Creanţă chirografară. Contestaţie împotriva tabelului definitiv al creanţelor. Condiţii pentru admisibilitate
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 322 din data de 19.11.2014
În derularea procedurii insolvenței debitoarei SC "SG"; S.R.L., prin cererea adresată Tribunalului Suceava - Secția Civilă la data de 30 aprilie 3014 și înregistrată sub nr.3374/86/2013/a22, creditoarea C.N.I. SA a solicitat înscrierea în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei SC "S.O"; a creanței în sumă de 89.737,09 lei, suma ce reprezintă valoarea însumată a garanțiilor de bună execuție aferente celor 2 contracte de execuție de lucrări încheiate cu debitoarea
Prin sentința nr. 837 din 17 iunie 2014, Tribunalul Suceava - secția civilă, a respins contestația formulată de creditoarea C.N.I. SA împotriva Tabelului definitiv al creanțelor debitoarei SC "SG"; SRL ca rămasă fără obiect, reținând în motivare că la data de 17 iunie 2014, la dosarul cauzei a fost depus de către administratorul judiciar M. IPURL, Tabelul definitiv rectificat al creanțelor din care rezultă că, C.N.I SA este menționată la poziția 16 cu suma reprezentând creanța pe care o datora acesteia.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel C.N.I. SA, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
Examinând apelul declarat în cauză, Curtea a apreciat că este întemeiat pentru următoarele considerente :
Prin declarația de creanță depusă la data de 23.05.2013, aflată la fila 40 dosar apel, creditoarea C.N.I. SA a solicitat înscrierea la masa credală cu următoarele sume :
I - 89.737,09 lei reprezentând valoarea însumată a garanțiilor de bună execuție aferente celor 2 contracte de lucrări încheiate cu debitoarea (admitere provizorie, creanța fiind afectată de o condiție suspensivă, respectiv neîndeplinirea, de către debitoare, a obligațiilor contractuale);
II - 21.215,49 lei reprezentând penalități contractuale de întârziere, ca urmare a depășirii termenului de finalizare a lucrărilor la cel de-al doilea obiectiv de investiții ce face obiectul contractului nr. 212 din 7.02.2011.
Prin precizările ulterioare depuse la data de 3.01.2014 - fila 47 dosar apel, creditoarea - contestatoare C.N.I. SA. și-a majorat câtimea creanțelor pretinse cu suma de 26.170,64 lei, susținând că ar fi aferentă aceluiași contract nr. 212 din 7.02.2014, fără însă a motiva în nici un fel apariția acestei noi sume față de data depunerii declarației de creanță.
Administratorul judiciar procedând la verificarea creanțelor pretinse de către contestatoare, a recunoscut realitatea lor, motiv pentru care a întocmit un tabel definitiv rectificat de creanțe, înscriind creditoarea C.N.I. SA cu sumele pretinse cu titlu de garanție de bună execuție, în total cu suma de 115.907,73 lei, din care ultima sumă pretinsă prin "Precizările"; depuse la dosar de 26.170,64 lei, înscriind-o drept "sumă sub condiție";.
Ca urmare, judecătorul sindic a respins ca fiind rămasă fără obiect contestația creditoarei, fără însă a sesiza că nu au fost înscrise în tabelul definitiv rectificat al creanțelor și penalitățile de întârziere pretinse în sumă de 21.215,49 lei.
Cum această sumă nu a fost recunoscută și înscrisă de către administratorul judiciar în tabelul definitiv rectificat de creanțe, au fost apreciate ca întemeiate criticile apelantei față de soluția respingerii contestației ca fiind rămasă fără obiect, așa încât, în temeiul art. 480 alin. 2 codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), apelul a fost admis cu consecința schimbării în parte a sentinței atacate, doar cu privire la suma de 21.215,49 lei, reprezentând penalități de întârziere.
În virtutea efectului devolutiv al apelului, procedând la examinarea contestației cu privire la suma menționată cu titlu de penalități de întârziere, Curtea a constatat că este nefondată, întrucât nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute în mod expres și limitativ în textul art. 75 din lege. Calea contestației prevăzută la art. 75 din lege este deschisă doar debitoarei și acelor creditori care după definitivării tabelului de obligații al debitoarei au descoperit existența unui fals, dol sau a unei erori esențiale, precum și a unor titluri hotărâtoare necunoscute până atunci, care au determinat înscrierea unei creanțe în tabel.
Prin urmare, textul art. 75 din lege impune două condiții pentru admisibilitatea unei astfel de contestații și anume : descoperirea împrejurării esențiale să fie ulterioară datei definitivării tabelului de obligații și lipsa oricărei culpe pentru identificarea cu întârziere a acestei împrejurări din partea celui care o invocă. O astfel de reglementare este în corelare cu dispozițiile art. 73 din lege, întrucât dacă creditorii sau debitoarea cunoșteau împrejurarea respectivă înainte de definitivarea tabelului de obligații aveau deschisă calea contestației la tabelul preliminar.
În speță, s-a reținut faptul că nici în Tabelul preliminar al Creanțelor depus în dosar la data de 8.05.2013 și nici în cel rectificat din data de 9.05.2013, contestatoarea nu a fost înscrisă, declarația de creanță fiind formulată ulterior, respectiv la data de 22.05.2013.
Fără a contesta Tabelul preliminar de creanțe (și a solicita eventual repunerea în termen), creditoarea C.N.I. SA a contestat direct tabelul definitiv de creanțe, la data de 30.04.2014, deși nu poate fi vorba despre descoperirea unei împrejurări esențiale ulterioare definitivării tabelului de creanțe și nici de lipsa oricărei culpe pentru identificarea cu întârziere a acestei împrejurări din partea celui care o invocă și nici nu se poate reține existența unui fals, dol sau a unei erori esențiale.
Cum în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 75 din Legea nr. 85/2006, contestația creditoarei în ceea ce privește neînscrierea, în tabelul definitiv al creditorilor și a penalităților de întârziere în sumă de 21.215,49 lei, a fost respinsă, ca nefondată și menținute restul dispozițiilor sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
În consecință, față de argumentele de drept și de fapt expuse, în temeiul art. 480 alin. 2 Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), apelul a fost admis, sentința schimbată în parte și, în rejudecare, a respins contestația privind suma de 21.215,49 lei, reprezentând penalități de întârziere ca nefondată, menținând restul dispozițiilor care nu sunt contrare.
| ← Condiţii de formă ale cererii de chemare în judecată | Atragerea răspunderii materiale. Jurisprudență Faliment → |
|---|
