Faliment – lipsa obligativităţii desemnării unui comitet al creditorilor în procedura insolvenţei (legea nr. 85/2014).
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 325 din data de 22.02.2016
Faliment - Lipsa obligativității desemnării unui comitet al creditorilor în procedura insolvenței (Legea nr. 85/2014).
Doar adunarea creditorilor poate hotărî dacă va exista sau nu un comitet al creditorilor și că, hotărând să nu existe comitet al creditorilor, atribuțiile acestuia vor fi exercitate de adunarea creditorilor.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 325 din 22.02.2016)
Prin sentința civilă nr. 8673/30.10.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr. 1892/3/2015/a1 a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatoarea DGFPMB, în contradictoriu cu intimata-debitoare A P C SRL împotriva hotărârii adunării creditorilor din 01.09.2015.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele :
Contestatoarea a fost prezentă la adunarea creditorilor din data de 01.09.2015 și a votat împotriva deciziei luate. Aceasta critică faptul că nu s-a desemnat un comitet al creditorilor și că decizia a fost luată prin votul decisiv al creditorului ce deține peste 50% din valoarea masei credale, care are și calitatea de asociat unic al debitoarei.
Desemnarea unui comitet format din 3-5 creditori nu este o obligație a adunării generale a creditorilor, nici a judecătorului-sindic, ci o facultate. Desemnarea comitetului creditorilor se justifică atunci când numărul creditorilor este foarte mare, fiind mai puțin costisitor pentru creditori și mai facil să reunească un număr redus al creditorilor, aleși dintre creditorii reprezentativi, deținând creanțele cele mai mari din categoria din care fac parte, pentru a exercita atribuțiile prevăzute la art. 51 din Legea nr. 85/2014. În situația unui număr redus de creditori cum este cazul în această speță, în care sunt înscriși în tabelul preliminar al creanțelor intimatei-debitoare doar 28 de creditori, atribuțiile prevăzute de art. 51 din Legea nr. 85/2014 pot fi exercitate cu aceeași celeritate de adunarea creditorilor, convocată prin BPI, conform art. 48 alin. 1 din Legea nr 85/2014.
Prin urmare, faptul că adunarea creditorilor a decis, cu majoritatea prevăzută de art. 49 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, să nu își exercite dreptul de a desemna un comitet al creditorilor și să exercite atribuțiile comitetului nu reprezintă un motiv de nelegalitate și nu poate să atragă sancțiunea anulării hotărârii.
Nu reprezintă un motiv pentru anularea hotărârii nici faptul că aceasta a fost luată cu votul decisiv al creditorului majoritar care este și asociatul unic al debitoarei. Nu există nicio interdicție în cuprinsul Legii nr. 85/2014 cu privire la dreptul de vot în adunarea creditorilor al creditorilor subordonați. Totodată, pretinsul conflict ce ar putea interveni pe viitor între interesul acestuia și interesul concursual al celorlalți creditori nu este un motiv pentru a i se interzice dreptul de vot în adunarea generală a creditorilor.
Legiuitorul a instituit prevederi pentru situația existenței conflictului de interese între interesul propriu al unui membru al comitetului creditor și interesul concursual al celorlalți creditori, prin art. 51 alin. 5 din Legea nr. 85/2014, însă acest text vizează doar deciziile comitetului creditorilor, iar conflictul de interese se apreciază în concret, în cadrul procesual generat de art. 51 alin. 6 din același act normativ, în raport de o anumită decizie, iar nu în mod abstract, prin simpla desemnare în comitet a unui creditor ce este și asociat al debitoarei. Cu atât mai mult nu se poate considera că participarea în adunarea generală a creditorilor a unui creditor majoritar care este și asociat al debitoarei reprezintă, în sine, un motiv de nelegalitate a hotărârii adunării creditorilor.
Nu poate fi primit nici argumentul că asociatul unic ar fi dorit să împiedice comitetul să-și exercite atribuțiile legale. Nu s-a precizat, în concret, ce atribuții vor fi împiedicate, în condițiile în care lichidatorul judiciar este primul chemat să introducă acțiunea în anularea actelor frauduloase și cererea întemeiată pe art. 169 din Legea nr. 85/2014 și există mijloace procesuale puse la dispoziția creditorilor în cazul refuzului acestuia de proceda astfel, precum art. 59 alin. 5 din Legea nr. 85/2014.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea, care a solicitat modificarea, în tot, a acesteia, în sensul admiterii contestației și desființării hotărârii adunării creditorilor din 01.09.2015.
În motivarea apelului, apelanta a susținut următoarele :
Conform tabelului preliminar al creanțelor întocmit in cauza si publicat in BPI nr. 13866/13.08.2015, in speța au fost înscriși un număr de 21 creditori, reprezentanți ai creditorilor salariați, bugetari, chirografari si subordonați.
La data de 01.09.2015 a fost convocata prima ședința a Adunării creditorilor debitoarei având pe ordinea de zi, printre altele si desemnarea Comitetului creditorilor si a președintelui acestuia.
Conform Procesului Verbal al Adunării creditorilor întocmit in cauza si publicat in BPI nr. 14861/07.09.2015, deși majoritatea creditorilor si-au exprimat punctul de vedere in sensul desemnării unui comitet format din 3 membri, formulând in acest sens si propuneri concrete cu privire la componenta comitetului creditorilor, creditorul majoritar L.V.O., care deține totodată si calitatea de asociat unic al societății debitoare, a votat împotriva desemnării unui comitet al creditorilor, urmând ca atribuțiile acestuia să fie exercitate de adunarea creditorilor.
Împotriva acestei hotărâri, apelanta a formulat contestația ce a fost respinsa ca neîntemeiată de instanța de fond prin sentința apelată, pe motiv ca o astfel de decizie nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii.
Potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, "Judecătorul-sindic poate desemna, in raport cu numărul creditorilor, un comitet format din 3 sau 5 creditori, dintre cei cu drept de vot, cu creanțele beneficiind de cauze de preferința, creanțele bugetare si chirografare cele mai mari, prin valoare. Dacă, din cauza numărului mic de creditori, judecătorul-sindic nu considera necesara constituirea unui comitet al creditorilor, atribuțiile comitetului vor fi exercitate de adunarea creditorilor".
Conform acestor dispoziții legale, doar judecătorul sindic poate sa dispună, daca apreciază necesar, ca intr-o anumita procedura sa nu fie desemnat un Comitet al creditorilor provizoriu, in situația in care exista un număr mic de creditori. In aceasta situație, atribuțiile Comitetului provizoriu urmează sa fie preluate de Adunarea creditorilor, dar aceasta până la momentul la care aceasta decis desemnarea unui Comitet al creditorilor in condițiile stabilite la art. 50 alin. 4.
Or, in speța, această decizie a fost luata de creditorul majoritar, care deține si calitatea de asociat unic al societății debitoare, si nu de judecătorul sindic, astfel încât, în mod nelegal, acesta a decis ca o astfel de hotărâre respecta dispozițiile legale.
În speță nu suntem in ipoteza existentei unui număr mic de creditori înscriși la masa credală, in tabelul preliminar fiind admise creanțele a unui număr de 21 creditori, din toate categoriile prevăzute de lege, astfel încât nu este îndeplinita nici condiția prevăzuta in lege de imposibilitate a constituirii unui Comitet.
În aceste condiții este evident ca hotărârea instanței de fond prin care se respinge contestația pe motiv ca nu a fost dovedit niciun motiv de nelegalitate este neîntemeiata.
Dispozițiile art. 50 alin. 4 din Legea nr. 85/2014 prevăd in mod explicit ca "în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor, aceștia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori, dintre primii 20 de creditori cu drept de vot, dintre cei deținând creanțe ce beneficiază de cauze de preferință, creanțe bugetare și creanțe chirografare, cele mai mari în ordinea valorii și care se oferă voluntar, selecția fiind efectuată prin întrunirea acestor criterii cumulative pe baza celui mai mare procentaj de vot din valoarea creanțelor prezente. Comitetul astfel desemnat va înlocui comitetul desemnat anterior de judecătorul-sindic". Or, este evident ca in raport de aceste dispoziții nu poate fi reținuta ca legala hotărârea unui singur creditor, fie el si majoritar, de a nu se constitui un Comitet al creditorilor când o astfel de decizie nu ii aparține.
Fără a ține cont de aceste dispoziții legale si de punctele de vedere exprimate de către ceilalți participanți la procedura, creditorul majoritar L.V.O., care deține totodată si calitatea de asociat unic al societății debitoare, a decis ca atribuțiile comitetului sa fie exercitate de adunarea creditorilor - adică de același creditor majoritar L.V.O. - si aceasta fără nici un fel de motivație, deși in speță putea fi desemnat un comitet al creditorilor având in vedere ca în tabelul preliminar erau înscriși un număr de 20 creditori, astfel cum rezultă si din documentele aflate la dosarul cauzei.
În plus, in situația in care atribuțiile Comitetului creditorilor urmează sa fie exercitate de către Adunarea creditorilor, s-ar ajunge in situația in care un singur creditor majoritar, care deține totodată si calitatea de asociat unic al societății debitoare, ar adopta / controla toate deciziile din cadrul acestei proceduri colective, evident in detrimentul celorlalți creditori participanți la procedura. Or, o astfel de hotărâre încalcă în mod clar principiile colectivității si concursualității ce guvernează o astfel de procedura, hotărârea fiind si din acest punct de vedere lovita de nulitate.
Principalul rol al Comitetului creditorilor este acela de a fi un organ reprezentativ al Adunării creditorilor si de a reprezenta interesul concursual al tuturor creditorilor înscriși la masa credală a societății debitoare prin informarea acestora despre eventualele incidente de procedura care le pot afecta interesul.
De asemenea, alături de atribuțiile enumerate expres de legiuitor, în cuprinsul legii insolvenței se regăsesc si alte prerogative recunoscute acestui organ reprezentativ al creditorilor. În aceste condiții, voința legiuitorului este aceea ca in Comitetul creditorilor sa existe cate un reprezentant al tuturor categoriilor de creanțe înscrise la masa credală, iar aceasta premisa legala nu poate fi ignorată sau înfrântă prin voința unui singur creditor majoritar in cauza si care deține totodată si calitatea de asociat unic al societății debitoare.
In raport de dispozițiile legii insolventei, este evident ca in ceea ce privește alegerea Comitetului creditorilor, fie de către judecătorul sindic, fie de către Adunarea creditorilor, acesta trebuie sa respecte 4 condiții esențiale : sa reprezinte creanțele beneficiare ale unei cauze de preferința (garantate), bugetare si chirografare; membrii acestuia sa se fi oferit voluntar; membrii aleși sa fie dintre primii 20 in ordinea valorii creanțelor; aceștia sa fie desemnați sau votați conform dispozițiilor art. 50 alin. 1 si art. 49 alin. 1 din lege.
Or, in speța, Adunarea creditorilor din data de 01.09.2015 a hotărât, in mod eronat, ca "atribuțiile comitetului creditorilor sa fie exercitate de adunarea creditorilor";, in condițiile in care in tabelul obligațiilor au fost înscriși un număr de 20 creditori, reprezentanți ai creditorilor salariați, bugetari si chirografari, iar o astfel de hotărâre a fost adoptată, în primul rând, de o persoană care nu avea competenta de a adopta o astfel de decizie, iar in subsidiar, cu încălcarea unor norme și principii reglementate de același act normativ.
În plus, domnul L.V.O., creditor majoritar in cauza si totodată asociat unic al societății debitoare, nu poate asigura, in același timp, o reprezentare echitabila a debitoarei si a creditorilor, întrucât interesele celor doua părți pot intra oricând in conflict, ceea ce ar împiedica respectarea principiului celerității procedurii de insolventa si chiar realizarea scopului acestei proceduri, respectiv acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa.
În situația in care domnul L.V.O. ar exercita atât atribuțiile comitetului, cat si pe cele ale adunării creditorilor, s-ar ajunge la situația in care acesta sa își aprobe propriile propuneri, aspect de natura sa genereze prejudicii celorlalți creditori participanți in cadrul unei proceduri colective.
În drept, apelanta a arătat că își întemeiază apelul pe dispozițiile Codului de procedura civila coroborate cu cele ale Legii nr. 85/2014 privind procedura insolventei.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele :
Contestația formulată de apelanta în cauză este îndreptată împotriva hotărârii adunării creditorilor prin care s-a decis ca atribuțiile comitetului creditorilor să fie exercitate de adunarea creditorilor.
Astfel cum rezultă din procesul-verbal al adunării creditorilor din 01.09.2015, această hotărâre a fost luată cu votul creditorului majoritar L.V.O.
Potrivit art. 50 alin. 1 din legea 85/2014, judecătorul sindic poate desemna doar cu titlu provizoriu un comitet al creditorilor, până la alegerea acestuia de către adunarea creditorilor.
Alineatul 4 al art. 50 din lege permite ca, la prima ședință a adunării creditorilor, aceasta să aleagă un comitet al creditorilor, însă nu o obligă să ia o astfel de hotărâre.
Judecătorul sindic și nici curtea de apel nu se poate substitui adunării creditorilor și să dispună desemnarea unui comitet al creditorilor. O astfel de competență aparține judecătorului sindic doar în condițiile limitative de la alineatul 1 al art. 50.
În consecință, Curtea reține că doar adunarea creditorilor poate hotărî dacă va exista sau nu un comitet al creditorilor și că, hotărând să nu existe comitet al creditorilor, atribuțiile acestuia vor fi exercitate de adunarea creditorilor.
Prin urmare, hotărârea contestată este în acord cu dispozițiile art. 50 alin. 4 din lege.
Criticile aduse de apelantă hotărârii contestate nu sunt de natură să atragă nulitatea acesteia.
Împrejurarea că hotărârea a fost luată prin votul decisiv al creditorului majoritar, care este și asociatul debitoarei și a cărui creanță este una subordonată, este în acord cu dispozițiile legii 85/2014. Dispozițiile art. 49 alin. fac referire la creditorii înscriși în tabelul de creanțe, respectiv că deciziile adunării se iau cu votul manifestat de titularii majorității, prin valoare, a creanțelor cu drept de vot. În lege nu există nici o interdicție privind exercitarea votului unui astfel de creditor, astfel că critica este neîntemeiată.
Nici faptul că, urmare a acestei hotărâri și ponderii creanței deținute, creditorul majoritar va ajunge să exercite atribuțiile conferite de lege comitetului creditorilor nu este de natură să atragă nulitatea acesteia. Nu există nici o dispoziție legală care să prevadă vreo excepție de la prevederile alineatului 4 al art. 50, în sensul că într-o astfel de situație s-ar impune desemnarea unui comitet al creditorilor.
Astfel cum a apreciat și prima instanță, în cazul adunării creditorilor nu există o dispoziție similară art. 51 alin. 5 din lege, care se referă strict la deciziile comitetului creditorilor. Prin urmare nici eventualitatea unui conflict de interese nu poate fi reținut ca motiv de nulitate a hotărârii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., Curtea a respins apelul ca nefondat.
| ← Apel. suplimentare acte în apel.. Jurisprudență Faliment | Văzând întrunite condiţiile de fond şi formă care... → |
|---|
