Condiţii de formă ale cererii de chemare în judecată
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 472 din data de 17.02.2014
Faliment - Procedura insolvenței.
Condiții de formă ale cererii de chemare în judecată - excepția lipsei de interes
În conformitate cu art.112 alin.1 pct.3 și 4 Cod pr.civilă ,cererea de chemare în judecată va cuprinde "obiectul cererii și valoarea lui"; " arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea";. Din interpretarea logică a dispozițiilor menționate, prin raportare și la disp. art. 105 alin.2 C.proc. civ., instanța constată că lipsa mențiunilor referitoarea la încadrarea în drept sau a fapt a acțiunii formulate, sau a întinderii obiectului acesteia este supusă regimului nulității, existând și nulități virtuale, iar nu doar exprese, reglementate de legislația procesual civilă.
Pentru aceste considerente, având în vedere că societatea creditoare nu a precizat motivele de fapt pentru care a sesizat instanța, motivarea fiind realizată prin cererile și concluziile scrise depuse în fața instanței de recurs, cu încălcarea art.316 rap. art.292 C.proc.civ. Curtea apreciază că acțiunea nu a îndeplinit condițiile de formă prevăzute de art. 112 C.proc sub acest aspect, raportat și la faptul că recurenta a beneficiat de apărarea calificată pe tot parcursul procesului civil.
Mai mult, față de împrejurarea că judecătorul sindic a procedat la soluționarea pe fond a acțiunii, Curtea urmează a constata că acțiunea recurentei apare și ca lipsită de interes, definit ca folos practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, interes care trebuie să fie personal și direct, în sensul că folosul trebuie să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală și nu pe altcineva. Or, în condițiile în care creanța cu care recurenta a solicitat înscrierea în tabelul debitoarei S.C. CMB N S S.R.L. a fost trecuta în întregime in tabelul definitiv in categoria creanțelor garantate, chiar și în lipsa efectuării unei evaluări a bunurilor garantate, Curtea apreciază că societatea bancară nu exercită un beneficiu direct în promovarea prezentei acțiuni.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 472 din 17.02.2014)
Prin cererea înregistrată la data de 20.03.2013 pe rolul Tribunalului București sub nr. 36519/3/2012/a3 creditoarea B C R SA a formulat contestație la tabelul definitiv de creante al debitoarei SC CMB N S SRL nr. 116/13.03.2013 publicat in BPI nr. 4624 din 15.03.2013 si tabelul definitiv rectificat al creantelor nr. 119 din 14.03.2013 publicat in BPI nr. 4576/15.03.2013.
Prin sentința civilă nr.4464/26.04.2013 prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a concluziona în acest sens, s-a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială sub nr.36519/3/2012 debitorul SC CMB N S SRL a solicitat, în temeiul art.28 din Legea nr.85/2006, deschiderea procedurii generale de insolvență.
Prin incheierea din data de 21.09.2012 instanta a admis cererea debitoarei si, in temeiul dispozitiilor art. 32 alin 1 din Legea nr. 85/2006, a deschis procedura generala impotriva debitoarei.
A fost intocmit tabelul definitiv al obligatiilor debitoarei, contestat de creditoarea B.C.R. SA sub aspectul inscrierii creantei sale.
Creditoarea B.C.R. SA a formulat cerere de inscriere la masa credala pentru suma de 14.487.823 lei , suma admisa la masa credala si inscrisa in integralitate in categoria creantelor garantate, astfel: 13.490.147,11 lei scadenta la data deschiderii procedurii conform art. 8.3 din contractul de credit si 997.675,89 lei nescadenta, admisa provizoriu.
Se mentioneaza de catre creditoarea contestatoare incalcarea prevederilor art. 41 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar nedispunand o evaluare a garantiilor creditoarei.
Potrivit art. 41 alin 2 din Legea nr. 85/2006, prin excepție de la prevederile alin. (1), creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanției stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidator. În cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă garanția se va face la un preț mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau definitiv consolidat, diferența favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanța sa fusese înscrisă drept creanță chirografară, până la acoperirea creanței principale și a accesoriilor ce se vor calcula.
Se mentioneaza de catre administratorul judiciar faptul ca creditoarea beneficiaza de o garantie in cuantum de 9.999.371 lei din parte FNGCIMM, iar valoarea de piata a bunurilor cu care societatea debitoare a garantat executarea obligatiei de restituire a creditului stabilita prin raportul de evaluare avand data de referinta 24.01.2013 este de 2.010.970 Euro (reprezentand 8.793.383 lei), iar valoarea de vanzare fortata este 1.508.252 Euro sau 6.595.076 lei.
Cum in cauza valoarea garantiilor este mai mare decat valoarea creantei contestatoarei, solicitarea creditoarei cu privire la evaluare garantiilor apare ca lipsita de interes, cata vreme intreaga creanta a fost inscrisa in categoria creantelor garantate.
Se invoca incalcarea dispozitiilor art. 68 din legea insolvenței, conform caruia creanțele negarantate și părțile negarantate ale creanțelor garantate care nu sunt scadente la data înregistrării cererii de admitere vor fi înscrise în tabelul de creanțe cu întreaga lor valoare, însă, în cursul falimentului, orice distribuire de sumă pentru astfel de creanțe se va face cu respectarea dispozițiilor art.125.
Dispozitiile art 68 reglementeaza modul de inscriere al creantelor negarantate, insa intreaga creanta invocata de creditoare a fost inscrisa in categoria creantelor garantate.
Potrivit art. 72 alin 4 din Legea nr. 85/2006, odată cu afișarea tabelului, administratorul judiciar/lichidatorul va trimite de îndată notificări creditorilor, ale căror creanțe sau drepturi de preferință au fost trecute parțial în tabelul preliminar de creanțe sau înlăturate, precizând totodată și motivele.
Dispozitiile art.72 alin 4 din lege isi gasesc astfel aplicare in cazul creditorilor, ale căror creanțe sau drepturi de preferință au fost trecute parțial în tabelul preliminar de creanțe sau înlăturate, precizând totodată și motivele.
Or, creanta creditoarei a fost trecuta in intregime in tabelul preliminar si definitiv in categoria creantelor garantate.
Invocarea nerespectarii termenelor de depunere a raportului prevazut de art. 54, respectiv art.59 in lege nu poate fi facuta pe calea contestatiei la tabelul creantelor, acestea putand fi invocate pe calea unei cereri intemeiate pe dispozitiile art. 22 din legea insolvenței.
Împotriva sentinței civile a formulat în termen legal recurs creditoarea B.C.R. S.A., prin care a solicitat modificarea sentinței, în sensul admiterii contestației. În motivarea cererii se arată că, in data de 21.09.2012, in temeiul art 32, alin. 1 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, la cererea debitoarea SC CMB N. S. SRL, s-a deschis procedura generala impotriva debitorului.
BCR SA și-a iregistrat cererea de admitere a creanței pana la termenul limita de 02.11.2012, stabilit prin incheiere.
Contestația impotriva tabelului definitiv si a tabelului definitiv rectificat a fost formulata in calitate de creditor majoritar, si a fost intemeiata pe incalcarile dispozițiilor Legii 85/2006, de către administratorul judiciar si anume:BCR SA, a fost trecuta in tabelul definitiv, cat si in cel definitiv rectificat, cu o suma scadenta la data deschiderii procedurii de 13.490.147, 11 lei si cu suma de 997.675,89 lei admisa provizoriu.
BCR nu a fost notificata, asa cum prevăd expres dispozițiile art. 72, alin. (4) din Legea nr. 85/2006, republicata, cu privire la inscrierea parțiala a creanței, iar pentru suma cu care subscrisa a fost inscrisa ca si creanța provizorie nu au fost comunicate motivele care au stat la baza acestei inscrieri.
Administratorul judiciar a inscris BCR SA ca si creditor garantat pentru intreaga creanța, in condițiile in care avea obligația legala de a proceda la o evaluare a bunurilor si la inscrierea creanțelor in tabelul definitiv in conformitate cu prevederile art. 41, alin. (2) din Legea nr. 85/2006, modificat de pct. 25, al art. I din Legea nr. 169 din 14 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial nr. 505 din 21 iulie 2010, in sensul in care "creanțele garantate se inscriu in tabelul definitiv pana la valoarea garanției stabilita prin evaluare", or administratorul judiciar nu a dispus o astfel de evaluare in prezenta cauza.
Considera pe deplin aplicabile prezentului recurs motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7,8,9 C.pr.civ al căror efect stabilit de lege este acela al modificării sentinței nr. 4464/26.04.2013, intrucat in tot cuprinsul sentinței recurate judecătorul sindic reia, ad literam, susținerile administratorului judiciar din intampinarea formulata.
De altfel, instanța de fond se contrazice flagrant in sentința recurata, in sensul in care in prima parte a sentinței arata ca nu s-a inscris integral creanța subscrisei in tabelul de creanța, o"parte a acesteia în cuantum de 997.675,89 lei fiind inscrisa doar provizoriu, ca si creanța nescadenta la data deschiderii procedurii, iar mai apoi precizează ca motiv al neincidentei in cauza a dispozițiilor art. 72 alin 4 din Legea nr. 85/2006 faptul ca creanța subscrisei creditoarei a fost trecuta in intregime in tabelul definitiv in categoria creanțelor garantate.
Mai mult decât atat, instanța nu a luat în considerare, in soluționarea contestației formulate, actele existente la dosar din care rezulta ca, la data deschiderii procedurii creditul fusese declarat scadent anticipat, astfel incat întreaga creanța era certa, lichida si exigibila, aflandu-ne astfel in fata unei inscrieri parțiale a creanței, administratorul judiciar C.I.I. C A având obligația notificării subscrisei cu privire la aceasta inscriere parțiala.
De asemenea, învederează instanței de recurs faptul ca, in motivarea sentinței de fond, instanța a preluat, fara a verifica veridicitatea informațiilor, susținerile din intampinarea depusa de către administratorul judiciar privind acoperirea integrala a creanței cu garanții.
În total contradicție cu prevederile legale, in aprecierea gradului de acoperire a creanțelor cu garanții se are in vedere existenta unei garanții la un tert (FNGCIMM), considerata de către administratorul judiciar si de către instanța ca si suma certa recuperata si care diminuează creanța subscrisei.
Realitatea este ca recurenta deține impotriva debitoarei o creanța de 14.487.823 lei, iar valoarea de piața a bunurilor, asa cum rezulta aceasta din raportul de evaluare din data de 24.01.2013 este de 8.793.383 lei (iar valoarea de vânzare forțată este de 6.595.076 lei), aflandu-ne astfel in fata unei creanțe parțial negarantate cu bunuri din patrimoniul debitoarei, creanța ce trebuia inscrisa in tabelul definitiv ca atare.
Faptul ca recurenta deține o garanție de la un tert, in speța FNGCIMM, este o chestiune total distincta si nu poate sa duca la concluzia ca creanța este acoperita in totalitate cu garanții, recuperarea sumelor de la terțul garant reprezentând o procedura de durata si care poate fi sau nu încununată de succes. Oricum, o astfel de procedura excede procedurii insolvenței si nu are nici o relevanta in cadrul contestației formulate.
Considera ca instanța trebuie sa analizeze creanțele astfel cum erau acestea reprezentate la momentul întocmirii tabelului definitiv si a celui definitiv rectificat si raportat la acest moment sa analizeze incidența in speța a textelor de lege invocate.
Nu poate fi opusa creditoarei si considerata ca si garanție a creditului acordat debitoarei aflata in insolventa, o garanție a unui tert a cărei recuperare depinde de factori externi procedurii de insolventa si a cărei realizare nu depinde de activitățile pe care le va desfășura in procedura debitoarea sau administratorul judiciar.
Solicita instanței de recurs, ca la pronunțarea unei decizii in prezentul dosar, sa aiba in vedere faptul ca prin sentința pronunțata judecătorul sindic nu doar ca nu invoca un motiv/temei legal pe care acesta se sprijină, dar se poate cu prisosința considera ca prin raportare la dispozițiile art. 11 alin.2 teza I din Legea 85/2006, motivele reținute sunt străine de natura pricinii ceea ce se incadreaza in motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.7 C.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea constată următoarele:
Tribunalul a fost sesizat de către creditoarea BCR SA cu o acțiune intitulată pe disp. art. 72-73 Legea 85/2006 .În conformitate cu art.112 alin.1 pct.3 și 4 Cod pr.civilă ,cererea de chemare în judecată va cuprinde "obiectul cererii și valoarea lui"; " arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea";. Din interpretarea logică a dispozițiilor menționate, prin raportare și la disp. art. 105 alin.2 C.proc. civ., instanța constată că lipsa mențiunilor referitoarea la încadrarea în drept sau a fapt a acțiunii formulate, sau a întinderii obiectului acesteia este supusă regimului nulității, existând și nulități virtuale, iar nu doar exprese, reglementate de legislația procesual civilă.
Pentru aceste considerente, având în vedere că societatea creditoare nu a precizat motivele de fapt pentru care a sesizat instanța, motivarea fiind realizată prin cererile și concluziile scrise depuse în fața instanței de recurs, cu încălcarea art.316 rap. art.292 C.proc.civ. (părțile neputând invoca în fața instanței de recurs alte motive decât cele invocate în fața primei instanțe)Curtea apreciază că acțiunea nu a îndeplinit condițiile de formă prevăzute de art. 112 C.proc sub acest aspect, raportat și la faptul că recurenta a beneficiat de apărarea calificată pe tot parcursul procesului civil.
Mai mult, față de împrejurarea că judecătorul sindic a procedat la soluționarea pe fond a acțiunii, Curtea urmează a constata că acțiunea recurentei apare și ca lipsită de interes, definit ca folos practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, interes care trebuie să fie personal și direct, în sensul că folosul trebuie să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală și nu pe altcineva. Or, în condițiile în care creanța cu care recurenta a solicitat înscrierea în tabelul debitoarei S.C. CMB N S S.R.L. a fost trecuta în întregime in tabelul definitiv in categoria creanțelor garantate, chiar și în lipsa efectuării unei evaluări a bunurilor garantate, Curtea apreciază că societatea bancară nu exercită un beneficiu direct în promovarea prezentei acțiuni. Mai mult, în aprecierea aceluiași incident procedural, față de susținerile recurentei, în sensul că garanția deținută la un terț, in speța FNGCIMM, nu poate sa duca la concluzia ca creanța este acoperita in totalitate cu garanții, Curtea constată că recurenta poate să procedeze la executarea garanției potrivit dreptului comun și clauzelor convenționale, scrisorile de garanție nefiind supuse procedurii de executare prevăzute de legea insolvenței, iar susținerile BCR SA pot fi invocate doar de către FNGCIMM în situația în care unitatea bancară procedează la executarea creanței deținute față de debitoarea S.C. CMB N. S. S.R.L., iar garantul recurentei se substituie în drepturile acesteia.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul ca neîntemeiat.
Această soluție nu vine în contradicție cu principiul "non reformatio in pejus";, prevăzut de art. 296 teza a II-a raportat la art.316 C.proc.civ,întrucât situația creditoarei BCR SA nu a fost agravată, în condițiile în care acțiunea a rămas respinsă, fiind schimbat doar motivul. Recurenta nu poate invoca în favoarea sa faptul că prima instanță nu a verificat condițiile cererii de chemare în judecată, întrucât s-ar eluda și lipsi de conținut dispozițiile art.306 alin.2 C.pr.civ., care dau dreptul instanței de recurs de a invoca din oficiu motive de ordine publică.
| ← Contestaţie la tabelul preliminar de creanţe. Tardivitatea... | Creanţă chirografară. Contestaţie împotriva tabelului... → |
|---|
