Contract de vânzare-cumpărare. Penalităţi de întârziere.
| Comentarii |
|
Clauza penală. Forma
Faptul că reclamanta a menţionat în avize şi facturi că neplata la termen obligă la penalităţi, nu constituie o convenţie, ci o manifestare unilaterală de voinţă, neacceptată de pârâtă.
(Secţia comercială, decizia nr. 1.214/1996)
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, reclamanta U.M. Cugir a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “T.C.M.M. C.C.I.” - S.R.L. Bucureşti, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la: 52.439.043 lei, preţ marfă; 12.610.392 lei, penalităţi de întârziere; 10.000 lei, cheltuieli de judecată.
S-a arătat că în baza unei comenzi, reclamanta a livrat pârâtei o cantitate de mărfuri, aceasta neplătindu-le.
Prin sentinţa civilă nr. 1.442/10.04.1996, Tribunalul Bucureşti a admis, în parte, acţiunea şi a obligat pârâta la 52.439.043 lei, cu titlu de preţ şi la
10.000 lei, cheltuieli de judecată.
Capătul de cerere privind acordarea de penalităţi a fost respins, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că pârâta datora reclamantei preţul la care a fost obligată, dar, întrucât între părţi nu a existat o convenţie care să cuprindă o clauză penală privind penalităţile de întârziere în plată, pârâta nu poate fi obligată la plata acestora.
împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru neacordarea de penalităţi.
Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că între părţi nu a existat o convenţie în acest sens, conform art. 7 alin. 2 din Legea nr. 76/1992.
Faptul că reclamanta a menţionat în avize şi facturi că neplata la termen obligă la penalităţi, nu constituie o convenţie, ci o manifestare unilaterală a reclamantei, neacceptată de pârâtă.
Potrivit art. 1066 Cod civil, clauza penală este aceea prin care o persoană, pentru a da asigurare privind executarea unei obligaţii se leagă a da un lucru în caz de neexecutarea din partea-i, dispoziţie ce este expres menţionată şi în art. 7 alin. 2 din Legea nr. 76/1992.
Din actele dosarului nu rezultă că părţile s-au legat în acest sens.
Faţă de cele arătate, s-a apreciat că soluţia pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică şi, în consecinţă, se impune respingerea apelului, ca nefondat.
Notă: Soluţia a fost menţinută prin decizia nr. 3.069/1997 a Curţii Supreme
de Justiţie - secţia comercială.
| ← Contract de vânzare-cumpărare. Penalităţi de întârziere. Culpa | Contract de vânzare-cumpărare. Penalităţi de întârziere. → |
|---|
