Înscriere creanţă în tabelul de creanţe al debitoarei
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 55 din data de 04.04.2014
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galați pe 24.09.2013, contestatoarea R S.A., în contradictoriu cu debitoarea A S.R.L. prin administrator judiciar, a solicitat admiterea contestației în sensul de a se dispune obligarea administratorului judiciar să înscrie creanța sa în sumă de 65.879,54 lei la categoria creanțelor garantate, cu ordinea de preferință prevăzută de art.121 alin.2 din Legea nr.85/2006 a insolvenței, așa cum s-a solicitat prin cererea inițială, și totodată să diminueze creanța creditorului/cesionarului A.A. cu același cuantum ca al creanței sale.
În motivare a învederat că administratorul judiciar a respins înscrierea creanței în sumă de 65.879,54 lei în tabelul preliminar de creanțe, contestația vizând totodată și înscrierea în tabelul preliminar al creditoarei A.A. cu suma de 85.920,19 lei conform art.123 pct.9 din Legea nr.85/2006, în măsura în care parte din această creanță (respectiv 65.879,54 lei) este dovedită cu contractul de cesiune nr. …/24.12.2012. Prin cererea sa a solicitat să fie înscris în tabelul preliminar al creanțelor cu o creanță garantată în sumă de 65.879,54 lei, cu ordinea de preferință prevăzută de art. 121 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. În susținerea acestei cereri, au fost atașate copii de pe titlurile executorii deținute de creditoarea R S.A. față de debitoarea A S.R.L., respectiv contract de credit și garanții mobiliare înscrise în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
În opinia contestatoarei este eronat punctul de vedere al administratorului judiciar pe motiv că este nedatorată, întrucât creanța a fost cesionată conform contractului de cesiune de creanță, dat fiind că administratorul judiciar a ignorat conținutul acestui contract de cesiune de creanță, respectiv art.2.2 lit.A, 4.1.5, 4.1.9 și 4.2.2 teza II. În esență, transferul dreptului de creanță din patrimoniul cedentului (contestatoarei) în patrimoniul cesionarului se realizează numai după plata integrală a prețului, condiție și pentru renunțarea irevocabil la orice pretenție patrimonială a cedentului.
În opinia contestatoarei, titularul dreptului de proprietate asupra creanței datorate de către debitoarea aflată în procedură, respectiv A S.R.L., a fost și este debitoarea R S.A. până la achitarea integrală a prețului de către cesionar, în interpretarea dispozițiilor art.1567 alin.3 din Noul cod civil referitor la art.1755 din același cod.
Un alt argument în contestația de față este invocarea dispozițiilor art.4.1.8 din contractul de cesiune, potrivit căruia R S.A. are dreptul să considere contractul de cesiune desființat de drept fără nici o formalitate prealabilă atunci când cesionarul nu achită prețul integral al cesiunii.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art.3 pct.9 și art.76 - 77 din Legea nr.85/2006, Capitolul V din Titlul VI din Legea nr. 99/1999, precum și dispozițiile Noului Cod de procedură civilă.
Debitoarea A S.R.L., prin administrator judiciar, nu a formulat întâmpinare, dar cu ocazia luării cuvântului pe fondul cauzei, cât și prin concluzii scrise, a solicitat respingerea contestației. În opinia intimatei contestația urmează a fi respinsă, dat fiind că prin tabelul preliminar al creanțelor creanța în valoare de 65.879,54 lei a fost respinsă ca fiind cesionată la data de 24.12.2012 conform contractului de cesiune, însăși creditoarea cesionând creanța datorată de debitoarea A S.R.L. în valoare de 79.646,51 lei către AA, plata prețului cesiunii urmând să se facă în 24 rate egale lunare, scadente la data de 30 a fiecărei luni. Mai arată intimata că în baza contractului de cesiune, cesionara A.A. a achitat ratele aferente perioadei 19.12.2012 - 30.09.2013 în termenul stabilit, astfel că operarea sumelor respective în contul A S.R.L. este în mod eronat efectuată de către cedenta R S.A.
Referitor la prevederile art.4 din contractul de cesiune la care se referă contestatoarea în susținerea cererii de înscriere a creanței sale de 65.879,54 lei în tabelul preliminar, urmează să se constate că el contravine prevederilor art.1568 alin.1 și art.1574 alin.1 din Noul Cod civil, conform cărora cesiunea de creanță transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată, iar cedentul este obligat să emită cesionarului titlul constatator al creanței și orice alte înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis.
2. Prin sentința civilă nr.1626 din 21.10.2013, Tribunalul Galați a admis în parte contestația și a dispus înscrierea creanței R S.A. cu ordinea de preferință prevăzută de art.121 alin.2 din Legea nr.85/2006 până la valoarea garanției stabilită prin evaluare conform art.41 alin.2 din aceeași lege.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la întocmirea tabelului preliminar de creanțe, administratorul judiciar, urmare survenirii contractului de cesiune de creanță nr. 5119/24.12.2012 între creditoarea-contestatoare și A.A., a interpretat cererea creditorului ca nefondată. Dispozițiile art.41 alin.2 din Legea nr.85/2006 au instituit o excepție, ce are în vedere creanțele garantate care urmează a fi înscrise de administratorul judiciar până la valoarea garanției stabilită prin evaluare. Or, contractul de cesiune de creanță perfectat între părți vizează doar creanța, contestatoarea păstrându-și dreptul asupra garanțiilor, în art. 4.1.6 din contractul de cesiune încheiat la data de 24.12.2012 stipulându-se că, după efectuarea plății integrale a prețului cesiunii și a dobânzilor datorate - astfel cum a fost stabilit de părți - să se încheie un proces verbal de predare-primire ce se va anexa contractului de cesiune și care va face parte integrantă din acesta, printre altele, inclusiv cu referire expresă la contractele de garanție reală imobiliară, astfel că devin incidente dispozițiile art.121 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Față de cele mai sus reținute, judecătorul-sindic a constatat întemeiată în parte contestația, dar a dispus ca nivelul creanței să fie determinat de administratorul judiciar, fiind atributul exclusiv al acestuia.
Împotriva sentinței au formulat apel atât debitoarea A S.R.L. prin administrator judiciar, cât și creditoarea R S.A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați - Secția a II-a civilă pe 24.01.2014.
Creditoarea R S.A. a cerut modificarea considerentelor care au stat la baza hotărârii și, în rejudecare, admiterea în totalitate a contestației sale. În motivare a arătat că în mod greșit instanța a reținut doar garanțiile băncii contra debitoarei, în condițiile în care banca are creanța însăși până la momentul plății integrale a prețului cesiunii. Judecătorul-sindic este vinovat de denegare de dreptate, refuzând a tranșa litigiul dintre creditoare și administratorul judiciar și creând riscul ca acesta din urmă să continue refuzul de a înscrie creanța băncii. Creditoarea subliniază că, până la achitarea prețului, rămâne titulara creanței cesionate, deci este necesară recunoașterea calității sale de creditor îndreptățit a figura în tabel.
Debitoarea A S.R.L. prin administrator judiciar a cerut schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației băncii. În motivare a arătat că dispozițiile din contractul de cesiune contravin prevederilor art.1569 alin.1 și art.1574 alin.1 din Noul Cod civil, conform cărora cesiunea transferă toate drepturile, inclusiv accesoriile (deci și garanțiile), astfel că dispozițiile contractuale sunt nule conform art.1247 din Noul Cod civil. De asemenea, este inaplicabil art.1755 din același cod pentru că se contravine noțiunii de cesiune, refuzul predării titlurilor și a contractelor de garanție către cesionar făcând imposibilă orice substituire a acestuia în drepturile cedentului. În nici un caz cedentul nu poate, concomitent, să beneficieze de cesiune și să urmărească și debitorul cedat. Instanța de fond a omis să rețină că în speță este vorba despre un contract de garanție mobiliară asupra soldului creditor al contului curent și nu de o garanție imobiliară, și că soldul contului este 0. Apoi, nu au fost analizate apărările administratorului judiciar cuprinse în adresa nr.3004/2013, deci sentința este netemeinică și nelegală.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 476 din Legea nr.134/2010 privind codul de procedură civilă (Noul Cod de procedură civilă), apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept.
Din această perspectivă, Curtea reține că, în fapt, creanța deținută de R S.A. contra debitoarei A S.R.L. a fost cedată către cesionara A.A. prin contractul de cesiune de creanță nr.5119 din 24.12.2012. Creanța cedată este în valoare nominală de 79.646,51 lei, iar prețul cesiunii are același nivel, însă, până la data întocmirii tabelului preliminar de creanțe, dată fiind plata efectuată în contul prețului, ea a scăzut până la suma de 65.879,54 lei.
Cu toate acestea, potrivit art.2.5 din contract, numai după încasarea integrală și efectivă a prețului cesiunii de către bancă aceasta va transfera dreptul de proprietate asupra creanței către cesionară, în termen de maximum 5 zile lucrătoare. Or, până în prezent, așa cum toate părțile recunosc, nu a fost plătit prețul întreg și nici dreptul asupra creanței nu a fost transmis.
Rezultă că drepturile băncii și cesionarei asupra creanței de 65.879,54 lei sunt corelate, în sensul că ceea ce pierde banca prin încasarea prețului cesiunii câștigă cesionare, împotriva debitoarei A S.R.L.
În drept, potrivit art.1399 din Legea nr.287/2009 (Noul Cod civil), este afectată de condiție obligația a cărei eficacitate sau desființare depinde de un eveniment viitor și nesigur. Iar condiția este de două categorii, respectiv suspensivă (atunci când de îndeplinirea sa depinde eficacitatea obligației - art.1400 din Noul Cod civil) și rezolutorie (atunci când îndeplinirea ei determină desființarea obligației).
În cauza de față, plata prețului din contractul de cesiune acționează ca o condiție pentru obligația de plată a debitoarei A S.R.L. (rezultată din propriile contracte de credit), în sensul că aceasta din urmă va fi ori către cedenta R S.A., ori către cesionara A.A., după cum, și în măsura în care, prețul cesiunii a fost plătit. Ca urmare, drepturile corelative (de creanță) ale băncii și, respectiv, cesionarei contra debitoarei sunt afectate de condiție: dreptul de creanță al băncii de condiție rezolutorie (urmând a fi desființat dacă prețul cesiunii este plătit), iar dreptul de creanță al cesionarei de condiție suspensivă (fiind eficace tot numai dacă prețul cesiunii este plătit). Rezultă că cele două creanțe trebuie astfel înscrise în tabelul preliminar al debitoarei.
Curtea nu poate reține apărările administratorului judiciar al debitoarei, în sensul că prevederile contractului de cesiune, care amână momentul transferului creanței, contravin dispozițiilor art.1568 alin.1 și art.1574 alin.1 din Noul Cod civil. Într-adevăr, potrivit acestor două texte, cesiunea de creanță transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată, inclusiv accesoriile, iar cedentul este obligat să remită cesionarului titlul constatator al creanței aflat în posesia sa.
Dar art.1567 alin.3 din Cod stabilește că, dacă cesiunea este cu titlu oneros (cum este cazul în speță), dispozițiile capitolului privind cesiunea se completează în mod corespunzător cu cele din materia contractului de vânzare-cumpărare. Iar potrivit art.1674 din Noul Cod civil (de la secțiunea "Transmiterea proprietății sau a dreptului vândut"; din cuprinsul reglementării contractului de vânzare), proprietatea se strămută de drept de la vânzător la cumpărător în chiar momentul încheierii contractului, dacă din voința părților nu rezultă contrariul. Iar, în cauza de față, voința părților a fost să amâne transferul creanței până la momentul integralei achitări a prețului cesiunii, deci clauza contractuală, aparent contrară art.1568 alin.1 și art.1574 alin.1 din Noul Cod civil, este îngăduită de art.1674 din același act normativ.
În schimb, Curtea va reține argumentația administratorului judiciar al debitoarei în privința rangului creanței, în sensul că cesiunea a transmis și garanția băncii, numai că aceasta este o garanție reală mobiliară de rang I fără deposedare asupra soldului creditor al contului curent al debitoarei, iar potrivit adresei nr.351909 din 31.07.2011 emisă de creditoarea însăși, soldul este 0. Conform art.41 alin.2 din Legea nr.85/2006, creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanției, iar diferența după rangul său. Cum valoarea garanției este 0, înseamnă că întreaga creanță de 65.879,54 lei va fi înscrisă drept creanță chirografară.
În privința creanței cu care este înscrisă A.A., Curtea reține că aceasta este mai mare (respectiv 85.920,19 lei), deci cuprinde, pe lângă creanța rezultată din contractul de cesiune, și sume provenind din alte surse. Rezultă că înscrierea creanței acestei creditoare va fi modificată doar în limita sumei cesionate, diferența urmând a-și păstra rangul.
În consecință, Curtea va admite ambele apeluri și va schimba sentința apelată în sensul că va dispune înscrierea creditoarei R S.A. cu suma de 65.879,54 lei sub condiție rezolutorie, iar a creditoarei A.A. cu aceeași sumă, dar sub condiție suspensivă, diferența de 20.040,65 lei păstrându-și rangul.
| ← Deschidere procedură insolvenţă. Solicitare deschidere... | Angajare răspundere personală patrimonială. Predarea... → |
|---|
