Faliment - acţiune în anulare – abuz de drept
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 956 din data de 10.04.2014
Faliment - acțiune în anulare - abuz de drept
Se poate vorbi de un abuz de drept atunci când titularul acestuia, cu rea credință, îl deturnează de la finalitatea lui, dirijându-l spre realizarea unui alt scop decât acela pentru care a fost recunoscut de lege. Consideră Curtea, ca și judecătorul fondului, că formularea unei contestații la cererea de deschidere a procedurii introduse de către creditori nu reprezintă, prin ea însăși, un abuz de drept procesual, astfel cum acesta a fost definit în considerente anterioare. Contestația este reglementată de dispozițiile legii speciale, iar formularea acesteia nu a determinat, în mod direct, amânarea momentului deschiderii procedurii. Debitoarea era îndrituită să își formuleze apărări, bazate pe contestarea creanțelor ce făceau obiectul unor litigii (a se vedea decizia nr.615), iar împrejurarea că aceste apărări au fost calificate de către instanța de recurs ca nefondate nu poate determina concluzia că ne aflăm în prezența unui abuz de drept procesual.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 956 din 10.04.2014)
Prin sentința civilă nr.9057/1.11.2013, pronunțată în dosarul nr.41395/3/2012, Tribunalul București Secția a VII a Civilă a respins excepția tardivității formulării cererii ca neîntemeiată, a admis excepția inadmisibilității și a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul BFJ C G SPRL în contradictoriu cu pârâții SC M SRL prin CI F T și SC M C R SRL, prin curator special R.R.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța fondului a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială sub nr.7634/3/2010, creditorul A SPRL a solicitat, în temeiul Legii 85/2006, deschiderea procedurii insolvenței debitorului SC M C R SRL, care se află în stare de insolvență și față de care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 57955,81 lei, debit.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială sub nr.13728/3/2010, creditorul SC M & A I F SRL a solicitat, în temeiul Legii 85/2006, deschiderea procedurii insolvenței debitorului SC M C R SRL, care se află în stare de insolvență și față de care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 205295,68 lei, debit.
Prin incheierea de sedinta din data de 25.06.2010 instanta a conexat dosarul nr. 13782/3/2010 la dosar nr. 7634/3/2010.
Prin sentinta comerciala nr. 4820 din 25.06.2010 instanta a respins cererea debitoarei de obligare a creditoarei SC M & A I Frig SRL la plata cautiunii. A respins cererile creditoarelor in contradictoriu cu debitoarea ca neintemeiate.
Prin decizia comerciala nr.615R din 07.04.2011 Curtea de Apel Bucuresti a admis recursurile creditoarelor, a modificat in parte sentinta nr. 4820 din 25.06.2010 in sensul ca a admis cererile creditoarelor, a deschis procedura generala a insolventei impotriva debitoarei si a trimis dosarul primei instante in vederea luarii primelor masuri.
Dosarul a fost inregistrat sub nr. 7634/3/2010/a1.
Prin incheierea din data de 15.07.2011 instanta a deschis procedura generala impotriva debitoarei, a desemnat administrat judiciar.
Administratorul judiciar a depus la dosar raportul prevăzut de art.54 din lege și a notificat propunerea prin care solicită intrarea în faliment a debitorului prin procedura simplificată, intrucat debitorul nu a predat actele prevazute de art. 28 din lege.
Având în vedere că au fost îndeplinite dispozițiile art.1 al.2 lit. lit. d) din lege, instanta a aprobat prin sentinta civila din data de 11.11.2011 concluziile raportului supus dezbaterii.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 54 alin 5, rap. la art 107 alin. 1 lit D din Legea nr 85/2006 privind procedura insolvenței, a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată a debitorului. În baza art.107 alin.2 din lege a ridicat dreptul de administrare al debitorului și a dispus dizolvarea acestuia.
A reținut judecătorul sindic că, potrivit art. 81 alin 1 din Legea nr. 85/2006, acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art. 79 și 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.
Lichidatorul judiciar a formulat actiunea in anularea transferurilor patrimoniale la data de 25.10.2012, in termen de 1 an si 3 luni de la data deschiderii procedurii.
Se invoca de catre parata E SA faptul ca raportul prevazut la art. 59 alin 1 din legea insolventei trebuia intocmit si depus la dosarul cauzei din data de 25.08.2011, respectiv la un interval de 40 de zile de la data deschiderii procedurii. Actiunea in anulare trebuia depusa in termen de 1 an de la data raportului pe cauze, termen care nu putea depasi 1 an si 6 luni de la data raportului pe cauze, in cazul in care acesta din urma nu ar fi fost depus in termenul de 40 de zile prevazut de lege.
Potrivit art. 81 alin 1 din Legea nr. 85/2006, acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art. 79 și 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.
Administratorul judiciar mentioneaza prin concluziile scrise faptul ca a formulat actiunea la momentul la care a luat cunostinta de actele care relevau tranzactiile ce fac obiectul prezentei actiuni avand in vedere faptul ca nu au fost puse la dispozitie de catre reprezentantii debitoarei actele contabile astfel ca nu a fost posibila intocmirea raportului privind cauzele si imprejurarile care au condus la aparitia starii de insolventa.
Potrivit art. 59 alin 1 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, în cazul procedurii simplificate, va întocmi și va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăși 40 de zile de la data desemnării lichidatorului, un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.
Raportul intocmit in conformitate cu dispozitiile art. 59 din legea insolventei reprezinta opinia administratorului/lichidatorului judiciar asupra cauzelor care au dus la insolventa societatii debitoare, opinie care poate fi formulata doar in baza analizarii actelor contabile predate de catre debitor in indeplinirea obligatiei legale prevazute de dispozitiile art. 28 din legea insolventei.
Instituirea unui termen de 1 an de la depunerea raportului pe cauze pentru formularea actiunii prevazute de dispozitiile art. 80, dar nu mai tarziu de 1an si 6 luni de la data deschiderii procedurii tine de celeritatea procedurii cat si existenta unei probabilitati crescute de reintregirea a patrimoniului debitoarei, in cazul in care se constata incidenta art. 79-80 din lege, ca urmare a formularii in termen scurt a actiunii.
Cat priveste natura termenului de 1 an,respectiv 1an si 6 luni, instanta retine ca acesta este un termen de decadere, ci nu de prescriptie astfel cum sustine lichidatorului judiciar, nefiind susceptibil de suspendare si intrerupere prin prisma cazurilor prevazute de dispozitiile art. 13 si 16 din Decretul nr. 167/1958. In caz de depasire a acestui termen se poate solicita repunerea in termen, caz in care se vor putea invoca imprejurarile care au determinat imposibilitatea formularii in termen a actiunii.
Instanta considera ca neintocmirea raportului pe cauze din culpa administratorului statutar care nu a depus in termen util documentele contabile ale societatii nu afecteaza dreptul lichidatorului judiciar de a formula actiunea in anularea transferului patrimoniale cata vreme acesta se incadreaza in termenul de 1 an si 6 luni de la data deschiderii procedurii, termen de decadere.
In ceea ce priveste exceptisa inadmisibilitatii cauzei, instanta retine ca potrivit art. 79 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Lichidatorul judiciar invoca in cauza aplicarea dispozitiilor art. 85 alin 4 din legea insolventei potrivit carora prezumția de fraudă se păstrează și în cazul în care, prin abuz de drepturi procesuale, debitorul a întârziat momentul deschiderii procedurii pentru a expira termenele la care se referă art. 79 și 80.
In speta, actiunea a fost inregistrata pe rolul instantei la data de 10.02.2010. Prin sentinta din data de 25.06.2010 instanta a respins cererea creditoarei ca neintemeiata. Prin decizia Curtii de Apel Bucuresti a fost admis recursul si modificata sentinta civila in sensul admiterii cererii creditorului.
Prin sentinta din data de 15.07.2011, instanta a deschis procedura generala si a stabilit termenele prevazute de dispozitiile art. 62 din lege.
In cauza sub nr. 7634/3/2010 au fost acordate doar trei termene de judecata, respectiv 16.04.2010, 28.05.2010 si 25.06.2010, data la care instant a ramas in pronuntare.
A apreciat judecătorul că nu se poate retine in cauza existenta abuzurilor de drepturi procesuale pentru a intarzia deschdierea procedurii, formularea contestaiei la cererea creditorului reprezentand un drept al debitorului acordat conform legii insolventei, neputand fi sanctionat ca un abuz.
Prin urmare, instanta a constatat ca dispozitiile art. 85 alin 4 din legea insolventei nu sunt aplicabile in cauza.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs BFJ C G SPRL prin care a solicitat casarea sentinței atacate nr.9057/01.11.2013 în sensul respingerii excepției inadmisibilității si trimiterea cauzei la prima instanța pentru soluționarea pe fond a acțiunii formulate de BFJ C G SPRL in calitate de lichidator judiciar al SC M C R SRL, pentru următoarele:
În motivarea cererii sale recurentul a arătat ca debitorul SC M C R SRL a întârziat momentul deschiderii procedurii pentru a expira termenele la care se refera art. 79, 80 din Legea 85/2006, prin abuz de drepturi procesuale.
Se susține de către recurent că prezumția de fraudă este prevăzută de lege ca o măsură de protecție a creditorilor contra abuzurilor săvârșite de comerciantul debitor înainte de încetarea plăților sau ulterior acestei date prin înstrăinarea unor bunuri din patrimoniul său, în cele mai multe dintre cazuri sub valoarea lor reala.
Având in vedere prezumția instituita in defavoarea debitorului, administratorul judiciar nu este ținut sa dovedească acest element: frauda nu trebuie dovedita ci doar afirmata, rămânând ca debitorul, prin administratorul special, sa răstoarne prezumția de frauda.
In fapt împotriva SC M C R SRL a fost formulata o cerere de deschidere a procedurii insolvenței la data de 10.02.2010 ce a făcut obiectul dosarului 7634/3/2010 in care debitoarea a contestat in mod nereal starea de insolventa, prin sentința 4820 din 25.06.2010 fiind respinsa cererea creditorilor ca neîntemeiată, împotriva sentinței s-a formulat recurs care a fost admis prin decizia comerciala nr. 615R/07.04.2011 pronunțata de Curtea de Apel București, constatandu-se ca debitoarea se afla in stare de insolventa la data de 25.06.2010.
In perioada decembrie 2007 - noiembrie 2008 debitoarea a înstrăinat întreg patrimoniul constând in imobilizări corporale cu o valoare de 20 mii RON (conform înscrisurilor existente in prezenta cauza precum si cele ce fac obiectul acțiunii in anulare în dosarul 41398/3/2012) fapt ce întărește prezumția ca acesta a uzat in mod abuziv de dreptul de a formula contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii întrucât la acel moment nu mai desfășura activitate.
După vânzarea întregului patrimoniu începând cu noiembrie 2008 debitoarea a încetat activitatea de unde rezulta clar ca a avut intenția de a sustrage bunurile ce fac obiectul acțiunii in anulare in dauna creditorilor, si tot odată a precedat la tergiversare deschiderii procedurii insolventei in situația clara in care începând cu sfârșitul anului 2008 acesta nu mai avea cu ce sa își desfășoare obiectul de activitate, iar prin abuz de drepturi procesuale a fost contestata starea de insolventa tocmai pentru a expira termenele la care se refera art. 79, 80 din Legea 85/2006.
Fata de situațiile prezentate se solicită sa se constate ca in mod cert debitoarea a avut clar intenția de a întârzia momentul deschiderii procedurii pentru a expira termenele la care se refera art. 79, 80 din Legea 85/2006 având in vedere tranzacțiile frauduloase efectuate, contestând, prin abuz de drepturi procesuale, starea de insolventa situație nereala așa cum a fost st constată prin sentința de deschidere a procedurii insolventei iar la data de 25.06.2010 debitoarea se afla in stare de insolventa.
Acțiunea in anulare a fost formulată de lichidatorul judiciar în temeiul art. 79 și art. 80 alin (1) lit. a), b) si c), art. 83, art. 84 alin. 2 și art. 85 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Constată Curtea cu caracter prealabil că problema supusă cenzurii sale are în vedere, în principal, circumscrierea acțiunii debitoarei care, în opinia reclamantului recurent, a întârziat momentul deschiderii procedurii pentru a expira termenele la care se referă art.79 și 80 din Legea nr.85/2006, prin abuz de drepturi procesuale.
Observă Curtea că recurentul se limitează a descrie situația de fapt care, de altfel, a fost reținută în mod corect de către judecătorul sindic, subliniind faptul că împotriva SC M C R SRL a fost formulata o cerere de deschidere a procedurii insolvenței la data de 10.02.2010 ce a făcut obiectul dosarului 7634/3/2010, in care debitoarea a contestat in mod nereal starea de insolventa, prin sentința 4820 din 25.06.2010 fiind respinsa cererea creditorilor ca neîntemeiată; se arată că împotriva sentinței s-a formulat recurs, care a fost admis prin decizia comerciala nr. 615R/07.04.2011 pronunțata de Curtea de Apel București, constatându-se ca debitoarea se afla in stare de insolventa la data de 25.06.2010.
Prin urmare, reclamantul recurent consideră că formularea contestației de către debitoare cu referire la cererea de deschidere a procedurii introduse de SC M C R SRL reprezintă abuz de drept procesual atât timp cât, prin decizia comercială nr.615R/7.04.2011 Curtea de Apel București a constatat starea de insolvență.
Reține Curtea că, potrivit art.85 alin.4 din Legea nr.85/2006, prezumția de fraudă se păstrează și în cazul în care, prin abuz de drepturi procesuale, debitorul a întârziat momentul deschiderii procedurii pentru a expira termenele la care se referă art.79 și art.80. Dispozițiile se referă la situația în care actul anulabil a fost încheiat la un moment la care actul ar intra, după caz, în perioadele de timp la care se referă art.79 sau art.80 dacă deschiderea procedurii ar interveni în condiții normale dar, prin abuz de drept procesual, debitorul reușește să tergiverseze deschiderea procedurii astfel încât data încheierii actului respectiv rămâne în afară, în urma perioadelor de timp prevăzute de art.79 sau art.80 și, prin urmare, deși în privința celorlalte condiții ar putea fi anulat, acțiunea nu mai poate fi admisă pentru că nu mai este îndeplinită și condiția referitoare la perioada suspectă. Totuși, pentru a fi asimilată această perioadă cu cea caracterizată de lege ca fiind suspectă, este necesară constatarea abuzului de drept procesual în concordanță cu dispozițiile art.723 din Codul de procedură civilă.
În opinia Curții recurentul nu a probat nici în fond, dar nici în calea de atac, abuzul de drept procesual, astfel cum acesta și-a găsit definirea în doctrină.
Se poate vorbi de un abuz de drept atunci când titularul acestuia, cu rea credință, îl deturnează de la finalitatea lui, dirijându-l spre realizarea unui alt scop decât acela pentru care a fost recunoscut de lege. Consideră Curtea, ca și judecătorul fondului, că formularea unei contestații la cererea de deschidere a procedurii introduse de către creditori nu reprezintă, prin ea însăși, un abuz de drept procesual, astfel cum acesta a fost definit în considerente anterioare. Contestația este reglementată de dispozițiile legii speciale, iar formularea acesteia nu a determinat, în mod direct, amânarea momentului deschiderii procedurii. Debitoarea era îndrituită să își formuleze apărări, bazate pe contestarea creanțelor ce făceau obiectul unor litigii (a se vedea decizia nr.615), iar împrejurarea că aceste apărări au fost calificate de către instanța de recurs ca nefondate nu poate determina concluzia că ne aflăm în prezența unui abuz de drept procesual.
În consecință, Curtea a apreciat că judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, ce se impune a fi menținută, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.1 din codul de procedură civilă, a respins recursul, ca nefondat.
| ← Faliment - contestaţie împotriva hotărârii adunării... | Solicitarea de respingere a confirmării planului de reorganizare. → |
|---|
