Faliment - procedura insolvenţei – societăţi cu răspundere limitată.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 758A din data de 27.04.2016
Faliment - procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 758 A din 27.04.2016)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția Civilă sub nr. 4147/87/2015 la data de 17.12.2015, creditoarea S.C. "A Ș"; S.A., a solicitat instanței să dispună deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei S.C. "A A"; SRL, și numirea în calitate de administrator judiciar al debitoarei a practicianului în insolvență BNS I IPURL.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, în fapt, între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr.031A/25.02.2013, în baza căruia creditoarea a vândut debitoarei mai multe utilaje, urmând ca plata să se facă în rate, utilajele fiind predate cumpărătorului, însă, proprietatea urmând a fi transmisă doar la achitarea integrală a prețului stabilit prin contract.
În conformitate cu dispozițiile art.3.2, societatea debitoare, pentru garantarea plății a predat subscrisei un bilet la ordin completat cu toate datele de identificare ale cumpărătorului, semnat, ștampilat și avalizat în nume personal de administratorul societății, bilet la ordin seria BUCU3AK, nr.0058939 pentru suma de 40.220,36 lei, ce a fost introdus în bancă și refuzat la plată pentru lipsa totală de disponibil.
S-a precizat, că biletul la ordin a fost investit cu formulă executorie, iar în baza titlului executoriu a fost pornită executarea silită împotriva debitoarei, de către SCPEJ D.A.C., executare din care nu s-a reușit recuperarea niciunei sume de bani, datorită stării de insolvabilitate vădită în care se regăsește societatea.
S-a menționat faptul că, creanța deținută de către societate este certă, lichidă și exigibilă, recunoscută de către debitoare prin emiterea titlului executoriu necontestat de către debitoare.
Cu referire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, motivarea acțiunii s-a raportat la: recunoașterea debitului datorat prin semnarea și ștampilarea contractului și a facturii fiscale emise în mod legal; necontestarea debitului de către debitoare prin emiterea de adrese vizând contestarea produsele livrate, returnarea facturii fiscale ori contestarea caracterului creanței deținute; garantarea plății prin emiterea biletului la ordin seria BUCU3AK nr.0058939 în valoare de 40.220,36 lei în favoarea SC A Ș SA, la data de 17.12.2013 cu scadență la data de 25.09.2014 și avalizat în nume personal de M.N.N. investit cu formula executorie în conformitate cu dispozițiile art. 641 NCPC.
A mai arătat că debitoarea a fost notificată în vederea achitării datoriei, însă, demersurile inițiate de către societatea creditoare au rămas fără rezultat, în sensul că promisiunile de plată obținute din partea reprezentanților debitoarei nu au fost respectate nici până în acest moment, astfel încât, s-a solicitat deschiderea procedurii.
Valoarea creanței neachitate depășește valoarea prag de 40.000 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.85/2014.
La data de 24.12.2015 s-a formulat de către debitoare contestație, conform art.72 alin.3 din legea insolvenței.
În motivarea contestației, debitoarea a arătat că se opune deschiderii procedurii insolvenței, deoarece nu există stare de insolvență conform legii.
A arătat că S.C. "A A"; SRL are activitate, aceasta fiind probată cu facturile 2195595/01.12.2015, factura LKR15VL43B02057/18.11.2015, factura nr.LKR15VL43B02003/18.11.2015 și că S.C. "A Ș"; SA nu a dovedit afirmațiile făcute în cererea de deschidere a procedurii insolvenței, invocând suma de 40.220,36 lei, sumă creată artificial prin falsificarea biletului la ordin.
A menționat că între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare în rate cu nr.031A/25.02.2013, în baza căruia s-a emis factura nr.476/13.09.2013 în valoare de 59.058,00 lei și pentru care s-a plătit în intervalul 26.02.2013 - 16.09.2013, suma de 21.744,00 lei, iar din diferență, rezultă suma de 37.314,00 lei, adică o sumă aflată sub valoarea prag. Arată că s-a plătit cu OP 6/26.02.2013 suma de 5095,6 lei, cu OP 21/ 09.05.2013 suma de 3052,98 cu chitanța 1105A0071/22.08.2013 suma de 3595,84 lei, emisă de U Ț B și 10000 lei în data de 16.09.2013 prin plata electronică la ING Bank.
La data de 10.12.2013, prin adresa nr.488 din 120.12.2013 a comunicat că a hotărât anularea contractului în cauză, iar conform legii, anularea contractului presupune repunerea părților în situația anterioară încheierii lui.
A mai arătat că, în conformitate cu art.1757 C.pr.civ., în situația în care nu se mai dorește continuarea contractului, vânzătorul este ținut să restituie toate sumele încasate. Or, S.C. "A Ș"; SA, nu a folosit biletul la ordin pentru plata sumelor reprezentând rata scadentă la data de 03.09.2013, dar a completat biletul la ordin cu sume ce nu au nicio acoperire, la data de 29.09.2014, la un an de la data scadentă și după anularea contractului folosindu-se biletul la ordin fraudulos, în afara contractului. În cauza de față S.C. "A Ș"; S.A. nu are de încasat sume de la S.C. "A A"; SRL în valoare de 40220,36 lei, acesta având de restituit suma de 21744,0 lei, încasată în baza contractului.
Astfel S.C. "A Ș"; S.A. nu are calitatea de creditor, suma de 40220,36 lei invocată nu este certă, lichidă și exigibilă din considerentele precizate mai sus, iar suma de 37.314 ce rezultă din diferența sumei de 50058,0 lei și 21744, se situează sub valoarea prag.
S-a mai menționat că suma de 40200,36 lei a fost contestată de către S.C. "A A"; SRL la Judecătoria Buftea, județul Ilfov, fiind pe rol dosarul 11467/94/2015, având ca obiect contestație la executare.
Prin Sentința civilă nr.84/17.02.2016 pronunțată în dosarul nr.4147/87/2015 Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a respins contestația debitoarei, a admis cererea, în temeiul art.72 din Legea nr. 85/2014 a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei S.C. "A A"; SRL, în baza art.73 raportat la art.45 alin.1 lit. d și art.57 din legea insolvenței a desemnat administrator judiciar provizoriu pe B I IPURL care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art.58 și 53 alin.1 și 2 din Legea nr.85/2014, cu o remunerație de 1500 lei din averea debitoarei; a pus în vedere debitoarei conform art.74 din legea insolvenței că este obligată să depună în 10 zile de la pronunțarea prezentei hotărâri, la dosarul cauzei, actele și informațiile prevăzute la art.67 alin.1 din Legea nr.85/2014. În cazul în care debitoarea nu va depune actele și informațiile arătate devin aplicabile dispozițiile art.82 alin.2 și art.169 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2014. A fixat termene limită pentru: înregistrarea cererilor pentru admiterea creanțelor - 28.03.2016; verificarea creanțelor, întocmirea și publicarea în B.P.I a tabelului preliminar - 15.04.2016; depunerea contestațiilor - 7 zile de la publicarea tabelului preliminar în Buletinul Procedurilor de Insolvență; contestațiile vor fi însoțite conform art.111 alin.3 din Legea nr.85/2014 de dovada achitării în original a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 lei, precum și de toate înscrisurile de care se folosește, cu arătarea probelor pe care le solicită, sub sancțiunea anulării; contestația se trimite cu confirmare de primire administratorului judiciar, creditorului a cărei creanță este contestată, precum și administratorului special; soluționarea eventualelor contestații la tabelul preliminar și definitivarea tabelului creanțelor - 06.05.2016; a fixat data ședinței creditorilor la 20.04.2016, ora 10:00, la sediul debitoarei cu convocarea creditorilor; în temeiul art.99 din Legea nr.85/2014, a dispus notificarea de către administratorul judiciar, în condițiile art.100 din lege, a deschiderii procedurii insolvenței conform Codului de procedură civilă, publicarea într-un ziar de largă circulație și în B.P.I. debitoarei, creditorilor menționați în lista depusă de debitoare potrivit prevederilor art.74, cu mențiunea de a anexa documentele justificative ale creanței și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 lei, O R C T T pentru efectuarea mențiunii, OCPI T, instanțelor judecătorești în a căror jurisdicție se află sediul declarat la Registrul comerțului și tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi, în vederea aplicării prevederilor art. 75 din Legea nr.85/2014; conform art.100 alin.1 din Legea nr.85/2014 a dispus ca notificarea să fie comunicată creditorilor cu cel puțin 10 zile înainte de împlinirea termenului limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor; a pus în vedere administratorului judiciar să întocmească un raport de activitate amănunțit, în sensul art.58 alin.1 din lege și să-l depună la dosarul cauzei în termen de 40 de zile de la desemnare; în temeiul art.39 din Legea nr.85/2014, a dispus deschiderea de către debitor a unui cont la o unitate bancară din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii; în caz de neîndeplinire a atribuției, contul va fi deschis de către administratorul judiciar. Eventualele disponibilități bănești vor fi păstrate într-un cont special de depozit bancar și a fixat termen administrativ de control pentru analiza stadiului continuării procedurii.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că potrivit art.70 alin.1 cu referire la art.5 pct.20 din legea nr.85/2014 orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii împotriva unui debitor prezumat în insolvență, a cărui creanță de cel puțin 40.000 lei, este certă, lichidă și exigibilă, poate introduce la Tribunal o cerere introductivă, la care urmează să anexeze documentele justificative ale creanței.
Condițiile care trebuie îndeplinite pentru a se pronunța deschiderea procedurii reglementate de legea nr.85/2014, la cererea unui creditor, a indicat tribunalul, sunt existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantumul superior celui minim pretins de lege și starea de insolvență a debitorului.
Din această perspectivă s-a verificat îndeplinirea în cauză a cerințelor legale cuprinse în dispozițiile art.662 alin.2 raportat la art.632 alin.2 CPC, art.662 alin.3 și 4 CPC din interpretarea cărora creanța este considerată a fi certă atunci "când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu";, iar titlurile executorii sunt reprezentate de "hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare";.
Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui și este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Dovada caracterului cert al creanței se poate face atât prin titlu executoriu, cât și prin act sub semnătură privată sau orice alt înscris necontestat de debitor nici în privința existenței sale, nici în ceea ce privește cuantumul creanței solicitate în baza acestuia.
Tribunalul, examinând îndeplinirea cerințelor prevăzute de textele legale, a constatat că suma solicitată reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă rezultând din înscrisuri însușite de ambele părți prin semnătură.
Astfel, în conformitate cu art.662 alin.2 C.pr.civ., s-a constatat că existența creanței pretinse de creditoare în cuantumul arătat rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr.031A/25.02.2013, Actul adițional nr.1/17.12.2013 la contractul de vânzare-cumpărare nr.031A/25.02.2013, factura fiscală seria ASUT nr.476 din 13.09.2013 și biletul la ordin seria BUCU3AK0058939 în valoare de 40.220,36 lei emis de debitoare la data de 17.12.2013, cu scadență la data de 25.09.2014 și avalizat de M.N.N., instrument de plată refuzat la plată cu mențiunea "poprire sau alte măsuri de indisponibilizare instituite pe cont de către o autoritate a statului";.
De asemenea, în temeiul art.662 alin.3 C.pr.civ., s-a reținut că rezultă din însuși actul de creanță acceptat de către debitoare, cuantumul creanței, astfel încât nu există nici un dubiu în privința lichidității creanței.
În privința împlinirii scadenței, s-a constatat că și acesta este îndeplinit având în vedere că data scadenței menționată în actul adițional nr.1/17.12.2013 la contractul de vânzare-cumpărare nr.031A/25.02.2013 și în biletul la ordin a fost depășită fără ca plata debitului să se fi efectuat.
Față de cele arătate, instanța a considerat că suma solicitată constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă, care rezultă dintr-un contract comercial și un titlu executoriu necontestat, în timp ce debitoarea nu a administrat probe în sensul achitării integrale a datoriei sau al stingerii acesteia într-un alt mod admis de lege.
A mai arătat judecătorul sindic, contrar susținerilor debitoarei, prin adresa nr.488/ 10.12.2013 contractul nr. 031A/25.02.2013, având ca obiect vânzarea-cumpărarea în rate a unor utilaje agricole (semănătoare pneumatică de prășitoare, grapă cu discuri și cositoare) pentru prețul de 13.106,87 euro din care aceasta a achitat în perioada februarie-septembrie 2013 suma de 21.744 lei nu a fost anulat, în condițiile în care ulterior emiterii acesteia, la data de 17.12.2013, debitoarea a semnat actul adițional la acest contract, fiind de acord cu rescadențarea debitului în valoare totală de 8.891,39 euro și achitarea acestuia la 25.08.2014, acceptând totodată că toate celelalte condiții din contractul a cărui anulare o invocă rămân nemodificate.
Prin urmare, creanța de care se prevalează creditoarea atât în temeiul contractului și actului adițional, dar și a biletului la ordin - titlu executoriu, necontestat de debitoare depășește valoarea minimă cerută de legea nr.85/2014.
Totodată, s-a considerat util de subliniat că, în acest stadiu procesual se verifică doar îndeplinirea cerințelor certitudinii, lichidității și exigibilității, precum și depășirea valorii prag, cuantumul creanței urmând a se stabili ulterior, cu ocazia definitivării tabelului obligațiilor debitoarei.
De asemenea, se apreciază că debitoarea se află în stare de insolvență prezumată întrucât de la scadență au trecut mai mult de 60 de zile, fără ca aceasta să efectueze plata, prezumția instituită de art.5 alin.1 pct.29 lit. a din Legea nr. 85/2014 nefiind răsturnată.
Astfel, se arată, din textul articolului menționat reiese că esențială pentru aplicarea procedurii prevăzută de legea nr.85/2014 este condiția insolvenței, respectiv starea de neputință a debitoarei de a plăti la scadență datoriile sale din cauza lipsei de lichidități.
În cauză, s-a constatat că debitoarea nu a dovedit cu înscrisurile depuse în susținerea contestației că are în cont disponibil financiar suficient pentru a face față datoriilor sale, ceea ce înseamnă că se află în stare de insolvență.
Față de argumentele expuse și lipsa unor probe din partea debitoarei care să ateste că lichiditățile sale disponibile depășesc valoarea creanței care prezumă insolvența, tribunalul a respins ca nefondată contestația debitoarei, a admis cererea creditoarei și în temeiul art.72 din Legea nr.85/2014 a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei.
În baza art.73 din Legea nr.85/2014, a desemnat administrator judiciar provizoriu B I IPURL, solicitat prin cererea de deschidere a procedurii de insolvență, care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art.58 și 53 alin.1 și 2 din Legea nr.85/2014, cu un cu o remunerație de 1500 lei din averea debitoarei.
S-au pus în vedere administratorului prevederile art.252 din Legea nr.31/1990, republicată și s-a dispus îndeplinirea formalităților privind menționarea la registrul comerțului a reprezentanților permanenți ai săi.
În baza art.74 din Legea nr.85/2014, s-a dispus ca administratorul judiciar să notifice debitoarea ca în termen de 10 zile de la intrarea în insolvență, să depună înscrisurile și să comunice informațiile prevăzute de art.67 din Legea nr.85/2014, sub sancțiunea amenzii prevăzută de art.60 alin.2 (amenda de la 1000 la 5000 lei).
În baza art.99 din Legea nr.85/2014, s-a dispus notificarea de către administratorul judiciar, în condițiile art.100 din lege, a deschiderii procedurii generale a insolvenței, conform Codului de procedură civilă și publicarea într-un ziar de largă circulație și în B.P.I. debitoarei, creditorilor cu mențiunea de a anexa documentele justificative ale creanței și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 lei, O R C T T pentru efectuarea mențiunii, OCPI T, instanțelor judecătorești, în a căror jurisdicție se află sediul declarat la registrul comerțului și tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi, în vederea aplicării prevederilor art.75 din Legea nr.85/2014.
S-au stabilit termenele prevăzute de art.100 alin.1 din Legea nr.85/2014.
Conform art.100 alin.1 din lege, s-a dispus ca notificarea să fie comunicată creditorilor cu cel puțin 10 zile înainte de împlinirea termenului limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor.
S-a pus în vedere administratorului să întocmească un raport de activitate amănunțit, în sensul art.92 alin.1 din lege și să-l depună la dosarul cauzei în termen de 20 de zile de la desemnare.
În temeiul art.39 din lege s-a dispus deschiderea de către debitor a unui cont la o unitate bancară din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii; în caz de neîndeplinire a atribuției, contul va fi deschis de către administrator. Eventualele disponibilități bănești vor fi păstrate într-un cont special de depozit bancar.
Împotriva acestei soluții, în termenul legal, la data de 04 martie 2016, a declarat apel debitoarea, cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VI-a Civilă la data de 17 martie 2015.
Prin cererea de apel, apelanta - debitoare a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței atacate și admiterea contestației la cererea de deschidere a procedurii insolvenței, cu consecința respingerii cererii principale formulată de A Ș.
În motivarea apelului se arată că A A are activitate și nu este în stare de încetare de plăți; A Ș nu justifică în niciun fel suma de 40.220,36 lei, ca fiind o sumă certă, lichidă și exigibilă, după cum această societate nu are calitatea de creditor și deci, nici calitate procesuală activă.
Apelanta - debitoare susține că instanța de fond încalcă principiul de egalitate în fața legii și, deși ia la cunoștință de probele depuse în apărare, le ignoră sau le interpretează ilegal, contrazicându-se în argumente. Susține apelanta că un titlu de creanță nu poate avea caracterul de creanță certă, lichidă și exigibilă atât timp cât este contestat în justiție, unde există un dosar pe rol nesoluționat definitiv.
Mai susține apelanta - debitoare că intimata - creditoare nu a prezentat nicio probă din care să reiasă ce reprezintă, în fapt, suma de 40.220,36 lei, iar titlu de creanță prezentat a fost falsificat de A Ș.
Apelanta afirmă că din declarația ANAF 094/21.01.2016 rezultă că A A a obținut venituri de 182418 lei, sumă ce reprezintă o valoare mult mai mare decât creanța invocată de creditoare.
Mai arată apelanta că prin adresa nr.488/10.12.2013 A Ș i-a comunicat că a hotărât "anularea contractului";, nemaifiind de acord cu amânarea debitului, astfel că după anularea convenției nu se mai poate solicita nimic în baza acesteia, fiind anulate toate actele ce țin de contract, inclusiv biletul la ordin.
Referitor la actul adițional, apelanta - debitoare susține că acesta a fost semnat doar de A A, debitoarea neprimind, niciodată, actul semnat în original și de către intimată.
Totodată apelanta susține că instanța nu a ținut seama de faptul că A A a achitat în baza contractului de vânzare - cumpărare suma de 21.774 lei, rămânând un debit sub valoarea prag.
În drept au fost invocate prevederile art.466, art.468 și art.480 C.pr.civ. și ale art.43 din Legea nr.85/2014.
În susținerea apelului s-a depus la dosarul cauzei, în copii, înscrisuri.
Cererea de apel a fost legal timbrată cu suma de 100 lei, taxă judiciară de timbru.
La data de 07 aprilie 2016, prin serviciul Registratură, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de intimata creditoarea A Ș, prin care s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apărare, referitor la susținerea apelantei în sensul că ar avea activitate în continuare și nu ar fi în încetare de plăți, se arată că pentru a răsturna prezumția de insolvabilitate debitoarea este obligată să facă dovada că la data înregistrării cererii de insolvență avea suficiente fonduri bănești pentru a acoperi creanța creditorului, dovadă pe care nu a făcut-o. Se mai adaugă că starea de insolvabilitate a debitoarei este întărită și de existența altor dosare de insolvență.
Referitor la susținerea apelantei în sensul că A Ș nu justifică în niciun fel creanța de 40.220,36 lei se arată că toate plățile invocate de debitoare sunt anterioare datei încheierii actului adițional, astfel că la data de 17.12.2013 debitoarea avea cunoștință de existența soldului în cuantum de 8.891,39 euro.
Se mai arată referitor la contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea că aceasta a fost tendențios formulată, singura sa menire fiind întârzierea executării, odată ce a fost depusă tardiv.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 C.pr.civ. și ale Legii nr.85/2014.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și cu observarea prevederilor art.476 N. C.pr.civ., Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor Legii nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile (art.5 pct.29); debitorul este persoana fizică sau persoana juridică care poate fi subiect al unei proceduri prevăzute de prezenta lege (art.5 pct.26), iar prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 60 de zile (art.5 pct.20), valoarea prag a creanței fiind de 40.000 lei (art.5 pct.72).
Astfel, una dintre condițiile impuse de lege pentru a se putea formula o cerere de deschidere a procedurii prevăzute de Legea nr.85/2014, este aceea de a se dovedi de către creditor faptul că are împotriva patrimoniului debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 60 de zile.
O primă critică formulată în prezentul apel de către apelanta - debitoare este aceea că suma indicată de creditoarea - intimată A Ș prin cererea de deschidere a procedurii nu ar fi o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Sub acest aspect Curtea constată că se impune a se analiza raporturile contractuale dintre părți începute în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr.031A/25.02.2013 prin care apelanta - debitoare a achiziționat, cu plata prețului în rate, o semănătoare SPC6FS, o grapă GDU 3,3 și o cositoare RO 160. Potrivit art.3.1 din contract debitoarea trebuia să achite suma totală de 13.106,87 euro, în două rate, prima scadentă la data de 15.05.2013, în valoare de 1.500 euro și a doua scadentă la data de 03.09.2013, în valoare de 10.455,27 euro. Totodată s-a convenit achitarea la data de 26.02.2013 a unui avans de 1.151,6 euro.
Conform dovezilor existente la dosar la data de 26 februarie 2013 apelanta - debitoare a achitat suma de 5.095 lei în contul creditoarei, printr-un ordin de plată în care se menționează contractul nr.031A/25.02.2013. De asemenea, aceasta a mai virat creditoarei la data de 09 mai 2013 suma de 3.052,98 lei, printr-un alt ordin de plată în care se face, de asemenea, trimitere la contractul de vânzare - cumpărare.
Se mai invocă de către apelanta - debitoare, pentru dovedirea achitării parțiale a debitului, chitanța de depunere numerar în contul creditoarei din data de 22.08.2013 în care se menționează suma de 3.595,84 lei, fără a se specifica însă, titlul cu care s-a efectuat respectiva plată, precum și extrasul de cont care atestă o plată în cuantum de 10.000 lei făcută la data de 11 septembrie 2013 în contul creditoarei potrivit facturii fiscale nr.07969149/25.06.2013.
Aceste sume nu vor fi reținute de Curte drept plăți făcute în temeiul contractului de vânzare - cumpărare nr.031A/2013 odată ce dovezile de plată nu fac referire la acest contract.
Mai reține Curtea că la data de 13 septembrie 2013 a fost emisă de către intimata - creditoare factura fiscală nr.476 în valoarea de 59.058 lei, în care sunt menționate bunurile din contractul nr.031A/2013, rezultând astfel că la acea dată debitul datorat de apelanta era de 59.058 lei.
Ulterior emiterii acestei facturi fiscale nu există nicio dovadă că apelanta - debitoare ar mai achitat vreo sumă de bani în contul creditoarei.
Potrivit adresei nr.488/10.12.2013 A Ș a comunicat apelantei că a hotărât "anularea"; contractului și reposedarea utilajelor conform contractului.
Deși această adresă poate fi calificată drept o notificare de reziliere a contractului, după cum încearcă să susțină și apelanta, o asemenea apărare nu poate fi primită, deoarece la o dată ulterioară, respectiv, la data de 17 decembrie 2013 între părți s-a încheiat Actul adițional nr.1 la Contractul de 031A/2013 prin care părțile au convenit rescadențarea debitului rezultat din contractul de vânzare - cumpărare cu plata în rate, A A asumându-și obligația de a plăti suma de 8.891,39 euro până la data de 25 august 2014. Totodată, prin contract s-a convenit ca în vederea garantării achitării debitului să fie emis de către debitoare biletul la ordin seria BUCU3AK0058939 în valoare de 40.220,36 lei, avalizat de M.N.
După data încheierii actului adițional prin care se stabilește în sarcina A A o creanță în cuantum de 40.220,36 lei nu mai există nicio dovadă de plată a vreunei sume de bani de către debitoare.
În atare condiții având în vedere conținutul clar al contractului de vânzare - cumpărare cu plata prețului în rate și al actului adițional încheiate între cele două societăți susținerile apelantei în sensul că nu datorează suma de 40.220,36 lei ca urmare a anulării contractului inițial vor fi înlăturate. Prin semnarea actului adițional părțile au convenit modificarea contractului inițial, indicând expres suma restantă, și prelungirea termenului de plată. Fiind de acord cu încheierea actului adițional (prin aplicarea ștampilei și prin semnare) debitoarea nu se mai poate prevala de dispozițiile contractului în forma inițială și nici de intenția creditoare de desființare a convenției.
Referitor la caracterul cert al creanței Curtea are în vedere dispozițiile art.662 C.pr.civ. potrivit cărora creanța este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, iar din contractele prezentate de intimata - creditoare judecătorului sindic rezultă existența creanței în cuantum total de 40.220,36 lei, valoare ce depășește valoarea prag stabilită de art.7 pct.72 din Legea nr.85/2014.
De asemenea, față de prevederile art.662 alin.3 și alin.4 C.pr.civ. potrivit cărora creanța este lichidă atunci când obiectul este determinat și exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență, Curtea mai reține că suma indicată prin cererea de chemare în judecată este lichidă - obiectul creanței fiind clar determinat, respectiv suma de bani indicată prin actul adițional nr.1/17.12.2.013.
Referitor la exigibilitate vor fi avute în vedere prevederile contractuale prin care s-a indicat, în mod expres, faptul că prețul trebuia achitat până la data de 25.08.2014.
Existența biletului la ordin și încercarea creditoarei de a-l pune în executare nu împiedică formularea prezentei acțiuni, atât timp cât respectivul titlu executoriu a fost refuzat la plată. Apărările apelantei ar fi putut fi opuse cu succes în măsura în care debitul ar fi fost acoperit prin executarea biletului la ordin. De asemenea, existența unei contestații la executare nu împiedică admiterea prezentei cereri deoarece orice titlu executoriu se bucură, până la proba contrară, de prezumția de validitate.
Nu au fost primite nici susținerile relative la falsificarea biletului la ordin odată ce din actele depuse la dosar rezultă că s-au efectuat cercetări penale, referitor la acest aspect, dispunându-e clasarea cauzei. Mai mult, Curtea reține că apelata - debitoare recunoaște semnarea și ștampilarea actului adițional în care este evidențiat cu serie și număr biletul la ordin emis și pe care creditoarea a încercat să îl pună în executare, astfel că toate apărările debitoarei relative la nevalabilitatea biletului la ordin vor fi înlăturate ca vădit nefondate.
Se constată astfel că intimata - creditoare și-a întemeiat cererea de deschidere a procedurii pe o creanță certă, lichidă și exigibilă, după cum în mod corect a reținut și judecătorul sindic.
În ceea ce privește starea de insolvență, se constată că afirmațiile apelantei - debitoare și probele prezentate de aceasta nu sunt în măsură să înlăture prezumția simplă instituită de art.5 alin.1 pct.29 lit. a din Legea nr.85/2014.
Curtea notează că insolvența se caracterizează prin lipsa disponibilităților bănești în vederea achitării datoriilor certe, lichide și exigibile, și nu se confundă cu starea de insolvabilitate a debitoarei (situație în care valoarea activelor de care dispune un agent economic este mai mică decât valoarea obligațiilor acestuia față de terț).
În atare condiții nu prezintă relevanță activitatea desfășurată de debitoare or veniturile acesteia declarate la organele fiscale, debitoarea având obligația de a dovedi că are în prezent disponibilități bănești pentru a acoperi creanța în cuantum de 40.220,36 lei.
Din extrasul de cont emis de Banca Transilvania rezultă cu certitudine că apelanta - debitoare are disponibil de 5.677 lei, sumă net inferioară debitului solicitat de creditoare.
Totodată Curtea notează că existența unor bunuri mobile sau imobile în patrimoniul debitoarei, bunuri care ar putea fi valorificate nu prezintă importanță sub aspectul stării de insolvență.
Prin urmare, față de aspectele prezentate mai sus, Curtea a constatat că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, și cu observarea prevederilor art.480 alin.1 C.pr.civ., a respins apelul, ca nefondat.
| ← Contestaţie la tabelul preliminar de creanţe. natura creanţei... | Domeniul – insolvenţă litigii cu profesioniştii. regresul... → |
|---|
