Schimbarea pe temeiul art.19 alin.2 indice 1 din Legea nr. 85/2006 de către creditorul ce deține 50% din totalul creanțelor debitorului a lichidatorului judiciar deja confirmat de către adunarea generală a creditorilor. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 131 din data de 31.03.2015
Schimbarea pe temeiul art.19 alin.2 indice 1 din Legea nr. 85/2006 de către creditorul ce deține 50% din totalul creanțelor debitorului a lichidatorului judiciar deja confirmat de către adunarea generală a creditorilor. Inadmisibilitate.
Rezultă în mod expres din textul art.19 alin.2 indice 1 din Legea nr.85/2006 faptul că obiect al posibilității creditorului ce deține cel puțin 50 % din valoarea totală a creanțelor de desemnare a unui administrator/lichidator judiciar este administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu, respectiv acela numit de către lichidatorul judiciar în condițiile art.19 alin.1 din lege iar nu administratorul/lichidatorul judiciar deja desemnat în cauză de către adunarea creditorilor în condițiile art.19 alin.2 din lege ori, în aceeași măsură de către un creditor deținând cel puțin 50 % din valoarea din valoarea creanțelor debitorului în condițiile art.19 alin.2 indice 1 din același act normativ.
Practicianul în insolvență astfel desemnat nu va mai putea fi înlocuit decât pentru motive temeinice, în condițiile art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Rațiunea imposibilității de înlocuire a practicianului în insolvență odată desemnat în condițiile mai sus menționate (desemnarea poate avea loc și sub forma confirmării administratorului/lichidatorului judiciar numit provizoriu de către judecătorul sindic în condițiile art.19 alin.1 din lege) constă în necesitatea unei relative stabilități a raporturilor juridice privind administrarea procedurii de insolvență, fiind total neproductivă pentru procedură posibilitatea înlocuirii intempestiv a persoanei oficial desemnate pentru administrarea și lichidarea acesteia altfel decât pentru motive ce țin de atitudinea sa culpabilă( motive temeinice).
Secția a II-a civilă - Decizia nr.131/31 martie 2015
Prin sentința nr.100/C/2015 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr.2206/85/2009/a10 al Tribunalului Sibiu s-a respins contestația creditoarei P.B.R. SA prin care aceasta a solicitat anularea deciziei de desemnare de către creditorul D.O. a lichidatorului judiciar al SC G. SRL în persoana C.I.I. B.I. în locul lichidatorului judiciar C.I.T.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că la data de 29.10.2014 creditorul D.O. a publicat în B.P.I. nr… anunțul privind desemnarea lichidatorului judiciar al debitoarei în insolvență SC G. SRL.
Din anunț rezultă că acest creditor, dobândind prin cesiunea de creanță deținută de C.R.M. SRL, având 58,79 % din totalul creanțelor, desemnează lichidator judiciar C.I.I. B.I.
Împotriva deciziei creditorului D.O. a formulat contestație creditoarea P.B.R. SA și a solicitat anularea deciziei, motivând că dispozițiile art. 19 alin. 2 ind. 1 din Legea nr.85/2006 sunt incidente numai în ceea ce privește desemnarea administratorului sau a lichidatorului provizoriu.
Pe de altă parte, creditorul D.O. nu este înscris în niciunul dintre tabelele creditorilor debitoarei SC G. SRL.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 19 alin. 2 ind. 1 din Legea nr.85/2006.
De asemenea, împotriva deciziei de desemnare a lichidatorului a formulat contestație C.I.T. SPRL, lichidator în exercițiu.
Societatea de insolvență susține că SC C.R.M.. SRL a cesionat către creditorul D.O., o creanță în sumă de … lei , iar în tabelul definitiv al creanțelor această creditoare este înscrisă cu suma de … lei, situație față de care creditorul D.O. nu deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor.
Pe de altă parte, față de dispozițiile art. 19 alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 85/2006, poate fi înlocuit doar un lichidator judiciar provizoriu.
Având în vedere și dispozițiile art.22 alin.2 din lege, creditorul majoritar nu poate înlocui lichidatorul judiciar fără consultarea celorlalți creditori.
Creditorul D.O. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea contestațiilor, susținând că nu există motive de nelegalitate a deciziei creditorului majoritar.
Practicianul în insolvență nu are calitatea de a formula contestație, acest drept revenind numai creditorilor.
La data de 9.02.2015, în ședință publică, C.I.T., prin reprezentant legal, a renunțat la judecarea contestației.
Deliberând asupra contestației formulate de creditoarea P.B.R. SA, instanța a constatat că aceasta este nefondată și a fost respinsă.
Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 2 ind. 1 din Legea nr.85/2006, creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor poate decide, fără consultarea comitetului creditorilor, desemnarea unui administrator sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu iar potrivit dispozițiilor art.3 din același act normativ, creditorii pot contesta la judecătorul sindic, pentru motive de nelegalitate decizia de desemnare.
Contestația creditoarei este motivată pe imposibilitatea creditorului majoritar de a înlocui un administrator sau lichidator judiciar definitiv. Interpretând dispozițiile art. 19 alin.2 ind.1 din Legea nr.85/2006 atât în litera cât și în spiritul legii, instanța apreciază că nu poate fi făcută distincție între dreptul creditorului majoritar de a înlocui administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în funcție dacă acesta este provizoriu sau definitiv. Prerogativa creditorului este consecința deținerii procentului majoritar al creanțelor și nu poate fi limitată în funcție de etapele desfășurării procedurii insolvenței.
Nici susținerea contestatoarei, potrivit cu care intimatul nu deține 50% din valoarea creanțelor.
Așa cum rezultă din planul de distribuire publicat în B.P.I. nr…/16.07.2013 și din tabelul definitiv al creanțelor, anterior cesiunii creditoarea SC C.R.M. SRL deținea o creanță în stoc de 38. 373 261,10 lei, din totalul creanțelor de 68 590, 189,99 lei, respectiv 55,90%.
Procentul creanțelor se impune determinat raportat la creanțele în sold, nu la cele înscrise în tabelul creanțelor, anterior distribuirii.
Față de aceste considerente, contestația a fost respinsă și a fost numit lichidator judiciar practicianul în insolvență propus de creditorul majoritar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea P.B.R. SA București solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii contestației sale așa cum a fost formulată, respectiv anularea deciziei creditorului D.O. de înlocuire a lichidatorului judiciar C.I.T. cu C.I.I. B.I.
În motivarea recursului arată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art.19 alin.2 indice 1 din Legea nr.85/2006 privind numirea de către creditorul ce deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor a practicianului în insolvență în condițiile în care,în cauză, lichidatorul judiciar nu era unul provizoriu în sensul acestui articol iar pe de altă parte creditorul D.O. nu deținea o creanță de cel puțin 50 % din valoarea totală a acestora, condiții ce se impun a fi îndeplinite cumulativ.
Prin " Notele scrise"; depuse în cauză, C.I.T. solicită admiterea recursului creditoarei contestatoare invocând, în esență, neîndeplinirea în cauză a acelorași condiții privind numirea de către creditorul D.O. a lichidatorului judiciar în condițiile art.19 alin.2 indice 1 din Legea nr.85/206.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată că recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
1. Astfel, rezultă în mod expres din textul art.19 alin.2 indice 1 din Legea nr.85/2006 faptul că obiect al posibilității creditorului ce deține cel puțin 50 % din valoarea totală a creanțelor de desemnare a unui administrator/lichidator judiciar este administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu, respectiv acela numit de către lichidatorul judiciar în condițiile art.19 alin.1 din lege iar nu administratorul/lichidatorul judiciar deja desemnat în cauză de către adunarea creditorilor în condițiile art.19 alin.2 din lege ori, în aceeași măsură de către un creditor deținând cel puțin 50 % din valoarea din valoarea creanțelor debitorului în condițiile art.19 alin.2 indice 1 din același act normativ.
Practicianul în insolvență astfel desemnat nu va mai putea fi înlocuit decât pentru motive temeinice, în condițiile art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Rațiunea imposibilității de înlocuire a practicianului în insolvență odată desemnat în condițiile mai sus menționate (desemnarea poate avea loc și sub forma confirmării administratorului/lichidatorului judiciar numit provizoriu de către judecătorul sindic în condițiile art.19 alin.1 din lege) constă în necesitatea unei relative stabilități a raporturilor juridice privind administrarea procedurii de insolvență, fiind total neproductivă pentru procedură posibilitatea înlocuirii intempestiv a persoanei oficial desemnate pentru administrarea și lichidarea acesteia altfel decât pentru motive ce țin de atitudinea sa culpabilă( motive temeinice).
Pe de altă parte, devine chiar abuzivă această posibilitate din perspectiva drepturilor dobândite și a scopurilor urmărite de către practicianul în insolvență la momentul desemnării sale în funcție, acestea trebuind a fi protejate în egală măsură cu cele ale creditorilor, majoritari sau nu, aceștia neputând avea un regim preferențial din acest punct de vedere.
În contextul celor menționate, este recunoscut în cauză că lichidatorul judiciar C.I.T. era confirmat încă din data de 13.03.2012 când prin votul majoritar al creditoarei C.R.M. SRL a fost acceptat lichidatorul practician în insolvență C.I.T., cu această ocazie fiindu-i fixat onorariul, așa încât de la acest moment nu mai putea fi supus vreunei operațiuni voluntare de înlocuire decât, așa cum s-a arătat, pe temeiul art.22 alin.3 din Legea nr.85/2006 pentru motive temeinice, iar nu pe temeiul art.19 alin.2 indice 1 din lege după cum în mod nelegal s-a procedat de către creditorul D.O.
Cât privește calitatea acestuia din urmă de creditor care să dețină cel puțin 50 % din totalul valorii creanțelor, se reține că în cauză s-a întocmit tabelul definitiv consolidat al creanțelor, afișat la ușa instanței la 4.12.2014.
Acesta este întocmit, așa după cum rezultă din cuprinsul Procesului - verbal de afișare în conformitate cu cesiunile de creanțe operate între creditorul SC C.R.M. SRL și numitul D.O., tabel ce confirmă împrejurarea că acesta din urmă a preluat doar parțial creanța creditoarei cedente de vreme ce societatea apare înscrisă în tabel cu un procent de 23,2 %, creditorul intimat având astfel o creanță de doar 35,5 % din tabelul creanțelor, ineficientă prin urmare pentru a lua o decizie de numire a lichidatorului judiciar în contextul art.19 alin.2 indice 1 din Legea nr.85/2006.
De observat că în conformitate cu prevederile art.3 pct.19 din Legea nr.85/2006, tabelul definitiv consolidat de creanțe se întocmește ținând seama de creanțele din tabelul definitiv și cel suplimentar, anterioare deci, așa încât nu se poate reține un al procent pentru creanțele anterioare ale intimatului, respectiv 55,90 % așa după cum s-a reținut de către prima instanță.
Această creanță nu poate fi reținută în favoarea intimatului nici prin raportare la soldul rămas al creditoarei SC C.R.M. SRL întrucât, așa după cum s-a arătat, acesta nu a preluat prin cesionare întreaga creanță a acestei creditoare de… lei ( sau … lei rămasă după distribuirea efectuată) ci doar … lei și care reprezintă 37 % din total masă credală, rezultată în urma distribuirii efectuate în baza aceluiași plan de distribuire publicat în BPI …/16.07.2013, de … lei.
În aceste condiții, în care potrivit celor menționate decizia intimatului D.O. de desemnare a lichidatorului judiciar pe temeiul art.19 alin.2 indice 1 din Legea nr.85/2006 nu îndeplinește cele două condiții impuse de textul în discuție, privind cuantumul creanței sale de a deține un procent de cel puțin 50 % din totalul valorii creanțelor și de a nu fi îndreptată împotriva unui lichidator judiciar confirmat în cauză, soluția judecătorului sindic de respingere în cauză a contestației creditoarei P.B.R. SA de anulare a deciziei se dovedește netemeinică și nelegală, așa încât în temeiul art.312 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă de la 1865 se impune modificarea sentinței în sensul admiterii contestației creditoarei recurente și anulării deciziei menționate.
| ← Contestaţie la raportul asupra fondurilor obţinute din... | hotarare care tine loc de act de vanzare cumparare, inscris sub... → |
|---|
