Procedura insolvenţei. legea nr. 85/2014, art. 14, 15 cod civil. abuzul de majoritate.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 206 din data de 26.05.2017
Prin sentința nr. 82 din 14 februarie 2017, Tribunalul Suceava - Secția a II-a civilă, a respins, ca nefondată excepția lipsei de interes invocată de SC X., a admis cererea de intervenție accesorie formulată de același creditor intimat și a respins, ca nefondată, contestația formulată împotriva procesului verbal al adunării creditorilor din 02.11.2016.
La pronunțarea soluției, prima instanță a avut în vedere, referitor la excepția lipsei de interes că nu este întemeiată, întrucât folosul practic pe care l-ar avea nu numai contestatoarea, ci și ceilalți creditori, rezidă în valorificarea unor bunuri la un preț cât mai mare, astfel încât atacarea hotărârii adunării creditorilor din această perspectivă nu este lipsită de interes.
De asemenea, a reținut că dreptul de vot reprezintă un instrument legal pus la dispoziția creditorilor în cadrul procedurii insolvenței prin intermediul căruia decid modalitatea concretă de derulare a procedurii în limitele stabilite de dispozițiile imperative ale Legii nr. 85/2014, iar înlăturarea sau limitarea lui nu poate avea loc decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, nefiind posibilă extinderea sa dincolo de prevederea legală.
În aceste condiții, a apreciat că nu este dat niciunul din cazurile expres prevăzute de lege de restrângere a dreptului unui creditor de a vota în cadrul adunării creditorilor, ceea ce urmărește în cauză fiind instituirea unui abuz de minoritate în desfășurarea prezentei proceduri.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - Administrația Județeană a Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea apelului, a arătat că pentru aprobarea ofertelor au votat creditorii SC A. S.R.L., SC B. S.R.L., SC C. S.R.L., SC D. S.R.L., SC E. S.R.L., SC F. S.R.L., creditori chirografari, G. SA, SC H. SA, SC I. SA, SC J. S.R.L creditori garantați, iar votul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice - Administrația Județeană a Finanțelor Publice a fost negativ, prețurile fiind inferioare valorilor de evaluare și sub pragul minim al licitațiilor în curs.
Mai arată că hotărârea adunării creditorilor a fost de aprobare a ofertelor financiare ale S.C. X. S.R.L., în condițiile în care creditorii SC. H. S.R.L. și SC J. S.R.L. aveau în garanție alte bunuri față de cele supuse discuției și urmau să-și încaseze creanța cu prioritate din vânzarea acestor bunuri, creditoarea bugetară apreciind că votul acestora în ședința din 2.11.2016 a fost exercitat prin abuz de drept, contrar dispozițiilor art. 15 Cod civil.
Precizează faptul că ofertele financiare se referă nu numai la bunul supus garanției G. SA, pentru care s-a oferit un preț de 75% din valoarea de evaluare, ci și la bunurile libere de sarcini, din valorificarea cărora creditorii bugetari și-ar putea recupera parte din creanță.
Învederează că este înscrisă în tabelul creditorilor cu o creanță bugetară în sumă de 14.729.452 lei, iar ofertele de cumpărare depuse de către SC X. SA pentru bunurile libere de sarcini reprezintă aproximativ 33%, respectiv 31% din prețul de evaluare, în condițiile în care pentru vânzarea acestora se aflau în derulare ședințele de licitație publică, cu prețuri de pornire de 100% din prețurile de evaluare.
Mai arată că modalitatea de vânzare aprobată de creditori în ședința din 17.02.2016 a fost licitație publică, nu a fost supusă aprobării creditorilor schimbarea modalității de valorificare, astfel încât aprobarea ofertelor SC X. SA contravine atât procedurii aprobate, cât și dispozițiilor art. 769 și urm. din Codul de procedură civilă, iar vânzarea bunurilor libere de sarcini la prețuri sub 50% din prețul de evaluare prejudiciază în mod evident creditorii bugetari.
A concluzionat că în cauză este dat un abuz de majoritate prin votul creditorilor garantați, care nu au votat în interes propriu, nefiind afectați de decizia luată, dar determină luarea unei hotărâri contrare interesului celorlalți creditori.
Pe cale de consecință, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței, admiterea contestației și anularea hotărârii adunării creditorilor din 2.11.2016.
Apelul formulat de creditoare a fost respins, ca nefondat, pentru următoarele motive:
Motivul de nulitate invocat de către contestatoare se referă la abuzul de majoritate exercitat de către adunarea creditorilor în ședința adunării creditorilor din 2.11.2016.
Textele reclamate în materia abuzului invocat de către contestatoare sunt reprezentate de dispozițiile art. 14 și 15 din Codul civil.
Astfel, în art. 15 din Codul civil se arată că: "Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe.";, iar în art. 14 din Cod se prevede că: "(1) Orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să își exercite drepturile și să își execute obligațiile civile cu bună-credință, în acord cu ordinea publică și bunele moravuri. (2) Buna-credință se prezumă până la proba contrară.";
Rezultă din cuprinsul acestor texte că orice persoană își poate exercita drepturile și executa obligațiile cu bună credință, în acord cu ordinea publică și cu bunele moravuri, iar buna credință se prezumă până la proba contrară.
Specificul procedurii insolvenței este dat de faptul că aceasta este reglementată prin dispoziții legale speciale, scopul procedurii fiind instituirea unei proceduri colective și concursuale pentru acoperirea pasivului debitorului. În această procedură fiecare creditor își urmărește propriul interes direct proporțional cu procentul votului ce se raportează la cuantumul creanței sale. În aceste circumstanțe, votul exprimat în cadrul ședințelor adunării creditorilor poate fi considerat abuziv doar atunci când se probează acte comisive sau omisive în dezacord cu ordinea publică sau bunele moravuri.
Însă, în cauza de față, contestatoarea nu a invocat și probat astfel de acte, bazându-se pe o simplă presupunere, neputându-se accepta ideea unei prezumții de rea credință.
Față de cele ce preced, cum în cauză nu s-au probat cele susținute, în temeiul art. 480 alin. (1) Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
| ← Dreptul creditorului ce a dobândit prin cesiune o creanță... | Procedura insolvenţei. contestaţie împotriva deciziei... → |
|---|
