DREPT COMERCIAL. CARACTERUL IMPRESCRIPTIBIL AL ACŢIUNII ÎN CONSTATAREA NULITĂŢII UNEI HOTĂRÂRI AGA PRIN INVOCAREA DISPOZIŢIILOR ART. 117 ALIN. 4 DIN LEGEA NR. 31/1990. INTERPRETAREA
| Comentarii |
|
DREPT COMERCIAL. CARACTERUL IMPRESCRIPTIBILAL ACŢIUNII ÎN CONSTATAREA NULITĂŢII UNEIHOTĂRÂRI AGA PRIN INVOCAREA DISPOZIŢIILORART. 117 ALIN. 4 DIN LEGEA NR. 31/1990.INTERPRETAREA DISPOZIŢIILOR ART. 117 ALIN. 4 DINL.S.C. ÎN REDACTAREA INIŢIALĂ ŞI CEA REZULTATĂDUPĂ MODIFICAREA PRIN LEGEA NR. 441/2006.Art. 117 alin. 4 din legea nr. 31/1991, în redactarea iniţială şicea rezultată după modificarea prin Legea nr. 441/2006, art.132 alin. 3 din L.S.C.
Acţiunea privind constatarea nulităţii absolute a uneihotărâri AGA, întemeiată pe prevederile art. 117 alin. 4 dinL.S.C. are un caracter imprescriptibil, în virtutea disp. art. 132alin. 3 din aceeaşi lege.
Regula generală consacrată de art. 117 pentru convocareaadunării generale a unei societăţi comerciale cu acţiuni nominativeconsta, potrivit redactării iniţiale, în convocarea prin publicitate şinumai cu titlu de excepţie prin scrisoare recomandată, dar numaiîn măsura în care statutul societăţii permitea acest lucru. Legea alăsat la latitudinea societăţi stabilirea modalităţii de convocare aAGA, realizabilă potrivit statutului, iar introducereaulterioară, prin Legea nr. 441/2006 a conjuncţiei şi" seinterpretează în sensul creării dreptului de opţiune pentru legalaconvocare, fie prin publicitate, fie prin scrisoare recomandată,dacă nu se interzice acest drept prin statut, fără ca vreuna dintrepărţile interesate să poată contesta calea aleasă pentruînştiinţarea acţionarilor.
(Decizia nr. 25/A-C din 22 Februarie 2008,pronunţată de Curtea de Apel piteşti - s.c.c.a.f. )
Constată că prin acţiunea înregistrată pe rolul TribunaluluiCaraş -Severin sub nr. 6097 din 07 septembrie 2005, reclamanta A.V.A.S.Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta S.C. A.C S.A., solicitândinstanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună: constatareanulităţii absolute a hotărârile A.G.A. de la S.C. A.C. S.A. din datele de 22-23.10.2004 şi 30-31.12.2004, precum şi constatarea nulităţii absolute aactelor subsecvente hotărârilor atacate.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că societatea pârâtăeste o societate pe acţiuni, la care deţine un pachet semnificativ de acţiunişi în urma controlului efectuat de organele abilitate ale statului, cuatribuţii de control, s-au constatat o serie de nereguli referitoare laadunările generale ale societăţii comerciale pârâte. S-a precizat căacţionarul majoritar nu a fost înştiinţat în scris asupra convocării A.G.A.,nu a participat la nici una dintre şedinţele adunării generale şi nici nu i-aufost comunicate hotărârile emise cu această ocazie.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingereaacţiunii, motivat de faptul că s-a procedat la convocarea adunării generaleatât prin publicarea într-un ziar local cât şi în Monitorul Oficial, partea aIV-a, nr. 3835 din 13 decembrie 2005, iar hotărârile au fost, de asemenea,publicate.
În cauză s-a formulat de către C.S., cerere de intervenţieprincipală, respinsă în principiu de instanţă şi cerere de intervenţieaccesorie, admisă în principiu (f. 165).
Prin sentinţa nr. 389 din 16 februarie 2006, pronunţată deTribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 6097/COM/2005, s-a respinsexcepţia tardivităţii acţiunii invocată de pârâtă, s-a admis acţiuneareclamantei, s-a constatat nulitatea absolută a hotărârilor A.G.A. a pârâteiS.C. A.C. S.A. din datele de 22-23.10.2004 şi 30-31.12.2004, respectivactele adiţionale la Statutul societăţii, admiţând şi cererea de intervenţie înfavoarea AVAS Bucureşti.
Prin decizia civilă nr. 151 din 19.06.2006, Curtea de ApelTimişoara a admis apelurile declarate de pârâta S.C. A.C. S.A. şi deintervenientul C.S. împotriva sentinţei susmenţionate, care a fostdesfiinţată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleeaşi instanţe -Tribunalul Caraş-Severin, cu motivarea de esenţă că la toate termenele,cauza a fost soluţionată în şedinţă publică, contrar prevederilorimperative ale art. 132 alin. 9 din Legea nr. 31/1990, care prevăd căacţiunile în nulitatea hotărârilor adunării generale a acţionarilor se judecăîn camera de consiliu.
După desfiinţarea sentinţei, cauza a fost reînregistrată pe rolulTribunalului Caraş-Severin, sub nr. 6360/115/2006.
După începerea judecăţii, s-a formulat cerere de intervenţie îninteres propriu de I.N. (f.26); s-au mai formulat şi cereri de intervenţieaccesorie în interesul pârâtei de către intervenientele F.R.T.D. (f.36) şiI.E. (f.40), cereri admise în principiu de instanţă (f. 56).
După examinarea cauzei, Tribunalul Caraş - Severin apronunţat sentinţa nr. 167 din 24 aprilie 2007, prin care a respinsexcepţia de tardivitate a acţiunii, invocată de pârâtă, a respins cererea deintervenţie accesorie în interesul reclamantei, formulată de intervenientulC.S., ca şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată deintervenientul I.N. Prin aceeaşi sentinţă, a admis cererile de intervenţieaccesorie în favoarea pârâtei, formulate de intervenientele F.R.T.D. şiI.E. şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. Bucureştiîmpotriva pârâtei S.C. A.C. S.A. pentru constatarea nulităţii absolute a hotărârilor A.G.A. din datele de 22-23.10.2004 şi 30-31.12.2004 şi atuturor actelor subsecvente acestora.
Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, instanţa areţinut că pentru data de 22.10.2004 a fost convocată AGA prinpublicarea unui anunţ în cotidianul Sud - Vestul" din Reşiţa în data de01.10.2004 şi în Monitorul Oficial, partea a IV-a, nr. 3060 din aceeaşidată, anunţul fiind afişat şi la sediul societăţii.
Pentru că la data de 22.10.2004 s-a constatat neîndeplinităcondiţia privind prezenţa acţionarilor, s-a amânat şedinţa AGA în23.10.2004, când s-a dispus revocarea consiliului de administraţie,numirea altui consiliu şi elaborarea unui act adiţional la statutul societăţiiconform hotărârii din aceea zi.
Ulterior, pentru data din 30.12.2004 a fost convocată o nouăAGA prin publicarea unui anunţ în cotidianul Sud - Vest" din14.12.2004 şi în Monitorul Oficial, partea a IV-a, nr. 3835 din13.12.2004, anunţul fiind afişat şi la sediul societăţii.
Ca efect al neîndeplinirii condiţiei prezenţei acţionarilor,şedinţa AGA a fost amânată la 31.12.2004, când s-a dispus modificareaconsiliului de administraţie, majorarea capitalului social şi elaborarea unuiact adiţional la statutul societăţii, conform celor hotărâte.
La nici una dintre aceste şedinţe AVAS Bucureşti nu a fostprezentă, fapt ce rezultă şi din declaraţia autentificată dată de G.M.
Excepţia de tardivitate a acţiunii a fost apreciată caneîntemeiată, pentru că reclamanta a invocat ca temei legal încălcareaunei norme imperative, art. 117 alin.4 din Legea nr. 31/1990, fapt cedetermină nulitatea absolută, dreptul la acţiune fiind imprescriptibil.
În schimb, s-a reţinut că, pe fond, acţiunea nu este întemeiată,deoarece convocarea celor două adunări generale a acţionarilor s-arealizat prin publicarea într-un cotidian local şi în Monitorul Oficial, încondiţiile legii şi ale statutului pârâtei. Art. 117 alin. 4 din Legea nr.31/1990 este un text supletiv, posibilitatea efectuării convocării într-oformă simplificată, prin scrisoare recomandată, fiind permisă doar dacănu este interzisă prin actul constitutiv sau alte dispoziţii legale. Or,statutul pârâtei, în art.9 lit. b alin. 2 reglementează imperativ modalitateade convocare, prin înştiinţare publică. Interpretarea dată de reclamantă,în sensul că legea ar fi impus necesitatea înştiinţării doar prin scrisoarerecomandată, contravine statutului societăţii, iar dispoziţiile art. 117 alin.6 din aceeaşi lege conduc la concluzia că modalităţile de convocareprevăzute la alin. 4 nu pot fi folosite dacă sunt interzise prin lege saustatut. Înţelesul sintagmei a putea" este acela de a da permisiunea,dreptul de a face ceva şi nu obligaţia de a face ceva.
Cererea de intervenţie în interesul propriu formulată de I.N. afost respinsă, cu argumentul că, fiind preşedintele CA şi directorulgeneral al societăţii la data convocării şedinţelor AGA, nu şi-ar fi pututinvoca propria culpă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au exercitat caleade atac intervenienţii C.S. şi I.N. ( cerere intitulată de aceştia recurs" ),care au criticat-o sub următoarele aspecte:1. instanţa a ignorat existenţa probelor la dosar, care demonstrau căşedinţa din 22-23.10.2004 era lovită de nulitate, pentru că fusesepublicată revocarea ei de către administrator, în cotidianul Sud-Vest" din data de 16.10.2004 şi la sediul societăţii;2. este netemeinică reţinerea instanţei în sensul că actele constitutiveale societăţii prevedeau forma de convocare prin înştiinţare publică.Această regulă a fost introdusă la 27.05.2006, şi nu era operantă ladata ţinerii celor două şedinţe din 2004;3. greşit a fost respinsă cererea de intervenţie a lui I.N., cu motivareacă nu îşi poate invoca propria culpă. Intervenientul invocă şi undrept subiectiv, pentru că a fost demis ilegal din consiliul deadministraţie, printr-o şedinţă care nu a fost convocată legal şi dupărevocarea convocării iniţiale;4. respingerea cererii de intervenţie în interesul reclamantei, formulatăde C.S. este nemotivată;5. admiterea cererii de intervenţie a F.R.T.D. şi a lui I.E. este, deasemenea, nemotivată;6. interpretarea art. 117 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 este ilegală,deoarece adunarea din 22-23.10.2004 a fost revocată prinpublicitate, iar instanţa aplică un act constitutiv din 2006 unor acteşi fapte juridice din 2004, neprecizându-se despre care formă a art.9 lit. b, alin.2 din statut este vorba.
S-a formulat apel şi de către reclamanta AV.A.S. Bucureşti,tot în termen legal, în dezvoltarea motivelor de apel susţinându-se că:
Hotărârea este nemotivată în drept şi nu reflectă situaţia defapt. La data de 22.10.2004 nu s-a putut ţine şedinţa AGA, fiind amânatăpentru 23.10.2004, când comisia de cenzori a constatat că au fostprezenţi acţionarii deţinând 58,577\% din capitalul social, fără ca AVAS săparticipe. La şedinţa din 31.12.2004, cu participarea a 58,44\% dincapitalul social, AVAS nu a fost prezentă, pentru că nu a fost înştiinţată,deşi s-a publicat în Monitorul Oficial convocarea, iar majorarea de capitalsocial s-a făcut nelegal, cu modificarea structurii de participare a FRPTDacia în detrimentul AVAS. Cum pârâta este o societate pe acţiuni, cuacţiuni nominative, art.117 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, în forma învigoare la acea dată, impunea obligativitatea convocării numai prinscrisoare recomandată. Întrucât în statutul societăţii nu era interzisăconvocarea prin scrisoare recomandată, rezultă obligaţia pentru pârâtă dea proceda doar în această modalitate, ci nu prin publicitate.S-a mai susţinut că, potrivit art. 131 alin. 2 ind. 1 din Legeanr. 31/1990, modificată şi completată prin Legea nr. 161/2003, dreptul laacţiune este imprescriptibil, când se invocă motive de nulitate absolută a hotărârilor AGA, ca în speţă.
Prin întâmpinările depuse la f. 31-36, intimata-pârâtă asolicitat respingerea apelului şi recursului (denumire dată deintervenienţi) ca nefondate, cu motivarea de esenţă că şedinţele AGA aufost legal convocate, în condiţiile legii şi ale statutului, iar interpretareadată de reclamantă şi intervenientă dispoziţiilor art. 117 alin. 4 din Legeanr. 31/1990 este contrară spiritului şi sensului ei. S-a mai arătat căintervenientul I.N., nefiind acţionar, nu are interes legal în cauză, iarcererea lui C.S. este inadmisibilă, potrivit art. 132 alin. 2 din Legea nr.31/1990, pentru că a participat la şedinţe şi nu a votat împotrivă.Aceleaşi considerente sunt reluate şi în întâmpinările formulate deintervenienţii I.E. şi F.R.T.D, care, în plus, au mai susţinut căintervenienţii nu pot ataca în justiţie hotărârile prin care au fost revocaţidin funcţia de administrator.
S-au depus la data de 28.11.2007 concluzii scrise de cătreintervenienţii C.S. şi I.N., prin care se solicita admiterea căii de atacformulată de aceştia şi de AVAS Bucureşti, cu consecinţa admiteriiacţiunii şi a cererilor lor de intervenţie, pentru că trebuiau convocate celedouă adunări prin scrisoare recomandată, ci nu prin publicitate,justificând şi interes în cauză, în calitatea avută, de a respecta dispoziţiileimperative ale art. 117 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, în forma în vigoarela acea dată.
S-a mai cerut de către pârâtă calificarea căii de atac ca fiindapelul (f.83) - concluzie împărtăşită şi de către reclamantă -, pârâtaformulând şi concluzii de respingere a apelurilor ca nefondate,interpretarea dată de instanţă fiind cea legală, în consonanţă cu acteleconstitutive ce s-au depus la dosar.
Ulterior, prin încheierea nr.3 din 17 ianuarie 2008, Curtea deApel Timişoara, investită cu soluţionarea căii de atac, a înaintat dosarulsău cu nr. unic de înregistrare 6360/115/2006 Curţii de Apel Piteşti,avându-se în vedere încheierea nr. 3959 din 04.12.2007, prin care ÎnaltaCurte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti a dispus strămutarea cauzei.
Investită fiind cu soluţionarea cauzei, curtea a calificat caleade atac formulată împotriva sentinţei nr. 167/24.04.2007, pronunţată deTribunalul Caraş- Severin, ca fiind apel (ci nu recurs, cum greşit şi-auintitulat intervenienţii cererea), în temeiul art. 84 Cod proc. civilă,coroborat cu art. 720 ind. 8 Cod proc. civilă. Pentru calificarea cereriidrept apel, curtea a avut în vedere faptul că legea specială aplicabilă înmaterie (Legea nr. 31/1990 ) nu prevede calea de atac a recursuluiîmpotriva sentinţelor pronunţate în acţiuni având ca obiect constatareanulităţii absolute a hotărârilor adunării generale a acţionarilor şi, astfel,devin incidente dispoziţiile codului de procedură civilă, care prevăd, caregulă generală pentru litigiile cu caracter comercial (cum este şi cauza defaţă), exercitarea căii de atac a apelului împotriva hotărârilor pronunţateîn materie.
La dosar s-au depus alte concluzii scrise, de către pârâtă, princare a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate, pentru că au fostrespectate prevederile statutare şi legale privind convocarea, iar acţiuneaeste tardivă, în raport de prevederile art. 132 alin. 2 din Legea nr.31/1990, după expirarea celor 15 zile de la publicarea hotărârii adunărilorgenerale în Monitorul Oficial. S-a mai precizat că I.N. nu putea să îşiinvoce propria culpă, că intervenientul C.S. a participat la şedinţe şi nu avotat contra, că administratorii nu pot ataca hotărârile de revocare dinfuncţie, iar hotărârile atacate nu au schimbat cu nimic participarea AVASla administrarea societăţii.
S-au depus concluzii scrise şi de către intervenienţii I.N. şiC.S., care au reiterat susţinerile iniţiale, în sensul că legea prevedea înmod imperativ, la cea dată, convocarea prin scrisoare recomandată ci nuprin publicitate, sens în care este şi statutul societăţii, iar intervenienţiijustifică interes şi prin aceea că au fost revocaţi din funcţie prin hotărâriAGA lovite de nulitate, cu atât mai mult cu cât şedinţa din 22-23.10.2004 fusese revocată prin publicarea acesteia în ziarul Sud - Vest"din 16.10.2004 şi şedinţa s-a ţinut de alte persoane, iar invocarea uneicauze de nulitate absolută înlătură aplicabilitatea principiului reţinut deinstanţă, pentru că se urmăreşte protejarea unui interes obştesc, nuparticular. Lipsa de motivare a soluţiei de respingere a cererii deintervenţie a lui C.S. şi de admitere a cererilor de intervenţie în interesulpârâtei este de natură a conduce la nulitatea sentinţei.
Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate, cât şi înraport de ansamblul probatoriului administrat în cauză şi de apărărileintimaţilor, curtea constată următoarele:
Apelurile reclamantei şi intervenienţilor I.N. şi C.S. suntnefondate.
În legătură cu apelul reclamantei A.V.A.S. Bucureşti, seobservă că acţiunea sa, privind constatarea nulităţii absolute a celor douăhotărâri AGA din 22-23.10.2004 şi 30-31.12.2004, s-a întemeiat pedispoziţiile art. 117 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, a căror pretinsănerespectare este de natură a atrage sancţiunea nulităţii absolute, întrucâtar contraveni unei dispoziţii legale imperative. Fiind invocate motive denulitate absolută, devin incidente dispoziţiile art. 132 alin. 3 din Legea nr.31/1990, care statuează asupra caracterului imprescriptibil al dreptului laacţiune, ce aparţine oricărei persoane interesate, ca, de exemplu,deţinătorului unui pachet de acţiuni la societatea comercială pârâtă.Apărările formulate de intimaţi privind tardivitatea formulării acţiuniiurmează a fi înlăturate, dată fiind cauza de nulitate invocată, concluziereţinută, de altfel, şi de către prima instanţă, care a respins excepţiainvocată de reprezentantul pârâtei, legată de acest aspect.
Însă, susţinerile sale, privind nemotivarea hotărârii de cătreinstanţa de fond sunt nefondate, avându-se în vedere faptul că înconsiderentele sentinţei au fost redate temeiurile juridice care au stat labaza adoptării soluţiei, respectiv dispoziţiile Legii nr. 31/1990, art. 132,care declară caracterul imprescriptibil al acţiunii în constatarea nulităţiiabsolute, precum şi prevederile art. 117 alin. 4 din acelaşi act normativ, alcărui conţinut a fost interpretat în sensul aprecierii caracterului permisiv,supletiv al normei analizate, raportat la prevederile actului constitutiv. S-au făcut aprecieri şi asupra legitimării procesuale active, reclamantaîncadrându-se în ipoteza prevăzută de lege pentru promovarea acţiunii,instanţa arătând, pe fond, care sunt argumentele care conduc laînlăturarea interpretării dată de AVAS Bucureşti textului de sub art. 117alin. 4 din Legea nr. 31/1990.
Şi în apel s-a reiterat de către reclamantă aceeaşi poziţieprivind interpretarea dispoziţiilor art. 117 alin. 4 din Legea nr. 31/1990,în redactarea în vigoare la data convocării celor două şedinţe AGA, careprevedea că dacă toate acţiunile societăţii sunt nominative, convocareapoate fi făcută numai prin scrisoare recomandată...", apreciată ca avândun caracter imperativ, în sensul reglementării convocării doar prinscrisoare recomandată, nu prin publicitate, indiferent de reglementareastatutară. S-a mai susţinut că această apreciere se impune şi în raport defaptul că prin modificările ulterioare s-a reglementat caracterul facultatival înştiinţării prin scrisoare recomandată, legiuitorul introducând şisintagma şi numai prin scrisoare recomandată".
Punctul de vedere al apelantei-reclamante nu poate fiîmpărtăşit, pornindu-se de la interpretarea gramaticală şi logică aîntregului conţinut al art. 117 din Legea nr. 31/1990. Regula generalăconstă în realizarea convocării adunării generale, prin publicitate şi, cutitlu de excepţie, prin scrisoare recomandată, dar numai dacă statutulsocietăţii comerciale cu acţiuni nominative o permite. Este denecontestat faptul că societatea comercială pârâtă se înscrie în categoriaavută în vedere de alin. 4 al art. 117 din Legea nr. 31/1990, situaţie încare legea lasă la latitudinea sa posibilitatea convocării şi într-o altămanieră decât publicarea în Monitorul oficial al României, partea a IV-aşi într-un ziar de largă răspândire din localitatea unde îşi are sediul, însădoar dacă actul constitutiv permite acest lucru. Utilizarea sintagmeipoate" conduce la concluzia că era posibilă convocarea printr-o formăsimplificată, dar numai în ipoteza reglementării exprese a acesteimodalităţi prin actul constitutiv. Legea a lăsat la latitudinea acţionarilorunei societăţi comerciale cu acţiuni nominative stabilirea reguliloraplicabile convocării şedinţelor AGA, prin derogare de la regulapublicităţii. Cu alte cuvinte, avându-se în vedere redactarea iniţială a alin.4 al art. 117, legalitatea convocării era supusă strict modalităţiireglementată prin statut: dacă se prevedea realizarea prin scrisoarerecomandată, aceasta constituia singura posibilitate de înştiinţare aacţionarilor. Modificarea operată ulterior, prin Legea nr. 441/2006, însensul introducerii conjuncţiei şi" în conţinutul textului de sub art. 117alin. 4 din Legea nr. 31/1990 se interpretează în sensul că, pentrusocietăţile cu acţiuni nominative, s-a creat dreptul de opţiune pentrulegala convocare, fie prin publicitate, fie prin scrisoare recomandată, dacănu se interzice acest lucru prin statut, fără ca vreuna dintre persoaneleinteresate să poată contesta calea aleasă pentru înştiinţarea acţionarilor.Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că la data ţinerii celordouă şedinţe, din 22-23.10.2004 şi 30-31.12.2004, în statutul societăţii eraprevăzută ca unică modalitate de convocare ( art. 9 alin. 2 lit. b - f. 97din dosarul Curţii de Apel Timişoara ) înştiinţarea prin publicitate,aspect evidenţiat şi de judecătorul fondului. Redactarea ulterioară aprevederilor art. 9 alin. 2 lit. b din statut, realizată ca efect al hotărârii nr.1 din 27 mai 2006 a AGA extraordinare a societăţii pârâte, vine săîntărească interpretarea de mai sus şi să confirme, încă o dată, că singuramodalitate de convocare este cea publică, excluzându-se expres,
posibilitatea opţiunii.
Pentru toate considerentele redate anterior, apelul reclamanteiva fi respins ca nefondat, în temeiul art. 296 Cod proc. civilă.
Nefondat este şi apelul intervenienţilor I.N. şi C.S.
Prima critică adusă sentinţei este lipsită de relevanţă, încontextul interpretării prevederilor art. 117 alin. 4 din Legea nr. 31/1990.Dată fiind realizarea convocării prin publicitate, pentru şedinţa AGA din22-23.10.2004, revocarea nu putea să fie decât simetrică, adică prinrespectarea aceloraşi exigenţe referitoare la înştiinţarea publică,prevăzută prin regula generală consacrată de art. 117 alin. 1 din lege şiprin statut, dovedită a fi fost îndeplinită în cauză ( prin ziar şi MonitorulOficial ). Or, publicarea doar într-un cotidian din zonă şi afişarea lasediul social, cu excluderea înştiinţării prin Monitorul Oficial, nurăspunde acestei cerinţe şi nu putea opera o veritabilă revocare, cumpretind intervenienţii.
Şi cea de a doua critică apare ca nefondată, argumentele fiinddeja redate cu prilejul examinării apelului reclamantei. Aşa cum s-a arătat,legalitatea convocării s-a raportat la prevederile statutare în vigoare în2004 ci nu la forma rezultată în urma adoptării hotărârii AGA din 27 mai2006 ( f. 42 din dosarul Tribunalului Caraş-Severin, din rejudecare ).Încă de la adoptarea statutului pârâtei, s-a prevăzut unica modalitate deconvocare prin înştiinţare publică, prevedere care exclude, de plano,recurgerea la alte forme de convocare. Hotărârea din 2006 nu a făcutaltceva decât să sublinieze acest aspect şi să excludă opţiunea conferită delege ( prin introducerea conjuncţiei şi" ), de a recurge la una dintre celedouă modalităţi. De altfel, nici judecătorul fondului nu şi-a întemeiatsoluţia pe prevederile statutului după precizările din 2006, ci a avut învedere reglementarea din actul constitutiv, valabil la data convocării celordouă şedinţe AGA.
În ceea ce priveşte cea de-a treia critică, se constată căneinvocarea propriei culpe de către intervenientul I.N. a privit strictcererea sa de intervenţie în interes propriu, faţă de care se apreciază dreptcorectă soluţia instanţei. În calitatea sa de administrator îi incumbaobligaţia respectării prevederilor statutare şi raportat la revocareaconvocării. Respingerea cererii de intervenţie accesorie s-a întemeiat pesoluţia adoptată în privinţa acţiunii principale; respingerea acesteia atrageaceeaşi soluţie în privinţa cererii de intervenţie făcută în interesulreclamantei.
Acelaşi raţionament se impune şi faţă de pretinsa nemotivarea soluţiei asupra celorlalte cereri de intervenţie ( în interesul reclamantei,promovată de C.S. şi al pârâtei, formulată de F.R.T.D. şi I.E. - motivele4 şi 5 de apel ), soluţia asupra acţiunii principale atrăgând rezolvareacorelativă a cererilor de intervenţie accesorie. Considerentele respingeriiacţiunii reclamantei au fost redate pe larg şi făceau inutilă reiterarea lor,pe cale separată, pentru fiecare cerere de intervenţie. S-ar impune, totuşi,o subliniere, pentru a se răspunde apărărilor intimaţilor legată deinadmisibilitatea formulării cererilor de intervenţie în interesulreclamantei. Se va observa, astfel, caracterul accesoriu al acestora, şitemeiul acţiunii - nulitatea absolută a hotărârilor pentru pretinsanelegalitate a convocării - intervenienţii înscriindu-se în categoriapersoanelor interesate avute în vedere de art. 132 alin. 3 din Legea nr.31/1990. Pentru ipoteza formulării unei cereri în constatarea nulităţiiabsolute, legea nu mai condiţionează admisibilitatea cererii de calitatea deacţionar, care să fi lipsit de la şedinţa AGA sau care să fi votat contra hotărârii, aşa cum se cere pentru acţiuni având ca obiect anularea hotărârilor, întemeiate pe alin. 2 al aceluiaşi text de lege. De remarcat şifaptul că nu s-au atacat hotărârile de către administratori sub aspectulrevocării lor din funcţie, ipoteză pentru care devenea incidentă interdicţiaprevăzută de art.132 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, cât şi faptul că primainstanţă nu a soluţionat pricina prin prisma acestor excepţii, invocate înapel.
Nefondată este şi ultima critică adusă sentinţei, interpretareadată de judecătorul fondului asupra dispoziţiilor art. 117 alin. 4, raportatăla data convocării celor două şedinţe, fiind legală şi temeinică.Argumentele pentru menţinerea soluţiei au fost redate pe larg cu prilejulexaminării apelului reclamantei, în sensul aprecierii caracteruluiobligatoriu al convocării exclusiv prin înştiinţare publică, dată fiindprevederea expresă din actul constitutiv, încă din forma iniţială,redactarea din 2006 excluzând posibila opţiune între modalităţile deconvocare consacrată prin Legea nr. 441/2006. publicitatea convocăriiatrăgea, prin simetrie, publicitatea revocării tot printr-un ziar de largărăspândire în zonă şi prin Monitorul Oficial, iar maniera aleasă deadministrator pentru şedinţa din. 22-23.10.2004, fără respectareaintegrală a acestor cerinţe conducând la ineficienţa revocării.
În concluzie, şi apelul intervenienţilor va fi respins canefondat, în baza art. 296 Cod proc. civilă.
| ← Dizolvarea şi lichidarea voluntară a societăţii. Legea... | Contestaţie la planul de distribuire a sumelor încasate din... → |
|---|
