Dreptul creditorului ce a dobândit prin cesiune o creanță anterioară deschiderii procedurii insolvenței de a invoca compensarea creanței sale cu cea a debitorului asupra sa.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 154 din data de 28.04.2017
Asupra apelurilor de față, constată că prin cererea înregistrată în dosar nr. 5062/86/2014* la data de 19.01.2017 consorțiul format din practicienii în insolvență MGA I. SPRL și M. IPURL a solicitat pronunțarea unei încheieri în sensul prevăzut de art. 58 alin.(1) din Legea nr. 85/2014 prin care să se confirme compensarea datoriilor reciproce existente între SC A. S.R.L. și SC D. S.R.L., iar prin sentința nr. 46 din 27 ianuarie 2017, Tribunalul Suceava- Secția a II-a civilă, a admis cererea formulată de administratorul judiciar consorțiul format din MGA I. SPRL și M. IPURL, a dispus compensarea datoriilor reciproce existente între debitor și creditorul SC D. SRL până la concurența sumei de 9.321.397,78 lei, acesta urmând să figureze în tabelul creditorilor cu suma de 4.556.855,76 lei creanță chirografară, reținând, în esență, faptul că sunt date elementele compensării legale, iar singura problemă în discuție o reprezintă chestiunea interpretării cuantumului onorariului lichidatorului, în sensul că, prin Procesul verbal al adunării creditorilor A., înregistrat cu nr. 3154/12.11.2015, s-a stabilit acordarea unui onorariu fix de 1000 lei lunar fără TVA)/ practician în insolvență și a unui onorariu procentual de 1%/practician în insolvență din sumele aduse la masa credală a debitoarei SC A. S.R.L., astfel încât prestatorul are posibilitatea de a recupera taxa pe valoarea adăugată de la dobânditor, onorariul procentual în acest caz fiind de 1% la care se adaugă TVA.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel creditorii Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - Administrația Județeană a Finanțelor Publice și S.C. D. SRL, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea apelului său, creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - Administrația Județeană a Finanțelor Publice arată că la data de 08.12.2016 a avut loc vânzarea prin licitație publica a bunurilor mobile aflate în garanția SC D. SRL, acestea fiind adjudecate la valoarea de 136.990 Euro fără TVA (echivalentul în lei fiind 616.550,89 lei fără TVA) în favoarea adjudecatarului SC D. SRL. La aceeași dată, a avut loc vânzarea prin licitație publică a bunurilor imobile aflate în garanția SC D. SRL, fiind adjudecate la valoarea de 2.028.979 Euro fără TVA (echivalentul în lei fiind 9.131.825,79 lei fără TVA) în favoarea adjudecatarului SC D. S.R.L., prețul total adjudecat fiind de 9.748.376,68 lei fără TVA, adjudecatarul solicitând ca modalitate de plată pentru bunurile adjudecate compensarea legală a prețului de adjudecare cu o parte din creanța pe care o deține, înscrisă în tabelul creditorilor.
Arată că SC D. S.R.L., în calitate de creditor este înscrisă în tabel cu o creanță în valoare totală de 13.878.253,54 lei, cheltuielile de lichidare, onorariul lichidatorilor, TVA aferentă onorariului, contribuția de 2% la UNPIR au fost calculate la 426.978,90 lei și s-a propus pentru compensare suma de 9.321.397,78 lei, instanța de fond apreciind ca întemeiată cererea de compensare a datoriilor reciproce existente între debitor și creditorul SC D. SRL, dispunând compensarea până la concurența sumei de 9.321.397,78 lei, acesta urmând să figureze în tabelul creditorilor cu o creanță chirografară în sumă de 4.556.855,76 lei și motivând în drept soluția pe dispozițiile art. 90 din Legea nr. 85/2014.
Apreciază că apelantei - creditoare SC D. SRL nu îi sunt aplicabile dispozițiile alin. (1) al art. 90 din Legea nr.85/2014, deoarece la data deschiderii procedurii insolvenței nici nu deținea o creanță împotriva SC A., astfel cum rezultă din tabelul preliminar și tabelul definitiv al creditorilor. SC D. a preluat creanța de la U. Bank, respectiv de la Banca T. pe parcursul procedurii, astfel cum rezultă din tabelul definitiv consolidat rectificat iar condițiile de compensare legală nu erau, așadar îndeplinite la data deschiderii procedurii.
Învederează că prin participarea creditorului SC D. la licitația organizată pentru vânzarea bunurilor debitoarei nu se poate aprecia că s-au născut după data deschiderii procedurii creanțe reciproce, deoarece: U. Bank și Banca T. au cesionat creanțele existente la data deschiderii insolvenței către SC D. SRL, iar acesta nu deține o creanță născută după data deschiderii procedurii, pentru a fi aplicabile prevederile alin. (2) al art. 90 din lege. De asemenea, în ședința din 13.10.2016 adunarea creditorilor a aprobat vânzarea bunurilor prin licitație publică în conformitate cu Regulamentul de vânzare propus de lichidatorul judiciar. Art. 16 din Regulament prevede plata prețului vânzării în termen de 30 de zile de la data ședinței de licitație. Proprietatea asupra bunurilor se va transmite numai la data la care se va face plata integrală a prețului vânzării. Potrivit pct. 16.4 din Regulament, adjudecatarul care nu achită prețul în termenul prevăzut în contractul de vânzare sau după caz în factură, va pierde toate sumele achitate cu titlu de preț și aplicarea corespunzătoare a prevederilor Codului de procedură civilă în materie. Creditorul SC D. a înțeles să participe la licitația publică în condițiile stabilite prin Regulamentul de vânzare, iar în calitate de adjudecatar, el este obligat la plata prețului vânzării, neputând solicita compensarea obligațiilor.
În consecință, a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței atacate și respingerea cererii de compensare.
Prin întâmpinare, MGA I.SPRL și M. I.P.U.R.L., în calitate de lichidatori judiciari ai debitorului SC A. S.R.L., au solicitat respingerea apelului formulat de către SC D. S.R.L. ca nefondat. De asemenea, au invocat excepția inadmisibilității apelului în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită recalcularea în mod corespunzător a cheltuielilor de lichidare cu diminuarea TVA aferent pentru onorariul procentual al practicienilor, urmând a se stabili la plată cu titlu de cheltuieli de procedură doar 389.935,07 lei, cu consecința restituirii sumelor achitate excedentar, deoarece se încalcă principiul disponibilității procesului civil reglementat de art. 9 alin. (l) și (2) Cod procedură civilă.
Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, dar și dispozițiile art. 478 alin. (3) din Cod: în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.
Precizează că prin cererea adresată judecătorului sindic au solicitat să se dispună confirmarea compensării datoriilor reciproce existente între SC A. SRL și SC D. SRL, conform celor menționate în cuprinsul cererii, fiind vorba despre suma de 9.321.397,78 lei, separat de cheltuielile de procedură în valoare totală de 426.978,90, compuse din contribuție 2% fond lichidare UNPIR și onorariu procentual lichidatori plus TVA.
Prin sentința apelată judecătorul sindic a dispus admiterea cererii formulată de administratorul judiciar consorțiul format din MGA I SPRL și M. IPURL, a dispus compensarea datoriilor reciproce existente între debitor și creditorul SC D. SRL până la concurența sumei de 9.321,397,78 lei, acesta urmând să figureze în tabelul creditorilor cu suma de 4.556.855,76 lei creanță chirografară, astfel că, în cauză, nu a fost învestit să se pronunțe asupra cheltuielilor de procedură, ci doar asupra compensării sumei rămase după scăderea cheltuielilor de procedură, cum au fost ele indicate prin cererea formulată. Totodată, judecătorul sindic nu a fost învestit cu nicio cerere de restituire a unor sume care ar fi fost achitate excedentar, mai ales că așa zisele sume plătite excedentar au fost plătite benevol după depunerea cererii și după pronunțarea hotărârii.
Prin urmare, nu se poate formula o cerere nouă direct în faza apelului, deoarece suntem în prezența unor noi pretenții, aspect interzis în mod imperativ de art. 478 alin. (3) Cod procedură civilă.
Solicită respingerea capătul de cerere privind recalcularea în mod corespunzător a cheltuielilor de lichidare cu diminuarea TVA aferent pentru onorariul procentual al practicienilor, urmând a se stabili la plată cu titlu de cheltuieli de procedură doar 389.935,07 lei, cu consecința restituirii sumelor achitate excedentar.
Subliniază faptul că după pronunțarea sentinței atacate SC D. SRL a achitat prin virament bancar suma de 426.978,90 lei reprezentând diferență de preț care trebuia achitată, pe lângă partea de preț în sumă de 9.321.307,78 lei care a fost aprobată pentru compensare.
De altfel, conform extrasului de cont, la momentul achitării sumei de 426.978,90 lei, SC D. SRL a menționat la descrierea plății: "diferență preț bunuri imobile adjudecate la licitație din 08.12,2016".
Așadar, apelanta nu a achitat nicio sumă cu titlu de cheltuieli de procedură, astfel încât să solicite restituirea sumelor reprezentând cheltuieli de procedură achitate excedentar.
Apelanta a achitat doar parte din prețul vânzării bunurilor pentru care a fost declarată adjudecatară la licitația din 08.12.2016, aspect care este menționat în cuprinsul Contractului de vânzare nr. 354/13.02.2017 autentificat la Societatea Profesională Notarială C: încheiat după pronunțarea Sentinței Civile nr. 46/27.01.2017 cu privire la bunurile imobile, bunurile mobile fiind transferate pe bază de factură.
Astfel, în Contract, la Art. III - Prețul. Modalitatea de plată a prețului, se menționează că prețul se achită astfel: l. Suma de 8.704.846,89 lei urmează să se stingă prin compensare judiciară la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorul sindic în dosarul de faliment nr. 5062/86/2014*. Prin hotărârea mai sus menționată, judecătorul sindic a dispus compensarea datoriilor reciproce existente între vânzătoare și cumpărătoare până la concurența sumei de 9.32l.397,78 lei (prețul imobilelor și mobilelor ce fac obiectul actelor de adjudecare nr. 2630/08.12.2106 și respectiv nr. 2627/08.12.2016, diminuat cu suma reprezentând cheltuielile de lichidare prevăzute de art. 159 alin. (1) pct. 1 și art. 39 din Legea nr. 85/2014)¬; 2. Suma de 426.978,90 lei s-a achitat prin virament bancar în contul de lichidare al S.C. A. S.R.L., conform O.P nr. .. din data de 10.02.2017 cu extrasul de cont din 13.02.2017 eliberat de Banca S.
Deci suma de 426.078,00 lei reprezintă preț pentru bunurile cumpărate și nu se poate solicita restituirea prețului care a fost ofertat la licitație și achitat pentru a se încheia contractul de vânzare, în condițiile în care prețul a fost achitat de bună voie.
În cazul analizării aspectului referitor la aplicarea cotei legale de TVA asupra onorariului procentual al lichidatorilor, s-a considerat că TVA nu a fost inclusă și a trebuit să fie adăugată la procentul de 1% din următoarele considerente: în cazul onorariului lichidatorului, baza de impozitare o constituie onorariul negociat în adunarea creditorilor, la care se aplică TVA aferentă, nefiind necesară precizarea expresă că la acest onorariu se adaugă TVA. Dimpotrivă, dacă onorariul ar include TVA, ar trebui să se prevadă expres aceasta, din moment ce TVA se aplică la prețul serviciului pe care îl prestează lichidatorul, și aceasta în puterea legii și nu a voinței plătitorului de TVA. TVA nu reprezintă un element pe baza căruia se stabilește prețul serviciului, încât să fie inclus în acesta, ci un impozit indirect, care în final este suportat de către consumator, în speță de către societatea în insolvență și nu de către prestatorul de servicii, în cauză, lichidatorul.
Întrucât TVA se aplică în puterea legii și este suportat de către societatea falită, nu era necesară vreo prevedere expresă în procesul-verbal al Adunării creditorilor, fiind limpede că, în lipsa unei stipulații contrare, TVA nu se include în onorariul negociat, care astfel trebuie plătit în cuantumul stabilit, la care, desigur, se adaugă impozitul indirect cuvenit bugetului de stat.
Adunarea creditorilor nu trebuie să aprobe și dreptul de a percepe TVA, deoarece lichidatorul judiciar este înregistrat cu vector fiscal de TVA, astfel că la emiterea facturii colectează și virează TVA către stat, iar dacă s-ar considera că TVA este inclusă în onorariu, atunci suma care trebuie virată la bugetul de stat cu titlu de TVA va fi diminuată, prin micșorarea bazei la care aceasta se aplică. În acest sens invocă Decizia nr. 1353/R/ 20.07.2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. 794/62/2009/a1.
În ceea ce privește solicitarea apelantei S.C. D. S.R.L. Suceava ca suma rămasă după compensare, în cuantum de 4.556.855,76 lei, să fie înscrisă în tabelul creditorilor SC A. SRL ca o creanță beneficiară a unei cauze de preferință și nu chirografară, solicită respingerea acesteia, întrucât apelanta nu a făcut în niciun fel dovada că în afara bunurilor imobile și mobile care au făcut obiectul proceselor verbale de adjudecare din data de 08.12.2016 și care au fost în garanția U. Bank SA, de la care a cesionat creanța, ar mai fi existat și alte bunuri (stocuri de marfă) asupra cărora U. Bank SA să fi avut o cauză de preferință.
În consecință a solicitat respingerea apelului declarat de SC DS.R.L..
La termenul de astăzi, Curtea, din oficiu, a invocat excepția tardivității apelului creditoarei SC D. S.R.L.
Motivele de critică dezvoltate pe larg în memoriul de apel nu pot fi însă supuse analizei, datorită excepției de tardivitate a declarării acestuia, care prevalează în cauză.
Verificând cu prioritate excepția tardivității apelului, invocată la termenul de astăzi, din oficiu, de către instanță, conform art. 247 alin. (1) din noul Cod de procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, "termenul de apel este de 7 zile de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în BPI, dacă prin lege nu se prevede altfel";.
În speță, data comunicării sentinței atacate prin publicare în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 3279 a fost 17.02.2017 (fila 191 dosar fond), iar memoriul de apel a fost înregistrat la Tribunalul Suceava la data de 03.03.2017 (fila 19 dosar apel), cu depășirea termenului legal de zile de 7 zile.
În conformitate cu art. 181 alin. (2) din Noul Cod de procedură civilă, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se îndeplinește";, iar conform art. 185 alin. (1) din Noul Cod de procedură civilă, "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate";.
Cum textele legale citate cuprind norme de procedură imperative, de strictă interpretare și aplicare, de la care nu se poate deroga, Curtea, va admite excepția tardivității invocată din oficiu și, în temeiul art. 480 alin.(1) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 43 din Legea nr. 85/2014, va anula apelul, ca fiind tardiv formulat, în condițiile în care termenul limită de declarare a căii de atac era 27.02.2017, inclusiv.
Examinând apelul formulat de către creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - Administrația Județeană a Finanțelor Publice, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței atacate și a criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Primul motiv de apel se referă la faptul că dispozițiile art. 90 din Legea nr. 85/2014 nu sunt aplicabile creditoarei S.C. D. S.R.L., întrucât aceasta nu deținea la data deschiderii procedurii o creanță împotriva societății debitoare, ci a preluat această creanță de la U. Bank, respectiv de la Banca T., pe parcursul procedurii. De asemenea, creditoarea nu este titulara unei creanțe născute în timpul procedurii, întrucât creanțele cesionate de U. Banc și Banca T. erau anterioare deschiderii procedurii.
Potrivit dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 85/2014, "Deschiderea procedurii de insolvență nu afectează dreptul niciunui creditor de a invoca compensarea creanței sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condițiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii. Compensarea poate fi constatată și de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar.
Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și creanțelor reciproce născute după data deschiderii procedurii insolvenței.";
Cum susține chiar apelanta, creditoarea S.C. D. S.R.L. a dobândit prin cesiune creanțele ce au făcut obiectul compensării la U. Bank și Banca T., creanțe ce erau anterioare deschiderii procedurii.
Potrivit dispozițiilor art. 1566 alin. (1) "Cesiunea de creanță este convenția prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanță împotriva unui terț";, iar potrivit dispozițiilor art. 1568 alin. (1) "Cesiunea de creanță transferă cesionarului: a) toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată; b) drepturile de garanție și toate celelalte accesorii ale creanței cedate";.
Rezultă cu claritate din textele legale citate că cesionarul S.C. D. S.R.L. a luat locul cedenților U. Bank și Banca T. în ceea ce privește creanța cesionată.
Astfel, ne aflăm în ipoteza reglementată de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, fiind vorba despre o creanță anterioară deschiderii procedurii și operând astfel compensarea.
Pe cale de consecință, nu sunt fondate nici celelalte susțineri ale apelantei, referitoare la obligația adjudecatarului de plată a prețului.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 alin. (1) Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
| ← Procedura insolvenţei. legea nr. 85/2006. modalitatea de calcul... | Procedura insolvenţei. legea nr. 85/2014, art. 14, 15 cod... → |
|---|
