DREPT COMERCIAL. DEBLOCARE CONTURI. LIPSA CALITĂŢII PROCESUALE A PÂRÂTEI ÎN SITUAŢIA SOLICITĂRII DEBLOCĂRII CONTURILOR, ATUNCI CÂND BLOCAREA LOR S-A PRODUS PRIN MĂSURA DISPUSĂ DE
| Comentarii |
|
1. DREPT COMERCIAL. DEBLOCARE CONTURI. LIPSACALITĂŢII PROCESUALE A PÂRÂTEI ÎN SITUAŢIASOLICITĂRII DEBLOCĂRII CONTURILOR, ATUNCICÂND BLOCAREA LOR S-A PRODUS PRIN MĂSURADISPUSĂ DE executorul JUDECĂTORESC, ÎNPROCEDURA POPRIRII.Art. 453, art. 460 Cod proc.civilă
În ipoteza blocării conturilor prin poprirea înfiinţată ca măsurăde executare silită luată de executorul judecătoresc, pârâta nu poate fititulara unei obligaţii comerciale de deblocare de conturi ale reclamantei,întrucât o asemenea obligaţie nu îi este impusă legal şi nici nu şi-aasumat-o convenţional.Prin urmare, obligaţia ce poate forma obiectul unei acţiuni înjustiţie în contradictoriu cu pârâta într-o procedură de executare silită,nu poate forma obiectul unei acţiuni comerciale în justiţie şi nu se poatecere în contradictoriu cu pârâta altfel decât în procedura executării silite.
(Decizia nr. 306/R/C din 07.03.2008, pronunţată de Curteade Apel Piteşti - s.c.c.a.f.)
Prin cererea nr.977/1259/7.09.2007, înregistrată la TribunalulComercial Argeş şi precizată la data de 17.09.2007, reclamanta SC T. SAPiteşti a chemat în judecată pe SC DGN D.S. SA Bucureşti, solicitândinstanţei ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale prevăzute de art.581 Codpr.civilă, să dispună deblocarea conturilor sale deţinute la băncilecomerciale şi poprite de executorul judecătoresc la cererea pârâtei.
Prin sentinţa nr.971/C/18.10.2001 Tribunalul ComercialArgeş a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâtă şi adeclinat competenţa la Judecătoria Piteşti, reţinând că acţiuneareclamantei este în fapt o contestaţie la executare silită supusădispoziţiilor art.403 alin.4 Cod procedură civilă.
Prin decizia nr.1208/R-C/30.11.2007 Curtea de Apel PiteştiSecţia Comercială şi de contencios Administrativ şi Fiscal a admisrecursul reclamantei, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecareaceleiaşi prime instanţe, cu motivarea că litigiul este unul comercial şineevaluabil în bani, deci de competenţa Tribunalului Comercial care o vaputea examina sub orice aspect.
În rejudecare, prin sentinţa nr.16/C/10.01.2008,Tribunalul Comercial Argeş a admis excepţia lipsei calităţii procesualepasive a SC DGN D.S. SA şi a respins ca atare cererea reclamanteipentru deblocarea conturilor bancare. Prima instanţă a reţinut înmotivarea hotărârii că blocarea conturilor reclamantei nu s-a făcut decătre pârâta însăşi, ci de către executorul judecătoresc în proceduraexecutării silite prevăzute de Codul de procedură civilă, în baza unui titluexecutoriu.
Pe de altă parte, conturile reclamantei nu sunt în deţinereapârâtei, iar obţinerea unei hotărâri judecătoreşti de deblocare a conturilordată în contradictoriu cu pârâta nu ar putea produce efecte juridice şi nus-ar putea executa.
Împotriva sentinţei a formulat recurs reclamanta care,invocând dispoziţiile art.304 pct.7,8 şi 9 Cod procedură civilă, a criticat-opentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, în mod greşit a fost soluţionată cauza pentru a douaoară pe excepţie, după ce se epuizaseră discuţiile asupra tuturorexcepţiilor invocate de pârâtă la termenul din 18.10.2007 şi la cel din10.01.2008.
Calitatea procesuală a pârâtei a fost lămurită fără dubii prindecizia de recurs nr.1208/R-C/2007.
Persoanele interesate în deblocarea conturilor sunt debitorulşi creditorul, adică reclamanta şi pârâta, iar nu terţii popriţi, întrucâtlitigiul nu se poartă în legătură cu validarea popririi, conform art.460 Codprocedură civilă.
Art.453 Cod procedură civilă arată în mod neechivoc faptulcă poprirea este înfiinţată la cererea creditorului prin intermediulexecutorului judecătoresc, motiv pentru care recursul trebuie admisconform art.582 Cod procedură civilă.
Recurenta a mai precizat că executarea titlului executoriu alpârâtei - Ordonanţa nr.616/C/5.06.2007 - a fost suspendată prinîncheierea din 12.12.2007 emisă în dosarul nr.8942/280/2007. Pentru adispune de funcţionarea normală a conturilor bancare este necesarăadmiterea acţiunii din cauza de faţă.
Recurenta a mai susţinut că judecătorul instanţei de fond eradator să se abţină de la judecata cauzei, având în vedere că în perioada încare a fost avocat este posibil să fi avut legături cu pârâta. În plus, într-operioadă anterioară, a fost înlăturat din activitate datorită unor conflictede interese.
Examinând sentinţa prin prima motivelor de recurs invocate,având în vedere şi dispoziţiile art.3041 Cod procedură civilă, Curteaconstată că recursul este nefondat.
Astfel, prin prima decizie de recurs nr.1208/R-C/2007 nu s-atranşat asupra calităţii procesuale a pârâtei, ci asupra naturii litigiului şi acompetenţei Tribunalului Comercial în soluţionarea lui, fiind avute învedere pretenţiile reclamantei aşa cum au fost motivate în fapt şi în dreptşi calitatea părţilor.
Obiectul litigiului este, într-adevăr, unul de natură comercială,dar prestaţia la realizarea căreia se solicită a fi obligată pârâta nu poate fiexecutată de aceasta.
Cum corect a reţinut prima instanţă, pârâta nu poate fiobligată să deblocheze conturile reclamantei. Poprirea nu a fost înfiinţatăde pârâtă, ci a fost o măsură de executare silită luată de executoruljudecătoresc investit cu executarea titlului executoriu al pârâtei. În modsimilar blocării conturilor prin poprire în procedura executării silite,deblocarea conturilor se poate face în cadrul aceleiaşi proceduri deexecutare silită.
În litigiul comercial de faţă, pârâta nu poate fi titulara uneiobligaţii comerciale de deblocare de conturi ale reclamantei, întrucât oastfel de obligaţie nu îi este impusă legal şi nici nu şi-a asumat-oconvenţional.
Prin urmare, obligaţia ce poate forma obiectul unei acţiuni înjustiţie în contradictoriu cu pârâta într-o procedură de executare silită, nupoate forma obiectul unei acţiuni comerciale în justiţie şi nu se poate cereîn contradictoriu cu pârâta altfel decât în procedura executării silite.
O dovadă a faptului că deblocarea conturilor poprite înexecutarea silită nu poate fi dispusă în cauza de faţă în sarcina pârâtei esteşi faptul că reclamanta a obţinut suspendarea executării titlului pârâtei înaceeaşi procedură de executare silită în care s-a înfiinţat poprirea,suspendare ce are efecte asupra popririi înfiinţate.
Aşadar, în mod corect a apreciat prima instanţă că pârâta nupoate fi obligată să execute o obligaţie al cărei titular nu este.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fost pusă îndiscuţie doar la data de 10.01.2008, când a fost soluţionată, iar nu şi la unalt termen anterior.
În privinţa motivului de recurs ce vizează faptul căjudecătorul de primă instanţă nu s-a abţinut de la soluţionarea cauzei,Curtea constată că recurenta nu a adus elemente concrete în acuzaţia deimparţialitate a acestuia, astfel că nu poate reţine că respectivul judecătorera obligat să se abţină de la judecată.
Pentru cele expuse, văzând dispoziţiile art.312 alin.1 Codprocedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
| ← DREPT COMERCIAL. FALIMENT. CONTESTAŢIA CREDITORULUI LA TABLOUL... | Nulitatea operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii... → |
|---|
