebuia să plătească preţul.

Recursul nu este fondat.

Cu privire la penalităţile de întârziere, s-a reţinut că prin art. 7 lit. b din contract, părţile au convenit asupra unui procent de 0,4 % pentru fiecare zi de întârziere, situaţie în care corect instanţa de apel a avut în vedere această penalitate.

Cu referire la data de la care trebuiau calculate penalităţile de întârziere, prin art. 7 lit. a din contract s-a prevăzut că plata preţului se va face în cel mult cinci zile de la primirea mărfii, iar, potrivit art. 7 lit. b din acelaşi contract s-a convenit că pârâta este de drept în întârziere, începând cu data de la care trebuie să se facă plata preţului.

în consecinţă, ţinând seama de clauzele contractului, instanţa de apel a calculat legal penalităţile de întârziere cu procentul de 0,4 % pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la data când trebuie făcută plata preţului, adică după cinci zile de la primirea mărfurilor, iar nu de la data notificării (18 noiembrie 1994), cum susţine recurenta.

în consecinţă, hotărârea atacată cu recurs este la adăpost de orice critică, astfel că recursul declarat în cauză se respinge ca nefondat.

(CSJ, s. com., dec. nr. 447/1996, Dr. nr. 3/1997, p. 122)

← Contract de comision. Răspundere pentru neexecutarea contractului  Contract comercial. Clauză penală. Inadmisibilitatea... →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Contract comercial. Penalităţi de întârziere în decontare. Termenul de la care sunt datorate