Curtea apreciază că nu se justifică menţinerea hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei, întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele pentru a fi dispusă o asemenea măsură, debitoarea nefiind în stare de dificult.financiară, sentinţa apelată fiind schim
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secția II-a Civilă de contencios Administrativ și Fiscal Decizie nr. 241 din data de 28.01.2016
Prin sentința civilă nr. 241 pronunțată la data de 28.01.2016 în dosarul nr. 3040/100/2015 al Tribunalului Maramureș s-a admis cererea formulată de creditoarea D.G.R.F.P. CN prin A.J.F.P. MM, împotriva debitoarei SC I SRL, și, în consecință:
În temeiul art. 72 alin. 6 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență s-a deschis procedura generală împotriva debitoarei SC I SRL.
A fost desemnat administrator judiciar provizoriu CII B I S.
S-au stabilit următoarele termene limită:
b) termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitorului - 15.03.2016;
c) termenul de verificare a creanțelor, de întocmire și publicare în Buletinul Procedurilor de Insolvență a tabelului preliminar de creanțe - 11.04.2016;
d) termenul de definitivare a tabelului creanțelor - 05.05.2016;
e) data primei ședințe a adunării generale a creditorilor - 18.04.2016.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel SC I SRL, solicitând anularea acesteia și rejudecând cauza, să se constate că nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 5 punctul 72 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență și ca atare respingerea cererii chemare în judecată.
Deliberând, curtea constată următoarele:
Prin sentința apelată, la solicitarea creditoarei-intimate AJFP MM, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei I SRL Baia Mare, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar CII B I S.
În motivare s-a arătat că, prin probele administrate, s-a dovedit existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, în cuantum de peste 40.000 lei, care nu a fost achitată în termen de 60 de zile de la scadență, iar achitarea unei sume de 10.000 lei, după data formulării cererii, nu atestă că debitoarea nu se află în stare de insolvență.
De asemenea, s-a reținut că debitoarea nu a formulat contestație, în interiorul termenului defipt de lege.
Prin apelul declarat împotriva acestei sentințe, debitoarea a învederat că nu se află în stare de insolvență și că a achitat creanța invocată în susținerea cererii, neavând alte datorii scadente, astfel încât se impune respingerea cererii.
In probațiune, au fost depuse raportul întocmit de administratorul judiciar desemnat în procedură, care atestă achitarea integrală a creanței bugetare și inexistența altor debite, precum și certificatul de atestare fiscală care confirmă plata sumei ce a făcut obiectul cererii (f. 10 și 31).
În acest context, Curtea consideră că se impune admiterea apelului, cu consecința respingerii cererii, în condițiile în care procedura insolvenței a fost instituită în vederea urmăririi și recuperării creanțelor unei debitoare, în cadrul unei proceduri concursuale și colective.
Astfel, deși creanța a fost achitată ulterior deschiderii procedurii, nu trebuie uitat că debitoarea nu are alte datorii.
În plus, împrejurările noi intervenite până la soluționarea apelului și confirmate de înscrisurile depuse odată cu acesta, sunt de natură a infirma atât necesitatea derulării procedurii, cât și, în ultimă instanță, existența stării de insolvență, prin raportare la faptul că debitoarea a dovedit că este solvabilă, prin efectuarea plăților pentru plata debitelor bugetare.
Așa fiind, Curtea a apreciat că nu se justifică menținerea hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele pentru a fi dispusă o asemenea măsură, debitoarea nefiind în stare de dificultate financiară, sentința apelată fiind schimbată în sensul respingerii cererii.
Această soluție a fost adoptată și în considerarea caracterului echivoc al declarației de renunțare la judecata apelului (f.38), precum și a faptului că s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele de fond și de formă pentru a se lua act de această manifestare de voință, cu atât mai mult cu cât apelanta indică că a adoptat o astfel de atitudine întrucât calea de atac ar fi lipsită de obiect, ceea ce nu se poate susține cu temei.
| ← Văzând întrunite condiţiile de fond şi formă care... | Pârâtului îi reveneau toate obligaţiile reglementate de art... → |
|---|
