hotarare care tine loc de act de vanzare cumparare, inscris sub semnatura privata contestat ca fiind fals, chemarea in judecata a mostenitorului autorului vanzator
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă civilă nr. 5576 din data de 09.10.2015
Prin cererea introdusă de reclamantă la data de 6.01.2010, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, aceasta a solicitat constatarea valabilității convenției și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, asupra imobilului tip garsonieră situat în București, …, sector 3, compus din cameră și dependințe comune imobilului, evaluat la suma de 40.000 lei.
În motivarea în fapt s-a arătat că la data de 24.04.2007 a încheiat cu numitul BS , un contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată, prin care vânzătorul s-a obligat să îi transmită, liber de orice sarcini și fără nici un litigiu, dreptul de proprietate asupra imobilului anterior individualizat. Prețul vânzării a fost de 40.000 lei și a fost achitată vânzătorului la data perfectării actului, vânzătorul rezervându-și dreptul de uzufruct viager asupra imobilului descris și obligându-se la efectuarea demersurilor de întabulare.
La data încheierii contractului, vânzătorul a înmânat copii ale actului de proprietate , buletin, cupon de pensie, susținând că la momentul la care documentația va fi gata pentru întabulare o va anunța pe reclamantă.
s-a subliniat de către reclamantă că acea convenție a fost scrisă de către martorul asistent GM, fiind dictată de vânzător ( care ar fi avut în schiță acest contract) și citită de ambele părți înainte de semnare. Mai susține reclamanta că având în vedere multiplele probleme de sănătate ale vânzătorului ( reumatism , gastrită), s-ar fi înțeles cu acesta să îl viziteze o dată la 2 zile, pentru a-i pregăti mâncare și a-i face menajul, fiind aduse suplimente alimentare. Vânzătorul venea săptămânal la domiciliul cumpărătoarei pentru a se îmbăia, deoarece avea condiții insalubre, spunându-i reclamantei că avea diverși prieteni de rea credință care l-ar fi vizitat pentru a-i cere bani. Mai susține reclamanta că știa dircet de la vânzător că nu are nici un fel de moștenitori.
În cursul anului 2009, reclamanta a avut diverse probleme de rezolvat ( născându-i-se un copil, murindu-i mama), astfel încât vizitele la domiciliul vânzătorului au fost mai rare, fără însă a se întrerupe legătura.. la sfârșitul lunii octombrie 2009, l-ar fi apelat pe telefonul fix pe vânzător, însă acesta nu i-a răspuns și alarmată de faptul că nu i-a răspuns a rugat o rudă să se deplaseze la domiciliul acestuia pentru a întreba vecinii, pentru a lăsa bilete cu numerele disponibile atât în ușa apartamentului, cât și în cutia poștală.
Astfel, se apreciază refuzul vânzătorului de încheiere a contractului în formă autentică și se solicită admiterea acțiunii și suplinirea consimțământului vânzătorului. Este de precizat că acțiunea inițială a fost promovată în contradictoriu cu numitul BS
Au fost anexate cererii: copie carte de identitate reclamantă, copie contract semnat de părți în 2007, copie contract de vânzare cumpărare inițial 1986, copie buletin pârât, cupon de pensie.
Cererea a fost inițial timbrată cu suma de 2211 RON de reclamantă ( fila 23 dosar inițial).
Prin sentința 12468/9.11.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul 192/301/2010, prima instanță a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, în contradictoriu cu pârâta CD. Acest lucru a fost posibil în baza precizărilor depuse la data de 1.06.2010 ( fila 43 dosar inițial), de care instanța a luat act în cadrul ședinței de la același termen de judecată, precum și respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtă, la termenul din data de 2 noiembrie 2010 (fila 82 dosar inițial).
Prin întâmpinarea depusă în dosarul inițial, pârâta CD a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și cea a prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei a susținut că actul scris de martorul GM nu poate avea ca obiect transferul dreptului de proprietate, nefiind dovedită nici plata prețului. Se mai susține că pârâtului inițial, vânzătorul BS i-ar fi lipsit discernământul la data semnării contractului, fiind exercitată constrângerea sau chiar violența împotriva sa. Imobilul ar fi mult subevaluat, prețul fiind unul neserios, iar suma de bani pretins a fi fost achitată de reclamantă nu a intrat niciodată în patrimoniul pârâtului, acesta beneficiind de venituri suficiente pentru întreținere și nefiind astfel în situația de a înstrăina nuda proprietate a apartamentului pe care îl deținea în proprietate.
Recursul exercitat împotriva acestei prime sentințe a fost admis prin decizia nr. 2200/19.09.2011, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, apreciind că în mod greșit a fost admisă excepția prescripției raportat la completarea cadrului procesual, pe care a operat-o instanța de fond.
Astfel, în rejudecare, instanța a hotărât, prin sentința civilă 3205/21.02.2012, pronunțată în dosarul 44386/301/2011 declinarea competenței teritoriale în favoarea Judecătoriei Iași. este de reținut că în cadrul acestei etape, pârâta CD a invocat excepția lipsei capacității de folosință a numitului BS și excepția necompetenței teritoriale, formulând totodată, în mod expres, o cerere reconvențională (fila 12 dosar). Prin cererea reconvențională, s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare din 2007 și repunerea părților în situația anterioară pentru lipsa totală a consimțământului, eroare obstacol, precum și cauză ilicită.
Înregistrare dosar pe rolul judecătoriei Iași:
Pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 16 mai 2012, cauza a fost înregistrată ca urmare a declinării de competență, părțile fiind reclamanta pârâtă LM, în contradictoriu cu pârâta reclamantă CD.
Printr-o cerere depusă la data de 20 iunie 2015, la dosarul cauzei, reclamanta pârâtă a învederat Judecătoriei Iași că a înțeles să exercite calea de atac a recursului împotriva sentinței de declinare, iar dosarul a fost înaintat Tribunalului București.
În cadrul ședinței publice din data de 5.10.2012, prim termen de judecată în cadrul Judecătoriei Iași, instanța a luat act că dosarul se află înaintat integral Tribunalului București, și a solicitat trimiterea de copii certificate de pe actele din dosar, reținând totodată lipsa de procedură cu pârâta reclamantă.
În cadrul ședinței de judecată din 14.12.2012, instanța a constatat existența unei situații particulare, în care nici o activitate specifică judecății nu poate fi realizată în absența dosarului efectiv ( înaintat pentru soluționarea unei căi de atac împotriva unei sentințe de declinare) și interpretând lato sensu dispozițiile art. 244 pct. 1 CPC a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea recursului.
Abia după un termen de mai bine de 1 an de la data înregistrării inițiale pe rolul Judecătoriei Iași și 10 luni de la momentul suspendării, Judecătorie Sectorului 3 București a înaintat dosarul instanței considerate competente. Cu toate acestea, repunerea pe rol a fost solicitată abia la data de 9.10.2013, de către pârâta reclamantă.
La data de 18.11.2013, reclamanta pârâtă a depus la rândul său o cerere de repunere pe rol a cauzei și totodată declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Termenul pentru discutarea cererii de repunere pe rol a fost fixat la data de 13.12.2013, pentru când reclamanta pârâtă a mai depus o serie de precizări, notă de probe.
Prin sentința din data de 20 decembrie 2013, instanța a repus cauza pe rol, a admis excepția necompetenței teritoriale relative și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sectorului 3, iar în urma constatării nașterii unui conflict negativ de competență a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Înalta Curte s-a pronunțat asupra regulatorului de competență prin decizia 348/31 ianuarie 2014, stabilind competența materială și teritorială în favoarea Judecătoriei Iași.
Dosarul a fost restituit Judecătoriei Iași, la data de 24.02.2014,k având fixat prim termen prin aplicația ECRIS, la data de 4.04.2014.
Reclamanta pârâtă a adresat memorii către Consiliul Superior al Magistraturii, precum și plângeri penale organelor competente, aceste demersuri fiind depuse în copie la dosarul cauzei.
La termenul din data de 4 aprilie 2014, reclamanta pârâtă a certificat copia antecontractului de vânzare cumpărare, s-a respins ca devenită fără obiect excepția lipsei capacității de folosință a numitului Budeanu Ștefan, s-a constatat că nu mai pot fi repuse în discuție excepțiile prescripției și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, s-a pus în vedere reclamantei pârâte necesitatea prezentării originalului chitanței pe care o deține și s-a acordat un termen de 2 săptămâni.
La termenul din data de 18 aprilie 2014, instanța a dispus rectificarea citativului prin introducerea dublei calități a părților, a încuviințat proba cu înscrisuri, interogatoriul părților și proba cu martori, precum și proba cu expertiză grafoscopică.
La data de 23 mai 2015 părțile au depus o serie de acte la dosarul cauzei, cadre foto, copii corespondență defunct, fiind audiații martorii TF, BV, VT, GM, fiind luate interogatoriile părților, fiind stabilite despăgubiri materiale pentru doi dintre martori , precum și obiectivele raportului de expertiză grafoscopică și onorariul provizoriu, în sarcina pârâtei reclamante.
La termenul din data de 8.10.2014, instanța a încuviințat cererea de amânare formulată de pârâta reclamantă,a pus acesteia în vedere obligația achitării taxei de expertiză și a emis o nouă adresă către INEC LIEC.
Abia la data de 16 decembrie 2014, pârâta reclamantă a anexat la dosar dovada achitării taxei de expertiză.
La termenul din data de 17 decembrie 2014, instanța a luat act de imposibilitatea de prezentare a reprezentantului convențional al reclamantei pârâte din motive medicale, a fixat un nou termen în cauză, la data de 11 martie 2015 și a revenit cu adresă INEC LIEC.
La data de 12 februarie 2015, reclamanta pârâtă a depus un nou set de concluzii pe fondul cauzei și raportat la probele administrate.
La data de 9 martie 2015, INEC LIEC a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză. Astfel în cadrul ședinței din data de 11 martie 2015, instanța a încuviințat cererea de acordare a unui nou termen în vederea studierii concluziilor, a dispus emiterea unei adrese OCPI București, pentru a verifica dacă apartamentul ce formează obiectul contractului este sau nu întabulat.
La data de 31 martie 2015 OCPI București a înaintat răspuns Judecătoriei iași, prin care a învederat că pentru apartamentul situat în București, sector 3 nu a fost deschisă carte funciară.
În cadrul ședinței de judecată din data de 8 aprilie 2015, instanța a acordat cuvântul pe fondul cauzei, pronunțarea fiind amânată pentru data de 15 și ulterior 22 aprilie.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Instanța va reține cu prioritate faptul că prezentul proces este supus regulilor stabilite de vechiul cod de procedură civilă, fiind promovat sub imperiul aceste reglementări ( în acord cu prevederile exprese ale art. 24 NCPC referitoare la aplicarea legii în timp).
Se va nota de asemenea, cu prioritate, că obiectul cererii de chemare în judecată al reclamantei pârâte este reprezentat de pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act autentic , pentru imobilul situat în București, sector 3 (imobil pentru care nu este deschisă carte funciară) , iar obiectul cererii reconvenționale este reprezentat de constatarea nulității absolute a contractului - înscris sub semnătură privată, încheiat la data de 24 aprilie 2007, de reclamantă și autorul pârâtei reclamante ( BS), pentru constatarea lipsei totale a consimțământului, sub forma erorii obstacol ) aspect lămurit în ședința publică din data de 18 aprilie 2014.
Rezultă așadar că apare necesară analiza prioritară a condițiilor de validitate ale actului pentru stabilirea posibilității acestuia de a fundamenta o hotărâre care ține loc de act autentic.
Tot cu titlu preliminar, instanța va nota că problema calității procesuale pasive a pârâtei reclamante, care a exhibat cererea de deschidere succesiune , certificatul de verificare a evidențelor succesorale și testamentul autentificat sub numărul 446/19.02.2008, în susținerea legăturii sale cu autorul BS , a fost tranșată irevocabil, opunându-se cu autoritate de lucru judecat, de instanțele de control judiciar. Tot în această manieră se va avea în vedere și dezlegarea oferită dreptului la acțiune ( având în vedere faptul că instanța de recurs a apreciat că în mod greșit prima instanță a admis excepția prescripției extinctive a acțiunii).
În scopul stabilirii autenticității și împrejurărilor încheierii contractului de vânzare cumpărare, sub forma unui înscris sub semnătură privată, din 24.04.20107, instanța a administrat proba cu înscrisuri, expertiză criminalistică, precum și proba cu martori.
Conform concluziilor raportului de expertiză întocmit în prezenta cauză, s-a subliniat că inferior textului ce redă conținutul contractului sunt scrise cu același material scriptural ( pix cu gel de culoare negru), rubricile care menționează calitatea părților, respectiv Cumpărător și Vânzător. S-a constatat că poziția Vânzător care de regulă ( în cazul contractelor de vânzare cumpărare este plasată în partea stângă) se află în acest caz , atipic, în partea dreaptă.
Semnăturile părților PM și BS au fost executate cu materiale scripturale diferite de conținutul textului și între ele.
În ceea ce privește așezarea în pagină, expertul criminalist a identificat următoarele aspecte: titlul actului este completat pe chiar primul rând al actului; textul ce redă conținutul actului în litigiu, are " în regiunea de început și cea finală un aspect înghesuit, în ansamblu rândurile fiind inconstant spațiate";. Mai mult, "ultimele patru rânduri sunt scrise cu caractere mult mai mici și foarte strânse unele în celelalte, ca și când unele completări cu topică ulterioară ( mențiunile referitoare la părți și semnăturile acestora) ar fi preexistat celor ce preced din punct de vedere al logicii cronologice a execuției";. Susține expertul că, întrucât verso-ul colii nu este de loc completat, preocuparea celui care a redactat înscrisul atrage suspiciuni cu privire la respectarea cronologiei de execuție a diferitelor mențiuni. Astfel, în mod firesc ar fi trebuit completat scrisul ( conținutul textului) și abia ulterior realizate mențiunile referitoare la părți, iar la sfârșit actul ar fi putut fi semnat.
Aceste concluzii sunt de natură a contrazice teza avansată de reclamanta pârâtă. Deși aceasta a recunoscut chiar prin cererea introductivă faptul că textul înscrisului nu a fost redactat de vânzător, ci de martorul GM, motivarea s-a axat pe problemele de sănătate ale numitului BS , precum și pe insistențele acestuia de a redacta conținutul actului pe o singură pagină. Desigur, aceste aspecte, necombătute de alte probe concrete, pot justifica doar o parte din această ipoteză, fără a explica însă, în nici un fel spațierea vizibil diferită a primelor și ultimelor rânduri, traseul ocolitor al semnăturilor pentru scrisul textului și nici semnarea anterioară a colii. De asemenea, nici una dintre ipotezele prezentate nu sunt de natură a justifica poziționarea inversă a rubricilor uzuale într-un contract de vânzare cumpărare.
Singura care a aflat de decesul numitului BS a fost chiar pârâta reclamantă, de la mătușa sa, subliniind și motivul decesului, precum și faptul că acesta a fost int3ernat în spital ( fila 207 dosar răspuns interogatoriu pct.21). De asemenea, aceasta era împuternicită a retrage bani din conturile autorului său, de a folosi cupoanele de călătorie în scopul rezolvării unor probleme personale, toate aceste aspecte conducând la concluzia apropierii reale între numitul BS și CD. Din setul actelor de puse de pârâta reclamantă la termenul din data de 23 mai 2014 rezultă că aceasta deține actele medicale necesare spitalizării și tratamentului, certificatul de deces, împuternicirile date începând cu 2008 pentru utilizarea cupoanelor de călătorie, ulterior pentru retrageri din cont.
Referitor la actele pe care reclamanta pârâtă la are în posesie ( cupon de pensie , copie carte de identitate), deținerea acestora poate fi explicată și prin demersurile pe care recunoaște că le-a realizat , împreună cu martorul GM, în vederea transferului pensiei numitului Budeanu Ștefan pe card, nefiind susceptibile de a fi obținute exclusiv pentru încheierea unui contract de vânzare cumpărare, de natura celui exhibat în prezenta acțiune.
În ceea ce privește depoziția martorului TF, care susține că ar fi asistat personal la încheierea actului și la numărarea prețului de 40.000 lei, sumă pe care numitul Budeanu Ștefan ar fi primit-o, instanța reține că aceste aspecte nu sunt susținute de nici un alt indiciu. Astfel, martorul nu a reușit să explice care este rațiunea pentru care, deși a participat efectiv la semnarea unui act, de o importanță semnificativă nu a semnat, la rândul său înscrisul respectiv. Mai mult, detaliile oferite cu privire la condițiile în care ar fi locuit martorul și relațiile pe care le-ar fi avut, denotă o contradicție vizibilă: deși martora cunoștea foarte bine anumite aspecte personale, aparența apartamentului nu a putut oferi detalii legate de persoanele de care BS s-ar fi plâns că îi sustrag acte, sau alte bunuri. A mai susținut martora că B a realizat această vânzare pentru că avea nevoie de bani, și de asemenea că din 2008 relațiile cu reclamanta au avut de suferit ca urmare a problemelor acesteia. De asemenea, martora a subliniat că știa, direct de la BS faptul că intenționa să lase testament unei persoan3e pe care o considera o " nepoată îndepărtată";. Astfel, din depoziția martorei, instanța reține existența unor indicii de subiectivitate, o necorelare a detaliilor cheie ( motivația semnării actului, asistarea la încheierea propriu-zisă a actului, povestirea unor detalii din viața personală a vânzătorului și omiterea unor elemente mai puțin personale).
Analizând depoziția martorului BV ( vărul primar al vânzătorului), instanța reține că vânzătorul l-ar fi întrebat în anul 2007 dacă nu dorește să îi lase apartamentul pentru fata sa, fiind unica rudă a numitului BS, iar martorul a refuzat deoarece fiica sa este plecată în Franța și nu crede că va mai reveni în țară. Acesta a arătat că îl vizita pe BS de aproximativ 2 ori pe an și că a constatat personal că în anul 2009 starea de sănătate a acestuia se deteriorase. Mai mult, BS i-ar fi povestit expres că intenționează să lase apartamentul nepoatei unei doamne care a avut grijă de el ( singurul detaliu pe care îl cunoștea fiind că se doamna se numește VT). Martorul a beneficiat în anul 2009 și de o cheie pe care BS i-ar fi permis să o utilizeze dacă ar fi avut nevoie și a arătat că după moartea vărului său a fost contactat chiar de CD.
Din depoziția martorei VT instanța reține că aceasta a conviețuit cu numitul BS cu începere din anul 2007 și până la data decesului, fiind persoana care a stat cu el în spital în anul 2009. A arătat martora că relația lor de prietenie datează din 1940 și că BS era o persoană ușor mai dificilă, pe care deși a invitat-o să locuiască în apartamentul său cu 2 camere nu a reușit să o convingă în totalitate. Astfel, BS obișnuia să stea aproximativ 2 săptămâni în apartamentul martorei, după care se întorcea în imobilul său, fiind obișnuit să locuiască singur. A mai arătat martora că singura persoană despre care știa că mai vorbește cu BS era un polițist , pe nume GM. S-a subliniat că numitul BS nu avea probleme cu banii, având o pensie lunară de aproximativ 2200 lei, cuantumul acesteia fiind cunoscut deoarece lunar, cei doi mergeau împreună pentru a scoate banii.
În luna octombrie a anului 2006, prin contract autentic, aceeași reclamantă pârâtă a obținut nuda proprietate asupra unui alt imobil , compus din 2 camere și dependințe, în schimbul prețului de 100.000 lei, imobil situat în București , sector 3 ( fila 56 dosar). La aproximativ 6 luni diferență, în aprilie 2007, reclamanta susține că a achiziționat, în schimbul prețului de 40.000 lei un al doilea apartament, prețul fiind achitat într-o singură transă. Din depoziția martorului G a rezultat că, în anul 2007, reclamanta a realizat cursuri de gastronomie, însă nu cunoaște dacă profesa, iar în interogatoriul luat reclamantei pârâte, aceasta susține că obținea din expertize lunar, în jur de 1000 euro în acea perioadă. Or, achiziționarea unui al doilea apartament, în alt sector, fără intenția reală de a se muta, ( chiar reclamanta pârâtă susținând că este insalubru, o eventuală închiriere sau revânzare implicând utilizarea unor fonduri de reparație), la un interval atât de scurt de timp față de prima tranzacție similară, în contextul resurselor materiale expuse de reclamantă ( nefiind dovedite alte resurse suplimentare, pe bază de înscrisuri), apare ca fiind mai puțin probabilă.
Depoziția martorului G nu este susținută, sub aspectul relațiilor existente între reclamanta pârâtă și vânzător, încă din 1997, de nici o altă probă din dosar. De asemenea, nu se explică de ce , în contextul unor relații de prietenie catalogate ca fiind extrem de apropiate, vânzătorul nu a permis niciodată accesul la locuința sa numitei L și numitului G, pe bază de încredințare cheie. Se va reține că și martorul G știa de existența unei nepoate, împreună cu care s-ar fi deplasat la notariat pentru semnarea unor acte.
Prin coroborarea depozițiilor de martori se vor reține următoarele aspecte: cu excepția susținerilor numitului G nici o altă probă din dosar nu furnizează indicii privind apropierea dintre reclamanta pârâtă și vânzătorul BS nici anterior semnării actului de vânzare cumpărare și nici ulterior și nu explică motivul alegerii acesteia pentru înstrăinarea imobilului. Pe de altă parte, din înscrisurile anexate dosarului cauzei ( declarații cupoane călătorie, corespondență, deținerea înscrisurilor medicale, înscrisurilor necesare realizării serviciilor funerare), cadrele foto anexate ( prezentând-o pe VT alături de BS , într-o relație de vizibilă apropiere), depozițiile martorilor audiați ( VT, BV, TF, GM) , care au făcut referire la discuțiile purtate cu BS despre "nepoata îndepărtată"; a acestuia, instanța reține că pârâta reclamantă a reușit să probeze existența reală a unei relații apropiate, de încredere, pe care a dezvoltat-o cel puțin în perioada de început a anului 2008 și până la moartea numitului BS.
Deși motivația vânzătorului la momentul înstrăinării imobilului poate fi axată pe criterii distincte, reclamanta pârâtă a insistat asupra problemelor financiare și faptului că vânzătorul nu s-ar fi putut îngriji singur, susținând că a contribuit constant cu alimente, precum și prin dezvoltarea unei relații apropiate, nici unul dintre aceste aspecte nefiind probate. Mai mult, teza referitoare la existența unor probleme financiare este contrazisă de înscrisurile depuse la dosar .
Cu excepția depoziției martorului G și a martorei TF ( care susține că a asistat personal la încheierea contractului fără a semna propriu-zis actul și fără a explica motivele pentru care s-ar fi aflat în imobilul vânzătorului la data încheierii actului), nici o altă probă nu confirmă primirea efectivă a sumei de 40.000 lei de către vânzător, la data de 24.04.2007.
Suma tuturor indiciilor rezultate din studierea concluziilor raportului de expertiză criminalistică, depozițiile martorilor audiați, înscrisurile atașate dosarului cauze, conduc spre concluzia că actul datat 24.04.2007 , intitulat act de vânzare cumpărare nu a fost încheiat de vânzătorul Budeanu Ștefan , acesta nemanifestându-ți consimțământul în scopul înstrăinăr8ii imobilului pe care îl avea în proprietate. Pe baza unor explicații științifice, s-a stabilit că există suspiciunea reală a semnării în alb a unei coli de către BS și LM, la aceeași dată sau chiar la date diferite, foaie ce a fost ulterior completată prin conținutul textului contractului, expertul criminalist indicând în concret elementele care dovedesc o lipsă de continuitate a acestui demers al încheierii actului , citirii, însușirii conținutului și semnării lui în aceeași zi. În absența unor probe concludente, din care să rezulte că vânzătorul a cunoscut ceea ce semnează în alb, instanța nu poate aprecia că una dintre condițiile esențiale de valabilitate ale înscrisului este îndeplinită, actului lipsindu-i chiar consimțământul înstrăinătorului.
Lipsa totală a consimțământului, așa cum se invocă prin cererea reconvențională, nu se confundă cu viciile acestuia, iar această absență constituie o cauză de nulitate absolută, care poate fi invocată oricând, de orice persoană interesată.
Potrivit art. 953 cod civil "consimtamantul nu este valabil cand este dat prin eroare";. Această cauză de nulitate este cunoscută ca fiind eroarea gravă sau eroarea obstacol, ce presupune o absență totală a consimțământului, ca manifestare de voință din partea titularului dreptului și nu o simplă afectare a acestuia, prin vicii. Eroarea este falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act juridic. Eroarea obstacol (numita si distructiva de vointa) este cea mai grava forma a erorii, impiedicand formarea actului juridic si imbraca, in functie de natura realitatii asupra careia cade, doua forme: eroarea asupra naturii actului ce se incheie (error in negotio) constand in faptul ca una dintre parti crede ca incheie un anumit act juridic, iar cealalta parte crede, gresit, ca incheie un alt act juridic, si eroarea asupra indentitatii fizice a obiectului actului juridic (error in corpore) constand in faptul ca una dintre parti crede ca obiectul actului juridic il constituie un anumit bun, pe cand cealalta parte are in vedere alt bun.
Semnarea unui act în alb echivalează cu o absență totală a consimțământului semnatarului în raport de completarea ulterioară a conținutului actului, împotriva voinței sale. Or, reclamanta pârâtă nu a reușit să probeze sub nici un aspect însușirea conținutului actului sau confirmarea sa, excepțională, realizată ulterior de vânzător.
Instanța va aprecia ca fiind întemeiată solicitarea pârâtei reclamante de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, ce a îmbrăcat forma unui înscris sub semnătură privată, pentru lipsa totală a consimțământului și va constata în consecință nulitatea contractului încheiat la data de 24.04.2007 de reclamanta pârâtă cu numitul BS, privind apartamentul situat în București, sector 3.
Admiterea cererii reconvenționale sub acest aspect are drept consecință firească respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantei de suplinire a consimțământului vânzătorului în instanță, nefiind îndeplinite condițiile cumulativ cerute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act: existența unui act valabil încheiat de părți, lipsa consimțământului pârâtului în încheierea actului în formă autentică și inexistența altor impedimente legale la înstrăinare ( e.g. testament autentic de lăsare a universalității bunurilor către o altă persoană).
Referitor la solicitarea reclamantei pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța reține că în contextul respingerii ca neîntemeiate a cererii acesteia se impune respingerea corelativă a capătului accesoriu de cerere.
Cu privire la solicitarea pârâtei reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate, instanța va admite în parte cererea acesteia după cum urmează: va obliga reclamanta pârâtă la plata sumei de 5140,5 lei cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate de pârâta reclamantă din care: suma de 2211 contravaloare taxă de timbru , 2000 lei contravaloare onorariu avocat conform chitanțelor 67/2013 și 77/2011, 900 lei contravaloare taxă expertiză INEC LIEC și 29,5 lei cu titlul de cheltuieli materiale ( expediere scrisori recomandate din datele de 20.09.2010, 9.09.2011 și 31.10.2012), urmând a respinge ce neîntemeiată solicitarea de acordare a cheltuielilor materiale solicitate, având în vedere că acestea nu pot fi corelate cu termenele la care a fost prezentă, pe parcursului prezentului proces ( în toate etapele) , pârâta reclamantă.
| ← Schimbarea pe temeiul art.19 alin.2 indice 1 din ... | Procedura insolvenţei. Cheltuieli de procedură şi cheltuieli... → |
|---|
