Procedura insolvenţei. Cheltuieli de procedură şi cheltuieli de judecată - regimuri juridice distincte. Închidere procedură.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 287 din data de 05.06.2015
Prin sentința nr. 342 din 8 aprilie 2015, Tribunalul Suceava - secția civilă, a închis procedura insolvenței debitoarei SC "L"; SRL, făcând aplicarea art.136 și art.135 din Legea nr.85/2014 privind procedura insolvenței.
Totodată, în temeiul art.453 C.pr.civ., raportat la art.4 alin.1 din Legea 85/2006, a aprobat onorariul cuvenit administratorului judiciar P I IPURL, în sumă de 1500 lei, reprezentând onorariu administrator judiciar si în sumă de 1223,54 lei, cu titlu de cheltuieli de procedură si a obligat creditoarea D.G.R.F.P. - A.J.F.P. Suceava la plata acestor sume în favoarea administratorului judiciar.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel Creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor publice Suceava, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, creditoarea a arătat că în mod nelegal s-a dispus obligarea creditoarei DGFP Iași - AJFP Suceava la plata către administratorul judiciar a sumelor de 1.500 lei reprezentând onorariu și 1.223,54 lei cu titlu de cheltuieli de procedură, arătând că, conform prevederilor art.149 din Legea nr. 85/2006, dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului Civil, Codului Comercial și ale Regulamentului 1346/2000 referitor la procedurile de insolvență, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000.
Dispozițiile art. 453 Cod pr. Civilă, sunt incompatibile cu prevederile Legii nr. 85/2006 în ceea ce privește suportarea cheltuielilor aferente procedurii (onorariu administrator judiciar, cheltuieli de procedură)
Astfel, în virtutea atribuțiilor stabilite de lege, administratorul judiciar întreprinde diverse acte și operațiuni juridice, cheltuielile aferente normalei desfășurări a procedurii fiind suportate din averea debitorului, în conformitate cu disp. art. 4 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 4 alin. (4) din același act normativ, în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare.
În condițiile în care norma specială reglementează modul de suportare a cheltuielilor aferente procedurii (din averea debitoarei/ din fondul de lichidare), consideră că în mod nelegal s-a dispus obligarea creditorului la plata acestora.
Pe de altă parte, cheltuielile cu titlu de onorariu administrator judiciar și cheltuieli de procedură nu se încadrează în noțiunea generică de ";cheltuieli de judecată";, întrucât acestea vizează exclusiv raportul litigios dintre părți.
Ori în cadrul procedurii insolvenței, administratorul judiciar nu este parte în proces, ci organ care aplică procedura, cu rol și atribuții determinate de lege. Acesta nu acționează în interes personal, ci în interesul bunei desfășurări a întregii proceduri.
Apelanta a mai criticat sentința și cu privire la soluția de închidere a procedurii și de aprobare a onorariului administratorului judiciar și a cheltuielilor de procedură.
Astfel, prin Decizia nr. 91/20.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 2527/86/2014/a1, definitivă, a fost admis apelul declarat de debitoarea SC L SRL, s-a dispus schimbarea în totalitate a sentinței Tribunalului Suceava nr 1209/14.10.2014 prin care fusese deschisă procedura generală de insolvență și, în rejudecare, a fost respinsă cererea introductivă, ca nefondată.
Ca atare, față de disp. art. 33 al. 5 din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care în mod definitiv prin decizia Curții de Apel Suceava sus menționată s-a respins cererea introductivă, rezultă că judecătorul sindic nu mai putea pronunța o hotărâre de închidere a procedurii insolvenței, ci de închidere a dosarului și ca atare, apreciază că aprobarea cuantumului onorariului administratorului și a cheltuielilor de procedură excedea atribuțiilor judecătorului sindic, raportat la stadiul procesual al dosarului și la data pronunțării sentinței apelate.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de apel invocate, Curtea constată că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de apel invocat de către creditoarea DGRFP Iași - Administrația Finanțelor Publice Suceava, privind nelegala obligare a sa la plata, către administratorul judiciar a sumelor de 1.500 lei reprezentând onorariu și 1223,54 lei cu titlu de cheltuieli de procedură, Curtea constată că este întemeiat.
Astfel disp. art. 4 al. 1 din Legea 85/2006 prevăd expres: ";Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea și comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar și/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului";.
De asemenea, art. 4 al. 4 din Legea nr. 85/2006 prevede expres: "; În lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile urmând a fi făcute în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităților practicienilor în insolvență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 254/2007, cu modificările și completările ulterioare, pe baza unui buget previzionat";.
Totodată, art. 453 NCPC reglementează modul de suportare a cheltuielilor de judecată care sunt explicitate prin art. 451 NCPC, după cum urmează: "; Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului";.
Ori onorariul lichidatorului judiciar, precum și cheltuielile ocazionate prin derularea procedurii insolvenței nu constituie cheltuieli de judecată în accepțiunea art. 451 Cod pr. civilă și în consecință, nu pot avea regimul juridic instituit prin art. 453 NCPC.
Ori art. 149 din Legea nr. 85/2006 prevede că dispozițiile acestei legi se completează doar în măsura compatibilității lor cu cele ale Codului de procedură civilă.
În cauza lesne se poate constata că atâta timp cât regimul juridic al cheltuielilor ocazionate prin derularea procedurii insolvenței (inclusiv onorariul administratorului/lichidatorului judiciar) sunt reglementate prin legea specială - art. 4 din Legea insolvenței, devin inaplicabile dispozițiile dreptului comun, respectiv ale Codului de procedură civilă.
Trebuie remarcat ca fiind justă susținerea apelantei conform căreia în cadrul procedurii insolvenței, administratorul judiciar are o poziție și o situație deosebită față de toate părțile și față de toți ceilalți participanți la procedură, el nefiind parte în proces, ci organ care aplică procedura, cu rol și atribuții determinate de lege. Acesta nu acționează în interes personal, ci în interesul bunei desfășurări a întregii proceduri, în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, cât și în interesul creditorilor, pentru ca aceștia să își poată valorifica creanțele în cât mai mare măsură și cât mai operativ. Prin urmare, nu poate fi vorba despre un tratament juridic egal, având în vedere situațiile obiectiv diferite în care se găsesc lichidatorul judiciar, pe de o parte și părțile în cadrul procedurii, pe de altă parte.
Așadar, cheltuielile aferente procedurii insolvenței pe de o parte și cheltuielile de judecată pe de altă parte, au regimuri juridice distincte, fiind reglementate diferit, așa încât, judecătorul sindic a procedat greșit, ignorând disp. art. 4 din Legea 85/2006 și dând eficiență disp. art. 453 NCPC.
Ca urmare, apelul declarat de creditoare pentru primul motiv sus-menționat urmează a fi admis, sentința schimbată în parte, în sensul înlăturării dispoziției privind obligarea creditoarei apelante la plata sumei de 1500 lei reprezentând onorariul administratorului judiciar și a sumei de 1223,54 lei reprezentând cheltuieli de procedură în favoarea administratorului judiciar, fiind menținute restul dispozițiilor ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Celelalte critici ale apelantei vizând soluția greșită a judecătorului sindic de ";închidere a procedurii"; în loc de ";închidere a dosarului"; precum și greșita aprobare a onorariului administratorului judiciar și a cheltuielilor de procedură, întrucât exced atribuțiilor judecătorului sindic raportat la stadiul procesual al dosarului, nu sunt întemeiate, întrucât pe de o parte soluția invocată de apelantă privind ";închiderea dosarului"; nu este prevăzută prin Legea 85/2006 în timp ce soluția ";închiderii procedurii"; apare ca fiind logică în raport de soluția de ";deschidere a procedurii";, găsindu-și de altfel și reglementarea legală, prin noua lege a insolvenței Lg. 85/2014, într-o întreagă secțiune - a 9-a prin art. 177, 178, 179, 180, 181 și 182.
Luând în considerare cele învederate mai sus, în temeiul art. 480 NCPC, apelul creditoarei urmează a fi admis în sensul sus-menționat.
| ← hotarare care tine loc de act de vanzare cumparare, inscris sub... | Anulare Hotărâre AGA. Calitate procesuală activă a... → |
|---|
