Contract de vânzare-cumpărare. Penalităţi de întârziere.
| Comentarii |
|
Clauza penală
Penalitatea este rezultatul exclusiv al manifestării de voinţă a părţilor contractante, fiind o clauză contractuală prestabilită.
(Secţia comercială, decizia nr. 381/1995)
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, reclamanta Societatea Comercială “D.” - SA. Ploieşti a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “R.” - SA. Bucureşti, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la 141.713.433 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere şi la cheltuieli de judecată.
S-a arătat că, pentru produsele livrate, pârâta nu a decontat contravaloarea datorată, decât după punerea în întârziere.
Prin sentinţa civilă nr. 1.059/14.12.1994, Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea şi a obligat pârâta la 141.713.433 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere şi la 10.000 lei, cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că pârâta nu a respectat termenul de scadenţă a facturilor emise pentru marfa livrată la export, aceasta datorând penalităţi de întârziere, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 76/1992.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta.
Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul şi a schimbat sentinţa, în sensul respingerii acţiunii, obligând intimata reclamantă la 5.000 lei, cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că livrarea mărfurilor s-a făcut în baza unui contract de comision, dar pentru nerespectarea termenului de plată nu s-a stabilit răspunderea prin plata de penalităţi.
S-a arătat că, în scopul asigurării executării obligaţiilor asumate prin contract părţile pot conveni răspunderea sub forma penalităţilor.
Penalitatea fiind o sancţiune contractuală prestabilită, este rezultatul exclusiv al manifestării de voinţă a părţilor contractante.
De asemeni, s-a reţinut că, în speţă, neexistând prevăzută clauza penală în contract, pârâta nu datora penalităţi de întârziere, iar aplicarea penalităţii în temeiul legii ar contraveni atât principiului libertăţii contractuale, cât şi naturii juridice a clauzei penale.
Clauza penală înscrisă în art. 28 al contractului putea antrena răspunderea cu plata de penalităţi a pârâtei, dacă livrările ar fi survenit ulterior încheierii sale, dar aceasta nu s-a dovedit, astfel că nu se cuveneau penalităţi de întârziere.
Notă: Soluţia a fost menţinută prin decizia nr. 932/1995 a Curţii Supreme
de Justiţie - secţia comercială.
| ← Contract de credit. Codebitori solidari | Judecata. Cerere de amânare pentru lipsă de apărare → |
|---|
