Hotărâre care ţine loc de act de vânzare-cumpărare
Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă civilă nr. 8588 din data de 04.06.2013
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 34686/245/2011
reclamanții G. N.-I. și G. M. au chemat în judecată pârâtul S.C. G. 5 I. C. M. Iași solicitând pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în Iași, str. Luca Arbore nr. 10, bl. 515 , iar în subsidiar, să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea încheiată între ei și pârâtă la data de 15.08.2007 cu privire la acest imobil.
Reclamanții au beneficiat de ajutor public judiciar.
În motivarea cererii reclamanții au susținut că între ei și pârâtă s-a încheiat, în anul 2007, un contract de construire al cărui obiect era reprezentat de imobilului din Iași, str. Luca Arbore nr. 10, bl. 515. Pârâta a edificat imobilul și la data de 15.08.2007 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata integrală, obligația contractuală pe care și-au asumat-o fiind îndeplinită prin plata prețului stipulat de 98600 lei. De la acea dată s-au mutat în imobil, au achitat c/v taxelor și impozitelor și au demarat demersuri pentru perfectarea contractului în formă autentică, însă sub diferite pretexte reprezentanții pârâtei au refuzat prezentarea la notariat, motiv pentru care au înțeles să promoveze prezenta acțiune.
Reclamanții nu au indicat temeiul de drept al cererii.
Alăturata cesteia au depus copia contractului de vânzare-cumpărare cu plata integrală nr. 176/2007, copia procesului-verbal de predare primire al locuinței, copia chitanței de plată a prețului și copia facturii fiscale, copia contractului de construire a imobilului.
Legal citată, și prin publicitate pârâta nu a depus întâmpinare și nu și-a delegat reprezentant în instanță pentru a preciza poziția procesuală față de acțiunea reclamanților.
Din relațiile de la ORC Iași a rezultat că pârâta este sub incidența Lg. 85/2006, lichidatorul judiciar fiind desemnat A. I. SPRL, motiv pentru care instanța de judecată a dispus citarea pârâtei prin lichidator.
În cauză s-au depus înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de judecată reține următoarele:
Prin cerere reclamanții au solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în Iași, str. Luca Arbore nr. 10, bl. 515, iar în subsidiar, să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea încheiată între ei și pârâtă la data de 15.08.2007 cu privire la acest imobil
Reclamanții au cumpărat de la pârât prin actul sub semnătură privată intitulat contract de vânzare-cumpărare cu plata integrală nr. 105 din 15.08.2007 o locuință situată la dresa indicată, care, în baza contractului de construire nr. 105/23.01.2007 se compune din 2 camere și balcon, în schimbul plății integrale a prețului apartamentului.
Reclamanții au plătit prețul total de 98600 RON, primind chitanța nr. 9403325/23.01.2007 și factura 6897788 din aceeași dată.
La data de 15.08.2007 s-a încheiat și procesul verbal de predare primire a locuinței.
De la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu plata integrală, reclamanții au intrat în posesia și folosința apartamentului, însă, în ciuda demersurilor lor, reprezentanții legali ai pârâtei nu s-au mai prezentat la notar, pentru perfectarea convenției în formă autentică.
Referitor la fondul pricinii, instanța reține admisibilitatea acțiunii în constatare drept de proprietate, având în vedere dispozițiile art. 111 C.p.civ. ("Partea care are un interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept";), precum și faptul că reclamanții nu au deschisă calea unei acțiuni în realizare, având în vedere, pe de o parte, că se află în posesia apartamentului și, pe de altă parte, că pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, având în vedere natura bunului - apartament, ar fi lipsită de interes.
Pe fondul cererii însă, instanța reține că pretenția reclamanților nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Pentru imobilului în litigiu este necesar ca să fi operat transferul legal al proprietății de la vânzătorul pârât la cumpărătorii reclamanți, nefiind astfel suficientă îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 1295 C.civil - existența consimțământului și plata prețului, întrucât prioritară este respectarea dispozițiilor art. 1294 C.civil care face referire la transmiterea proprietății.
Or, în temeiul dispozițiilor art. 1169 C.civil, revenea reclamanților obligația de a proba că pârâta vânzătoare era, la momentul înstrăinării apartamentului, proprietara acestuia, dovadă care presupunea depunerea la dosar a autorizației de construire a imobilului în litigiu.
Atâta timp cât din probe nu reiese calitatea de proprietar a vânătorului aspra imobilului în litigiu la momentul efectuării vânzării, obiectul juridic al vânzării nu există și, deci, proprietatea nu a fost transmisă de la vânzător la cumpărător.
Pentru motivele de fapt și de drept anterior expuse, instanța urmează să respingă cererea.
Față de pretenția accesorie de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamanți, dând eficiență dispozițiilor art. 274 C.proc.civ. potrivit cu care "partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească cheltuieli de judecată";, instanța va reține, prin raportare la soluția dată capătului de cerere principal, că pârâta nu este în culpă procesuală, drept pentru care va respinge și acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
← Obligare recunoaştere acte de studii universitare şi obligarea... | Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment → |
---|