Faliment-procedura insolvenţei. acţiune pentru anularea actelor sau operaţiunilor frauduloase ale debitorului în dauna creditorilor. anularea actului subsecvent. condiţii.

Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 1088A din data de 13.06.2017

Domeniu asociat: Faliment-Procedura insolvenței. Acțiune pentru anularea actelor sau operațiunilor frauduloase ale debitorului în dauna creditorilor. Anularea actului subsecvent. Condiții.

În procedura reglementata de Legea nr. 85/2006, nu opereaza automat regula potrivit careia anularea actului initial atrage după sine desfiintarea actului subsecvent, situația actului juridic incheiat cu subdobanditorul analizandu-se potrivit art. 84 alin.1 din Legea nr. 85/2006.

În ce privește aplicarea prevederilor art. 84 din lege, textul de lege impune indeplinirea a doua condiții: dezechilibrul intre prestatia subdobanditorului și valoarea bunului și constatarea relei-credinte a subdobanditorului ( trebuia sa cunoască sau ar fi trebuit să cunoască faptul ca transferul initial este susceptibil de a fi anulat).

- art. 79, art. 80, art. 84 din Legea nr.85/2006

(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1088/A din 13.06.2017)

Prin cererea înregistrata la Tribunalul București - secția a VII-a civilă la data de 08.05.2015 sub nr. 16849/3/2015, reclamanta I.M. SPRL, lichidator judiciar al debitoarei SC G.C.E. SRL a chemat in judecata pe pârâții M.C., Z.A.M. și M.R.F., solicitând anularea vânzării - cumpărării autovehiculului marca S.F., serie sasiu JF1SG5LP53G018817, conform facturii fiscale seria BGLX nr. 10/27.01.2012, cu repunerea părților în situația anterioară, iar în subsidiar, s-a solicitat ca in măsura in care terțul subdobânditor Z va face dovada că a fost de bună credință, să fie obligat paratul M.C. să restituie averii debitoarei valoarea de la data transferului efectuat de debitoare.

Prin sentința civilă nr. 6030 din 17.11.2016, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. 16849/3/2015 s-a admis cererea formulată de reclamantul I.M. SPRL lichidator judiciar al SC G.C.E. SRL în contradictoriu cu pârâții M.C., Z.A.M. și M.R.F. - curator special al SC G.C.E. SRL.

S-a dispus anularea vânzării-cumpărării dintre SC G.CE. SRL, în calitate de vânzător și pârâtul M.C., în calitate de cumpărător, consfințită prin factura fiscală seria BGLX nr. 10/27.01.2012 în ce privește mijlocul de transport marca Subaru Forester, serie sasiu JF1SG5LP53G018817, serie motor B863740, număr de înmatriculare B 39 GLY.

S-a dispus anularea actului subsecvent constând în contract de vânzare-cumpărare încheiat la 07.08.2012, între M.C., în calitate de vânzător și pârâtul Z.A.M., în calitate de cumpărător.

S-a dispus repunerea părților în situația anterioară prin restituirea în patrimoniul debitoarei a autoturismului înstrăinat.

Analizând actele si lucrările dosarului, Tribunalul reține că prin sentința civilă nr. 6282/20.06.2014 pronunțată în dosar nr. 39839/3/2013 s-a dispus deschiderea procedurii insolventei împotriva SC G.C.E. SRL.

Potrivit art. 79 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței administratorul sau lichidatorul judiciar pot introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.

Potrivit art. 80 alin. 1 lit. b) din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței anularea trebuie să se refere la acțiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuată în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.

Potrivit art. art. 80 alin. 1 lit. c) din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței anularea trebuie să se refere la acte încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii cu intenția tuturor părților implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile.

În speța de față, se reține, că pârâtul MC a cumpărat mijlocul de transport de la pârâta debitoare la prețul de 1.240 lei conform facturii fiscale seria BGLX nr. 10/27.01.2012, adică cu circa 2 ani si 5 luni înainte de data deschiderii procedurii insolvenței.

Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, valoarea bunului la data vânzării a fost de 13.527 lei, de unde rezultă, că înstrăinarea s-a făcut sub prețul pieței de la acea dată. Scopul oricărui comerciant este obținerea de profit. Este neîndoielnic ca debitoarea a urmărit fraudarea intereselor creditorilor atâta timp cât a vândut un bun la un preț preferential si substantial diminuat față de valoarea reala.

Cum vânzarea-cumpararea a fost incheiata in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, prestatia debitoarei depasind cu mult pe cea primita de la pârâtul M.C., este certa imprejurarea ca transferul s-a efectuat cu intentia debitoarei de a leza interesele creditorilor prin sustragerea autoturismului din sfera bunurilor urmaribile.

Scopul debitorului, care cunostea starea sa de insolventa, la incheierea actului juridic a carui anulare se cere l-a constituit fraudarea creditorilor, astfel ca actul are o cauza ilicita.

Debitoarea-parata a avut reprezentarea ca actul incheiat va diminua valoarea activelor sale si a acceptat aceasta.

Mai reține instanța, că nu este necesară dovedirea complicității la frauda prin încheierea acestei tranzacții, deoarece in situația prevăzuta de art. 80 al. 1 lit. b din Legea 85/2006, nu este necesar a se demonstra și reține reaua - credință a cumpărătorului. Complicitatea la fraudă este cerută, în materia insolvenței, doar în ipoteza prevăzuta de art. 80 al. lit. c din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței. Sub acest aspect instanța nu poate reține existența unei conivențe între vânzător și cumpărător bazată pe susținerile din cererea introductivă, în sensul că în acea perioadă bunurile debitoarei au fost valorificate la prețuri derizorii către persoane aflate în legături de rudenie cu asociații societății debitoare. Altfel spus, nu s-a făcut dovada acestor legături de rudenie prin nici un mod admis de lege.

Cât privește actul subsecvent constând in contractul de vânzare cumpărare încheiat la 07.08.2012, instanța reține prevederile art. 84 din legea 85/2006 potrivit cu care administratorul judiciar va putea introduce acțiune pentru a putea recupera de subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de către debitor, numai dacă subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului și cunoștea sau trebuia să cunoască faptul ca transferul inițial este susceptibil de a fi anulat. Sub acest aspect se reține că prețul contractual a fost de 4.000 lei față de 13.527 lei, valoare de circulație stabilită prin raportul de expertiză pentru primul transfer ce a avut loc la 27.01.2012. De reținut este și intervalul de timp scurt care s-a scurs între cele două vânzări, respectiv 27.01.2012 și 07.08.2012.

Față de cele reținute mai sus se apreciază cererea ca fiind întemeiată, asa incat s-a dispus anularea ambelor vânzări, respectiv cea de la 27.01.2012 si cea realizata prin actul subsecvent di 07.08.2012.

S-a dispus totodată repunerea părților în situația anterioară prin restituirea autoturismului în patrimoniul debitoarei.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel Z.A.M. solicitand admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării intimatului MCC. la restituirea averii G.C.E. S.R.L. a valorii de la data transferului efectuat de către acesta, stabilită prin expertiză, pentru următoarele motive de apel:

Situația de fapt nu este cea reținută de către judecătorul fondului. Astfel cum a precizat în apărările formulate, apelantul a cumpărat autovehiculul în cauză în urma vizualizării pe un site (autovit.ro ) a unui anunț. Prețul la care a achiziționat acest autovehicul a fost de 4.000 euro și nu de 4.000 lei, astfel cum în mod greșit s-a consemnat în cuprinsul Contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, contract încheiat pe un formular tipizat. Din eroare, persoana care a completat acest formular a omis să menționeze moneda euro în dreptul prețului, rămânând doar moneda lei ce făcea deja parte din cuprinsul formularului tipizat. La momentul achiziționării autovehiculului nu a fost interesat decât să verifice calitatea de proprietar a vânzătorului, nu și modalitatea în care bunul a ajuns în proprietatea acestuia.

A folosit acest bun până în luna noiembrie a anului 2012, moment la care l-a vândut societății R.C. S.R.L. la prețul de 5.000 euro. Raportat la prețul de achiziție, de 4.000 euro, pe care l-a plătit intimatului M.C., la prețul de vânzare către societatea menționată anterior, de 5.000 euro, și la intervalul relativ scurt dintre cele două vânzări, se evidențiază faptul că, în realitate, a fost doar o eroare de tehnoredactare a contractului încheiat cu intimatul M. în ceea ce privește prețul de achiziție. Sunt întrunite condițiile subdobânditorului de bună-credință fiind într-o eroare invincibilă cu privire la dreptul de proprietate al intimatului-vânzător. Conform principiului ocrotirii bunei-credințe a subdobânditorului unui bun, cu titlu oneros și celui al asigurării stabilității circuitului civil, subdobânditorul de bună-credință al unui bun păstrează bunul respectiv dacă 1-a dobândit cu titlu oneros, chiar dacă titlul de proprietate al transmițătorului său a fost, între timp, declarat nul sau anulat

A solicitat instanței de fond audierea a doi martori, C.N. și .E.C., pentru a demonstra existența plății celor 4.000 euro către intimatul M.C., însă, în mod injust instanța a respins proba testimonială.

Mai mult decât atât, instanța a dispus obligarea părților la restituirea în patrimoniul debitoarei a autoturismului înstrăinat, restituire care nu se mai poate realiza dat fiind faptul că autoturismul nu se mai află în posesia sa din moment ce a fost vândut.

Intimata I.M. SPRL a formulat intampinare prin care a solicitat admiterea in parte a apelului formulat de apelantul Z.A.M. impotriva Sentinței Civile nr. 6030/07.10.2016 pronunțata de Tribunalul București in dosarul mai sus rubricat si pe cale de consecința modificarea sentinței in sensul obligării apelantul Z.A.M. la restituirea contravalorii autoturismului având in vedere susținerile acestuia conform cărora autoturismul nu se mai afla in patrimoniul apelantului pentru următoarele motive:

Incidența dispozițiilor art. 80 lit b) din Legea 85/2006, privind procedura insolventa

Potrivit dispozițiilor art. 79 din Legea 85/2006 lichidatorul judiciar poate introduce la judecatorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.

Astfel, legiuitorul sancționează acele acte frauduloase incheiate in perioada suspecta de trei ani de zile inainte de data deschiderii procedurii. Ori, aceasta condiție este indeplinita întrucât transferurile s-au făcut cu mai puțin de trei ani anteriori deschiderii procedurii.

Dispozițiile art. 80 alin. (1) lit. b) din Legea 85/2006 prevăd faptul ca lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic acțiuni pentru anularea transferurilor de drepturi patrimoniale către terți daca este vorba despre o operațiune comerciala in care prestația debitorului depășește vădit pe cea primita, efectuata in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.

Autoturismul mai sus rubricat a fost transferat in mod fraudulos la prețul derizoriu de 1.240 lei de la societatea falita la domnul M.C.. Asa cum reiese si din informațiile regăsite pe internet, respectiv de pe site-ul www.olx.ro, autovehicule cu aceleași caracteristici se valorifica la preturi cu mult mai ridicate fata de cele utilizate pentru înstrăinarea bunului de către debitoare. Mai mult decât atat, prin raportul de expertiza efectuat in prezenta cauza s-a făcut dovada ca prețul a fost derizoriu.

Reiese cu certitudine faptul ca in contextul in care vânzarea ulterioara a acestui autovehicul s-a făcut la prețul de 4000 lei, iar apoi la prețul de 5.000 Euro, iar paratul prin întâmpinare recunoaște ca valoarea autoturismului era de 4.000 Euro, transferul către M.C. a fost unul fraudulos la un pret mult derizoriu fata de valoarea bunului si pe cale de consecința sunt incidente dispozițiile art 80 lit b) din Legea 85/2006, privind procedura insolventei. De asemenea, raportul de expertiza din prezenta cauza vine in susținerea faptului ca prețul este unul derizoriu. Simpla sustinere ca este vorba in factura de 4000 euro si nu de 4000 lei, nu are o sustinere faptica in condițiile in care potrivit legislației in vigoare sumele din facturi se consemnează in lei.

Valorificarea autoturismului la prețul precizat mai sus demonstrează intenția debitoarei de a ascunde bunurile de la o corecta valorificare in cadrul prezentei proceduri si implicit de la urmărirea creditorilor.

Așadar, având in vedere îndeplinirea condițiilor art. 79 si art. 80 se instituie o prezumție relativa de frauda in dauna creditorilor, prezumție care pana la acest moment nu a fost răsturnata de către debitoare.

De asemenea, sunt incidente dispozițiile art. 85 alin. (3) din Legea 85/2006 potrivit cărora daca sunt îndeplinite condițiile art. 79 si art. 80, se instituie o prezumție relativa de frauda in dauna creditorilor. Așadar, spre deosebire de actele avute in vedere de art. 79, in cazul actelor nominalizate de art. 80 din Legea 85/2006, caracterul fraudulos al actului se prezuma. Prin urmare, pentru admiterea acțiunii nu mai este necesara dovedirea caracterului fraudulos al actului, care se prezuma, ci doar faptul ca actul dedus judecații se incadreza in una dintre definițiile de la lit. a-g alin. 1 al art. 80 din legea nr. 85/2006.

Din cele de mai sus reiese ca in speța ar putea fi aplicabile dispozitiile art. 80 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2006, care prevăd posibilitatea anularii transferurilor de proprietate efectuate fraudulos in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, daca este vorba despre operațiuni comerciale in care prestația debitorului depășește vădit pe cea primita.

Asa cum in mod corect a reținut instanta de fond, in cauza sunt indeplinite condițiile prevăzute de art. 80 alin. (1) lit. b) din Legea 85/2006 pentru anularea transferului efectuate prin intermediul Facturii precizate in petitul prezentei acțiuni, având in vedere:

- dezechilibrul vădit in detrimentul debitorului, respectiv prețul derizoriu încasat de 1.240 lei pentru autoturismul marca S.F., având in vedere ca autoturismul a fost vândut ulterior la prețul de 5.000 Euro către SC R SRL;

- producerea unei pagube creditorilor este certa prin instrainarea bunului mobil sub valoarea reala, creditorii aflandu-se in imposibilitatea de a-si mai recupera creanța;

- factura s-a încheiat cu aproximativ 2 ani si 11 luni inainte de data deschiderii procedurii, debitoarea întârziind momentul deschiderii procedurii pentru a lasa sa expire termenele la care se refera art. 79 si art. 80 din Legea 85/2006, dovada fiind faptul ca desi stia ca este in stare de insolventa nu a inteles sa promoveze cererea de deschidere a procedurii de insolventa, procedura fiind deschisa la cererea creditorului SC B. SA;

- intreg activul societății a fost valorificat in aceeași perioada la preturi derizorii, inferioare valorii de piața dovada fiind atat facturile de instrainare, cat si acțiunile in anulare promovate de subscrisa împotriva actelor frauduloase si care fac obiectul altor dosare ce ce afla pe rolul aceleiași instanțe;

- este instituita o prezumție relativa de frauda in dauna creditorilor, in baza art. 85 alin. (3) din Legea 85/2006, intrucat este vorba despre un transfer fraudulos care a fost efectuat la un pret mult sub valoarea de piața a autoturismelor înstrăinate astfel cum am arătat mai sus.

- nu au fost depuse de către parați documente sau alte probe care sa justifice diminuarea prețului la care bunul a fost înstrăinat.

Reținând toate aceste împrejurări este clar ca obligațiile asumate de debitoare în această operațiune sunt vădit disproporționate față de contraprestația celeilalte părți, in dezavantajul debitorului si implicit al creditorilor.

Debitorul poate să fie generos sau păgubos numai în condiții de executare impecabilă a obligațiilor proprii și de plată integrală a datoriilor sale. în situații de criză, când fondurile disponibile nu-i mai ajung pentru a-și plăti datoriile exigibile, luxul de mai sus nu-i mai este îngăduit, iar libertatea lui contractuală este repusă în discuție. Astfel, conform bilanțului financiar aferent anului 2012, an in care s-au efectuat operațiunile comerciale, datoriile totale ale societății erau in suma de 1.901.233 lei.

Intr-adevar suma obținută din valorificarea licita a autoturismului mai sus menționat nu ar fi putut stinge datoriile contractate, insa împreuna cu celelalte bunuri pe care le-a transferat fraudulos, ar fi putut in mod semnificativ sa le diminueze.

Inca o dovada in plus ca valorificarea a fost frauduloasa este si faptul ca numai la câteva luni de la data achiziționarii de către paratul M.C., acesta înstrăinează autoturismul la prețul de 4.000 lei, pret de aproape 4 ori mai mare decât cel la care a fost cumpărat de la debitoare.

Aacest contract de vânzare - cumpărare subsecvent încheiat intre M.C. in calitate de vânzător si Z.A.M. in data de 07.08.2012 având ca obiect același autoturism marca Subaru model Forester este tot un transfer fraudulos.

Este un transfer mod suma foarte mare la care a fost vândut ulterior bunul către SC R SRL la numai câteva luni fraudulos deoarece prin acest transfer subsecvent părțile de coniventa încearcă sa dea o aparenta de legalitate actului, neputand justifica in alt respectiv la suma de 5.000 EURO, o valoare de aproximativ 20 de ori mai mare decât valoarea la care debitoarea a înstrăinat bunul inițial către dl M.C.

Astfel ca dupa ce paratul M.C. a achizionat bunul la prețul derizoriu de 1.240 lei pentru a face cat mai greu urmaribil acest bun in eventualitatea unei acțiuni in anulare a simulat transferarea bunului către paratul Z.AM. la prețul de 4.000 lei asa cum reiese cu certitudine din contractul de vânzare - cumpărare încheiat intre aceștia.

Dovada coniventei dintre paratul Moisescu Cristian in calitate de dobanditor si paratul Z.A.M. este probata chiar de prețul de vânzare al autoturismului respectiv 4.000 lei care este cu mult inferior valorii de piata al bunului, in conditiile in care potrivit site-ului olx.ro un bun similar cu aceleași caracteristici se valorifică la sume cuprinse intre 2.750 Euro si 3.300 Euro, la un pret cel puțin dublu fata de cel practicat de parații M.C. si Z.A.M.

De asemenea, dovada prețului derizoriu este data si de faptul ca autoturisme cu același caracteristice, dar cu an de fabricație mult mai vechi, respectiv 1999, se valorifica la preturi mult mai mari cuprinse intre 2.150 Euro si 3.000 Euro raportat la prețul derizoriu de 4.000 lei practicat de către parați.

Din cele de mai sus reiese fara echivoc faptul ca atat terțul dobanditor M.C. cat si terțul subdobanditor Z.A.M. au fost de rea credința si cunoșteau stare de insolventa a societății debitoare precum si faptul ca transferul este susceptibil a fi anulat.

Mai mult decât atat in condițiile in care prin întâmpinare, paratul Z.A.M. susține ca prețul achitat către paratul Moisescu Adrian a fost de 4.000 Euro si nu de 4.000 lei, asa cum s-a menționat in contract, nu face altceva decât sa probeze coniventă acestora la valorificarea autoturismului sub prețul pietii si incercarea acestora de a da o forma legala actului prin care s-a efectuat transferul bunului.

Susținerile paratului ca dintr-o eroare s-ar fi menționat in contract ca pret al transferului suma de 4.000 lei si ca suma achitata ar fi fost de 4.000 Euro nu pot fi primite in condițiile in care in contract se menționează in clar prețul si evident fiind un contract incheiat pe teritoriul Romaniei nu putea fi trecuta suma in Euro, ci numai contravaloarea in lei a acesteia.

Tocmai acesta este motivul pentru care paratul Z.A.M. nu depune la dosarul cauzei chitanța reprezentând contravaloarea contractului, ci depune alte inscrisuri care nu probează ca prețul vânzării a fost de 4.000 Euro.

Faptul ca apelantul a împrumutat o suma de bani de la un prieten nu este de natura sa probeze ca a achitat acea suma paratului Moisescu Cristian ca pret pentru autoturismul ce face obiectul prezentei acțiuni in anulare, acea suma putând fi folosita de acesta in alte scopuri, atâta timp cat in contract este stipulat in mod clar si neechivoc prețul autoturismului de 4.000 lei.

Acestea sunt si motivele pentru care se solicită anularea atat a transferului patrimonial fraudulos efectuat prin factura fiscala nr BGLX nr 10/27.01.2012 emisa de către SC G.C.E. SRL in calitate de vânzător si M.C. in calitate de comparator, cat si a contractului de vânzare - cumpărare subsecvent încheiat între Moisescu Alin în calitate de vânzător si Z.A.M. in calitate de comparator in data de 07.08.2012, prin care a fost transferat fraudulos autoturismul marca Subaru model Forester serie sașiu JF1SG5LP53G018817, serie motor B863740, număr de inmatriculare B 39 GLY, an de fabricație 2003.

Art. 84 din Legea 85/2006, privind procedura insolventei prevede in mod expres calitatea lichidatorului judiciar de a introduce acțiune in anulare pentru a recupera de la subdobanditor bunul ori valoarea bunului transferat de către debitor in condițiile in care acesta nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului si cunoștea sau trebuia sa cunoască faptul ca transferul inițial este susceptibil de a fi anulat.

Astfel, ca din cele arătate mai sus reiese ca subdobanditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului in condițiile in care la data prezentei un autoturism cu aceleași caracteristici se valorifica la preturi de 2 ori mai mare decât prețul din contractul de vânzare - cumpărare încheiat in data de 07.08.2012.

In ceea ce privește cea de-a doua condiție respectiv faptul ca trebuia sau ar fi trebuit sa cunoască faptul ca transferul inițial este susceptibil de a fi anulat, este si aceasta probata in condițiile in care orice cumpărător de buna credința inainte de a cumpăra un bun se interesează de starea si proveniența bunului pe care dorește sa il achiziționeze. Aceste mențiuni cu privire la proprietarii anteriori ai autoturismului fiind inscrisi pe Cartea de Identitate a mașinii.

Este evident ca subdobanditorul a avut cunoștința de faptul ca bunul fusese achiziționat de către dobanditorul M.A. de la o societate, care la data transferului înregistra datorii conform informațiilor publice de pe site-ul mfinante înregistra datorii de 1.901.233 lei.

Astfel ca starea de insolventa a societății G.E.C. SRL la data efectuării atat a transferului inițial cat si a transferului ulterior, era prezumata.

Cu minime diligente proprii, subdobanditorul chiar si in ipoteza in care dobanditorul i-ar fi ascuns aceste informații, a cunoscut sau ar fi putut cunoaște ca societatea de la care a fost inițial cumpărat bunul era in insolventa si pe cale de consecința era decât o chestiune de timp pana la data la care instanța urma sa se pronunțe cu privire la deschiderea procedurii.

Ulterior deschiderii procedurii, era evident ca se vor aplica dispozitiile Legii 85/2006, privind procedura insolventei inclusiv art. 79 si următoarele din același act normativ referitoare la posibilitatea anularii transferurilor patrimoniale, cu atat mai mult cu cat transferul inițial era efectuat la un pret derizoriu de 1.240 lei.

Asupra apelului, Curtea constată următoarele:

Potrivit art. 80 alin.1 lit.b) din Legea nr.85/2006, : "(1) Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin următoarele acte: b) operațiuni comercial în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;";

Actele vizate de acest text trebuie sa fie comutative si lezionare pentru debitoare, adica sa prezinte o disproporție vădită de valoare între contraprestații, in favoarea terțului. Pentru a fi incidentă ipoteza prevăzută de art. menționat, nu se are in vedere o valoarea neserioasa sau o diferență mică de valoare.

Pentru a se stabili daca există o diferență semnificativă de valoare sau vădit disproporționată, trebuie ca reclamanta sa fi făcut proba efectivă cu privire la diferența considerabilă de valoare.

Prin urmare, nu este suficientă dovedirea faptului incheierii actului in perioada suspectă, ci lichidatorul judiciar trebuie să dovedească disproporția vădită intre prestațiile părților.

Astfel, se reține în speță că, pârâtul Moisescu Cristian a cumpărat mijlocul de transport de la pârâta debitoare la prețul de 1.240 lei conform facturii fiscale seria BGLX nr. 10/27.01.2012, adică cu circa 2 ani si 5 luni înainte de data deschiderii procedurii insolvenței.

Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, valoarea bunului la data vânzării a fost de 13.527 lei, de unde rezultă, că înstrăinarea s-a făcut sub prețul pieței de la acea dată. Cum vânzarea-cumpararea a fost incheiata in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, prestatia debitoarei depasind cu mult pe cea primita de la pârâtul M.C., este certa imprejurarea ca transferul s-a efectuat cu intentia debitoarei de a leza interesele creditorilor prin sustragerea autoturismului din sfera bunurilor urmaribile.

Scopul debitorului, care cunostea starea sa de insolventa, la incheierea actului juridic a carui anulare se cere l-a constituit fraudarea creditorilor, astfel ca actul are o cauza ilicita.

Debitoarea-parata a avut reprezentarea ca actul incheiat va diminua valoarea activelor sale si a acceptat aceasta.

În aceste condiții, dovada disproporției vădite de valoare între prestațiile părților conduce la aplicabilitatea prezumției de fraudă în dauna creditorilor și pe cale de consecință, la aplicabilitatea dispozițiilor art.80 alin. 1 lit. b din Legea nr.85/2006.

Susținerile apelantului ca dintr-o eroare s-ar fi menționat in contract ca pret al transferului suma de 4.000 lei si ca suma achitata ar fi fost de 4.000 Euro nu pot fi primite in condițiile in care in contractul încheiat intre parati se menționează in clar prețul ca fiind in lei ( fila 89 dosar fond).

De altfel, in contractul subsecvent, încheiat ulterior intre paratul Z. și R.C. SRL, același autoturism a fost revandut cu suma de 5000 Euro, moneda de plată fiind expres menționată in contract ( fila 91 dosar fond).

Sustinerea ca apelantul ar fi împrumutat o suma de bani de la un prieten nu este probată și nici nu este de natura sa probeze ca a achitat acea suma paratului Moisescu Cristian ca pret pentru autoturismul ce face obiectul prezentei acțiuni in anulare, atâta timp cat in contract este stipulat in mod clar si neechivoc prețul autoturismului de 4.000 lei.

În ce privește administrarea probei cu martori, aceasta nu este pertinenta și concludenta spetei în conditiile existentei actului scris care consemneaza suma cu care a fost vândut autoturismul către apelant, raportat și la restul probatoriului administrat.

Potrivit art. 84 din Legea nr. 85/2006, (1) Administratorul judiciar, lichidatorul sau comitetul creditorilor va putea introduce acțiune pentru a recupera de la subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de către debitor, numai dacă subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului și cunoștea sau trebuia să cunoască faptul că transferul inițial este susceptibil de a fi anulat.

În procedura reglementata de Legea nr. 85/2006, nu opereaza automat regula potrivit careia anularea actului initial atrage după sine desfiintarea actului subsecvent, situația actului juridic incheiat cu subdobanditorul analizandu-se potrivit art. 84 alin.1 din Legea nr. 85/2006.

În ce privește aplicarea prevederilor art. 84 din lege, textul de lege impune indeplinirea a doua condiții: dezechilibrul intre prestatia subdobanditorului și valoarea bunului și constatarea relei-credinte a subdobanditorului ( trebuia sa cunoască sau ar fi trebuit să cunoască faptul ca transferul initial este susceptibil de a fi anulat).

În speta, raportat la expertiza contabila efectuata în cauza, a rezultat ca prima conditie este îndeplinită, în sensul ca apelantul, în calitate de subdobanditor, nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului in condițiile in care un autoturism cu aceleași caracteristici se valorifica la preturi mult mai mari decât prețul din contractul de vânzare - cumpărare încheiat in data de 07.08.2012.

Neplata valorii corespunzătoare a bunului înseamnă că subdobanditorul a plătit, in speță, mai puțin decât valoarea reală a bunului

In ceea ce privește cea de-a doua condiție, respectiv faptul ca trebuia sau ar fi trebuit sa cunoască faptul ca transferul inițial este susceptibil de a fi anulat, este si aceasta probata in condițiile in care orice cumpărător de buna credința poate sa cunoască starea si proveniența bunului pe care dorește sa il achiziționeze, mentiunile respective, cu privire la proprietarii anteriori ai autoturismului, fiind inscrisi în Cartea de Identitate a mașinii.

Este evident ca subdobanditorul a avut cunoștința de faptul ca bunul fusese achiziționat de către dobanditorul M.A. de la o societate, care la data transferului înregistra datorii conform informațiilor publice de pe site-ul mfinante înregistra datorii de 1.901.233 lei.

Astfel ca starea de insolventa a societății G.E.C. SRL la data efectuării atat a transferului inițial cat si a transferului ulterior, era prezumata.

Potrivit apărărilor intimatei, apelantul Zimnicaru Alin-Mihai nu a depus la dosarul cauzei chitanța reprezentând contravaloarea contractului de vanzare-cumpărare.

Așa cum a reținut instanța de fond, cu minime diligente proprii, subdobanditorul chiar si in ipoteza in care dobanditorul i-ar fi ascuns aceste informații, a cunoscut sau ar fi putut cunoaște ca societatea de la care a fost inițial cumpărat bunul era in dificultate financiară care anticipa intrarea debitoarei in procedura insolvenței.

In același context legal, se rețin si intervalele de timp scurte intre vanzările succesive ale autoturismului care prezumă indeplinirea celei de a doua conditii a art. 84 din lege.

Prin urmare, în mod temeinic și legal, prima instanța a constatat indeplinite cerințele prevazute de art. 84 din Legea nr.85/2006.

De notat faptul ca apelantul a solicitat, în cadrul apelului formulat, admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării intimatului M.C. la restituirea averii G. C.E. S.R.L. a valorii de la data transferului efectuat de către acesta, însă, în conditiile în care s-a probat reaua-credinta a subdobanditorului, apelantul în cauza, în mod corect, instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 84 din lege, astfel cum a fost investita prin cererea introductiva de instanța, cu respectarea principiului disponibilitatii procesului civil .

In cazul admiterii acțiunii intemeiată pe dispozițiile art. 84 alin.1 din Legea nr.85/2006, consescința legală este ca bunul sau, in lipsa lui, valoarea acestuia, să se restituie în averea debitorului.

In consecință, pentru aceste motive, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin.1 N C.pr.civ., a respins apelul ca nefondat.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Faliment-procedura insolvenţei. acţiune pentru anularea actelor sau operaţiunilor frauduloase ale debitorului în dauna creditorilor. anularea actului subsecvent. condiţii.