Insolvenţă. Confirmare plan reorganizare. În reorganizare este necesar ca cel puţin o categorie de creanţe să primească mai mult decât în cazul falimentului, altfel reorganizarea nu şi-ar avea raţiunea. Nu este însă neapărat necesar ca toţi creditorii să
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 224 din data de 26.02.2014
Prin sentința civilă nr. 2934/SIND/12 decembrie 2013 Tribunalul Brașov a confirmat planul de reorganizare al activității debitorului S.C. G.D. S.R.L. propus de către administratorul judiciar C.I.T. - FILIALA B. S.P.R.L. și depus la dosarul cauzei la data de 25.10.2013.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele considerente:
Planul de reorganizare propus de administratorul judiciar cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.95 din Legea nr.85/2006.
Judecătorul sindic reține că scopul procedurii insolvenței debitorului este acela de acoperire a pasivului debitorului, conform art.2 din Legea nr.85/2006.
Procedura insolvenței debitorului cunoaște ca etapă reorganizarea judiciară, iar aceasta este premergătoare celeilalte etape, care este falimentul.
Potrivit art.2 din Legea nr.85/2006 procedura insolvenței este una colectivă și concursuală, astfel încât interesul creditorilor debitorului nu se impune a fi analizat pentru fiecare creditor în parte.
În consecință, interesul concursual și colectiv al creditorilor este, în ceea ce privește faza de reorganizare a procedurii, care nu întâmplător este reglementată de legiuitor înaintea fazei falimentului, și interesul debitorului.
Reorganizarea judiciară reprezintă o "șansă"; acordată unui debitor - în insolvență pentru a reveni de la o stare de anormalitate din existența sa la una de normalitate. În doctrină s-a apreciat că reorganizarea este o formă de "însănătoșire"; a debitorului în insolvență. Or, dreptul la șansă nu poate fi limitat de nimeni, de aceea legiuitorul nu a reglementat dreptul de veto pentru creditori la aprobarea planului de reorganizare, ci a adoptat dispozițiile de la art.101 din Legea nr.85/2006.
Planul de reorganizare este viabil, acesta a fost aprobat de către creditorii debitorului și îndeplinește cerințele de legalitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea DGRFP B. prin care a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 3041 Cod procedură civilă modificarea în sensul respingerii planului de reorganizare.
Curtea a constatat recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin adunarea creditorilor din data de 2.12.2013 trei categorii din cele 5 existente, respectiv creanțele garantate, creanțele salariale și creanțele furnizorilor indispensabili au votat planul de reorganizare al debitoarei S.C. G.D. S.R.L. - dezvoltatorul ansamblului rezidențial B.R. din B., propus de administratorul judiciar C.I.T. - FILIALA B. S.P.R.L.
Pentru a confirma un plan de reorganizare, judecătorul sindic trebuie să verifice îndeplinirea condițiilor legale, dar nu poate să aprecieze asupra oportunității planului.
Sunt întrunite condițiile prevăzute cumulativ de art. 101 alin. 1 și 2 din Legea nr. 85/2006 pentru confirmarea planului de reorganizare.
Prima condiție prevăzută de art. 101 al 1 lit. A din Legea nr. 85/2006 este ca cel puțin jumătate plus una dintre categoriile de creanțe menționate în programul de plăți, dintre cele menționate la art. 100 alin. (3), acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiția ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul, condiție îndeplinită prin votul a trei categorii din cele 5.
A doua condiție prevăzută de art. 101 al. 1 lit. B din Legea nr. 85/2006 nu este incidentă în speță, referindu-se la cazul în care sunt doar două categorii de creditori.
Condiția prevăzută de art. 101 alin. 1 lit. C din Legea nr. 85/2006 prevede că fiecare categorie defavorizată de creanțe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect și echitabil prin plan, definit de art. 101 al. 1 lit. D din Legea nr. 85/2006 prin 3 condiții.
Toate creanțele sunt defavorizate în sensul prevăzut de art. 3.21 din Legea nr. 85/2006 în condițiile în care plățile sunt eșalonate pe trei ani pentru creditorii garantați, chirografari indispensabili și salariați, iar creditorii bugetari și chirografari nu primesc nimic.
Prima condiție a unui tratament corect și echitabil este ca nici una dintre categoriile care resping planul și nici o creanță care respinge planul nu primesc mai puțin decât ar fi primit în cazul falimentului, condiție îndeplinită atâta timp cât creditorii bugetari și creditorii chirografari care au respins planul nu primesc nimic nici în cazul reorganizării, nici în cazul falimentului.
A doua condiție a unui tratament corect și echitabil este ca nici o categorie sau nici o creanță aparținând unei categorii să nu primească mai mult decât valoarea totală a creanței sale, condiție îndeplinită.
A treia condiție a unui tratament corect și echitabil este ca în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nici o categorie de creanțe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptate, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la art. 100 alin. (3), să nu primească mai mult decât ar primi în cazul falimentului.
Categoriile creanțelor bugetare și chirografare sunt cele care au respins planul de reorganizare, iar potrivit ierarhiei stabilite de art. 100 al. 3, categoriile creanțelor privilegiate indispensabile și a celor chirografare au rang inferior categoriei bugetare (categorie defavorizată ce nu a accepta planul), însă către aceste categorii nu se vor efectua distribuiri conform programului de plăți cuprins în plan, astfel aceste categorii nu vor primi mai mult decât ar primi în cazul falimentului. În ceea ce privește categoria creanțelor chirografare, aceasta este enumerată în ierarhia stabilită de art. 100 al. 3 din Legea nr. 85/2006 la ultima poziție, astfel nu se pune problema existenței unei alte categorii cu rang inferior.
În reorganizare este necesar ca cel puțin o categorie de creanțe să primească mai mult decât în cazul falimentului altfel reorganizarea nu și-ar avea rațiunea. Nu este însă neapărat necesar ca toți creditorii să fie avantajați și cu atât mai mult toate creanțele să fie satisfăcute integral. În plan se poate prevedea stingerea integrală a creanțelor la un anumit termen, dar și într-un anumit procent a tuturor creanțelor sau a unor categorii de creanțe.
S-au respectat dispozițiile art. 96 al. 2 din Legea nr. 85/2006 care prevăd că planul de reorganizare va stabili același tratament pentru fiecare creanță dintr-o categorie distinctă, cu excepția cazului în care deținătorul unei creanțe din categoria respectivă consimte condiții mai puțin favorabile pentru creanțe sa, în speță toți creditorii din fiecare categorie sunt tratați egal.
Potrivit art. 102 al. 1 din Legea nr. 85/2006 când sentința care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător; creanțele și drepturile creditorilor și ale celorlalte părți interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan.
Din momentul confirmării planului stingerea creanțelor conform planului este obligatorie, nefiind posibilă urmărirea titlurilor executorii născute anterior procedurii neînscrise în plan, nerecuperate.
Susținerea recurentei potrivit căreia, prin plan nu se prevede plata creanțelor curente și a obligațiilor scadente după confirmarea planului este neîntemeiată, acestea urmând a fi achitate în baza art. 64 al. 4 din Legea nr. 85/2006 care reglementează plata creanțelor născute în timpul procedurii. Astfel, în planul de reorganizare se arată expres la pct. 7.1 " creanțele născute după data deschiderii procedurii, ca urmare a derulării activității curente a acesteia, astfel cum acestea sunt prezentate în plan, urmează a fi achitate pe perioada implementării planului de reorganizare, conform actelor juridice care constituie izvorul acestor creanțe, în funcție de natura juridică a acestora. La elaborarea previziunilor cu privire la fluxurile de numerar ce vor fi generate de debitoare ca urmare a implementării planului de reorganizare au fost avute în vedere și plățile efectuate pentru stingerea creanțelor născute după deschiderea procedurii. Fluxul de numerar aferent prezentului plan, prevede achitarea datoriilor născute în perioada de observație și care constau în dobânzi bancare amânate la plată și impozite către bugetul local, în ultimele cinci trimestre de implementare a planului.
Prin plan pct. 8.1 s-a prevăzut expres care vor fi plățile curente pe parcursul planului, ridicându-se la 11.976.038 lei, în aceste cheltuieli curente fiind incluse și plata creanțelor curente despre care face vorbire recurenta.
Neachitarea integrală a creanțelor sau eșalonarea acestora pe cei trei ani de reorganizare nu constituie un motiv de nelegalitate a planului de reorganizare. Totalul distribuirilor ce urmează a se efectua prin programul de plăți propus prin planul de reorganizare este în cuantum de 35.115.329 lei respectiv 74,78 % din totalul masei credale, valoare superioară sumelor achitate în ipoteza falimentului, respectiv 24.513.458 lei respectiv 51,48% din masa credală.
În ceea ce o privește pe recurentă, aceasta în caz de reorganizare primește integral creanța garantată, în timp ce în caz de faliment doar 45,22 %, iar pentru partea de creanță bugetară nu se fac distribuiri nici în reorganizare, nici în faliment.
Criticile recurentei privind fluxul de numerar sunt neîntemeiate. Faptul că în planul de reorganizare se prevede în primul an un disponibil de 223541 lei față de 2843 lei cât se prevede a se achita recurentei în aceeași perioadă nu denotă rea-credință.
În elaborarea previziunilor cu privire la fluxurile de numerar ce vor fi generate de debitoare ca urmare a implementării planului au fost avute în vedere și plățile efectuate pentru stingerea creanțelor născute după deschiderea procedurii prevăzute în fluxul de numerar sub denumirea de plăți activitatea curentă. Neexistând o ritmicitate, sumele înscrise în fluxul de numerar reprezintă o proiecție viitoare, iar suma la care face referire recurenta nu reprezintă un excedent bugetar, fiind doar o previziune a sumelor ce se presupun că vor rezulta din activitatea curentă. Aceste sume sunt prevăzute în plan pentru acoperirea, în perioada de implementare a planului, a cheltuielilor operaționale pentru buna desfășurare a activității.
Distribuirile sunt prevăzute în cash flow-ul debitoarei, astfel se fac distribuiri către grupa creanțelor garantate 100%, suma urmând a fi distribuită pe măsura încasărilor din valorificarea imobilelor cel mai târziu în trimestrul 4 al fiecărui an după schema 30% în anul I din creanță, 26% în anul II din creanță și în anul III restul de 44%, plata creanțelor salariale este prevăzută a se efectua în anul I al planului, proporțional în sume egale pe toate cele patru trimestre, nu se efectuează distribuiri către creanțele bugetare și chirografare, se efectuează plăți în proporție de 100% din datoriile aferente perioadei de observație, divizate pe ultimele 5 trimestre de reorganizare, acestea fiind datorii curente ce au luat naștere după data deschiderii procedurii, motiv pentru care nu sunt prevăzute în programul de plăți, ci doar în fluxul de numerar.
Eșalonarea la plată nu se face în baza O.U.G. nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eșalonărilor la plată și nici în baza Legii nr. 137/2007 pentru aprobarea O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, ci în baza legii speciale a insolvenței.
Față de considerentele mai sus arătate, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă Curtea a respins recursul declarat de creditoarea D.G.R.F.P. B și a menținut sentința judecătorului sindic.
| ← Legea nr.85/2006. Desfiinţarea hotărârii Adunării creditorilor. | Insolvență. Suspendare provizorie a executării hotărârii ... → |
|---|
