Insolvenţă. lipsa efectelor cesiunii de creanţă sub aspectul termenului de declarare a creanţei.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 854 din data de 16.05.2016
DOMENIUL - Insolvență.
Insolvență. Lipsa efectelor cesiunii de creanță sub aspectul termenului de declarare a creanței.
Cesiunea transmite creanța împreună cu toate accesoriile sale, cesionarul subrogându-se în toate drepturile cedentului. Creditorul T nu putea însă dobândi, de la cedent, mai multe drepturi decât acesta din urmă avea în legătură cu creanța cesionată, iar cedentul nu mai avea, la data cesiunii, dreptul de a formula cererea de repunere în termen.
De asemenea, cesionarul nu poate invoca un drept propriu, de a fi repus în termenul de declarare a creanței, câtă vreme, în calitate de creditor, a fost notificat și avea cunoștință de deschiderea procedurii, formulând în termen o declarație de creanță.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 854 A din 16.05.2016)
Prin sentința civilă nr. 3201/14.12.2015, Tribunalul Ilfov a admis cererea de repunere în termen privind pe contestatorul T K N și pe intimatul SC C C SRL prin lichidator, și a obligat petentul să pună la dispoziția practicianului în insolvență în termen de 20 zile de la data comunicării sentinței toate înscrisurile ce certifică îndeplinirea condițiilor pentru înscriere , obligând totodată practicianul în insolvență să analizeze cererea petentului și să ia măsurile legale care se impun în condițiile anterior arătate într-un 30 de zile de la comunicarea înscrisurilor de către creditor, dar care nu va începe să curgă mai târziu de la momentul expirării termenului de 10 zile anterior acordat creditorului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 186 din Codul de procedura civila, cererea de repunere in termen se poate formula de partea împiedicata in exercitarea unui act de procedura de împrejurări mai presus de voința sa.
Formularea cererii de repunere in termen cu arătarea motivelor împiedicării precum si îndeplinirea actului de procedura, trebuie efectuate in termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Astfel, prin sentința din data de 29.05.2015 pronunțata de către Tribunalul Ilfov, Secția Civila in dos. nr. 1002/93/2015 s-a deschis procedura generala a insolventei prevăzută de Legea 85/2014 împotriva debitoarei, prin aceeași încheiere fiind numit administrator judiciar G I SPRL
În exercitarea atribuțiilor prevăzute de Legea nr 85/2014, administratorul judiciar a transmis către toți creditorii cunoscuți notificări de deschidere a procedurii insolventei cu termene limita
Formularea cererii de repunere in termen cu arătarea motivelor împiedicării precum si îndeplinirea actului de procedura, trebuie efectuate in termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Se constată că nu există motive care să poată îndeplini condițiile legale de a fi calificate drept împrejurări mai presus de voința petentului, atîta timp cât domnul Z V se arată că avea interese sporite în această firmă cu atât mai mult cu cât unul dintre acționarii debitoarei, M H L, era reprezentată de același domn Z V.
Or, cesiunea oferită contestatorului nu poate avea ca obiect mai mult decât ceea ce domnul Z V putea să transfere.
Cu toate acestea se observă că prin sentința de deschidere s-a oferit un termen foarte scurt creditorilor de a se înscrie la masa credală.
Astfel sentința a fost pronunțată pe data de 29.05.2015 și termenul a fost stabilit pentru 15.06.2015 (adică la doar 16 zile de la data deschiderii). În sentință se menționează următoarele: (b) termenul-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitorului: stabilit pentru data de 15.06.2015, (care va fi de 45 de zile de la data deschiderea procedurii, precum și cerințele pentru ca o creanță înregistrată să fie considerată valabilă - În funcție de circumstanțele cauzei și pentru motive temeinice, judecătorul-sindic va putea hotărî o majorare a termenelor prevăzute la alin. (1) lit. b), c) și e) cu maximum 30 de zile.)
Se observă astfel că după stabilirea termenului, instanța a indicat că va fi de "va fi de 45 de zile de la data deschiderea procedurii,";. Cu toate acestea, a stabilit unul mult mai scurt, de doar 16 zile.
Față de dispozițiile Legii nr 85/2014, care prevăd chiar și posibilitatea prelungirii termenului de 45 de zile cu încă 30 de zile, față de procedura anevoioasă și de durată de comunicare cu participanții din Grecia, Tribunalul a apreciat că se impune admiterea cererii de repunere în termen formulată de creditorul T K N, cu privire la creanța cesionată de Z V și cu privire la care prezenta cerere de repunere în termen a fost depusă la instanță la 09.07.2015, deci la doar 41 de zile de la data deschiderii procedurii din 29.05.2015.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea S.C. E CC și I, prin administrator judiciar, solicitând schimbarea ei în tot, în sensul respingerii cererii de repunere în termen.
În motivare, apelanta a arătat că în mod corect administratorul judiciar a respins solicitarea de înscriere a creditorului cesionar, întrucât la momentul încheierii contractului de cesiune, cedentul își pierduse acest drept prin neexercitarea lui în termenul prevăzut de instanță prin sentința de deschidere a procedurii.
Mai mult, se arată că, deși cedentul a primit notificarea administratorului judiciar cu 3 zile înainte de termenul-limită pentru înscrierea la masa credală, acesta nu a înțeles să formuleze o cerere de repunere în termen pe motiv că cele 3 zile ar fi insuficiente, ci a încheiat un contract de cesiune la 2 săptămâni după primirea notificării.
Mai arată apelanta că același creditor și-a exercitat în termen dreptul de a se înscrie la masa credală în aceeași procedură, cu o altă creanță decât cea cesionată, deși primise notificarea în ultima zi de înscriere.
În fine, susține apelanta că eroarea de redactare a sentinței de deschidere a procedurii cu privire la termenul de depunere a creanței nu îl putea îndreptăți pe judecătorul sindic să acorde unui creditor un tratament preferențial sau mai multe drepturi decât i-au fost stabilite inițial, prin sentința de deschidere a procedurii.
Intimatul-creditor a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
În motivare, a arătat intimatul că cedentul, cu domiciliul în Grecia, nu a avut cunoștința de notificarea de deschidere a procedurii de deschidere a insolvenței, aceasta nefiindu-i comunicată în conformitate cu C.pr. civ. sau normelor dreptului UE, ulterior cesionându-i petentului creanța.
S-a mai arătat că în mod greșit a considerat administratorul judiciar că cedentul și-a pierdut dreptul de a fi înscris la masa credală, față de necomunicarea notificării, și că instanța de fond a efectuat verificări cu privire la domiciliul acestuia, constatând că cedentul nu a avut niciodată reședința declarată pe teritoriul României.
De asemenea, s-a arătat că nu toți creditorii au primit în termen notificarea administratorului judiciar și că unii au formulat cereri de repunere în termen.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, Curtea constată că apelul este fondat.
Astfel, în mod greșit prima instanță a considerat că petentul T K N este îndreptățit a fi repus în termenul de declarare a creanței cesionate de la creditorul Z V.
Mai întâi, se impune precizarea că petentul nu a învestit instanța cu o cerere prin care să solicite, în mod neechivoc, o repunere în termen. Calificarea în acest sens a fost făcută de judecătorul sindic, însă acest aspect nu a fost criticat de apelantă, astfel încât nu poate face obiectul verificării în calea de atac.
În speță, prin sentința de deschidere a procedurii din 29.05.2015, judecătorul sindic a fixat termenul de 15.06.2015 pentru declararea creanțelor.
Creditorul T, ce deținea și o altă creanță împotriva debitoarei, în valoare de 1.609.577 lei, a fost notificat și, cu respectarea acestui termen, a formulat declarație în privința acelei creanțe (aspect confirmat de intimat însuși, prin notele scrise depuse la dosarul de apel).
De asemenea, la data de 12.06.2015, creditorul Z a fost notificat la adresa sa din Grecia, adresă a cedentului ce apare și în contractul de cesiune (f. 49 dosar apel). Confirmarea de primire, ce poartă o semnătură necontestată de destinatar, se află la dosar (f. 21 dosar fond).
Creditorul, primind notificarea în termen, nu a înțeles să formuleze declarația de creanță. De la data primirii notificării, curgea și termenul de 15 zile prevăzut de art. 186 alin. 2 C.pr. civ pentru a formula atât actul de procedură, respectiv declarația de creanță, cât și cererea de repunere în termen, însă creditorul nu a înțeles să procedeze în acest sens.
La 29.06.2015, între Z V și T K N a intervenit contractul prin care creanța a fost cesionată celui din urmă.
Cesiunea transmite creanța împreună cu toate accesoriile sale, cesionarul subrogându-se în toate drepturile cedentului. Creditorul T nu putea însă dobândi, de la cedent, mai multe drepturi decât acesta din urmă avea în legătură cu creanța cesionată, iar cedentul nu mai avea, la data cesiunii, dreptul de a formula cererea de repunere în termen.
Abia la 01.07.2015, cesionarul a formulat cererea de "completare a cererii de admitere a creanței";, fără însă ca aceasta să fie însoțită de o cerere de repunere în termen, nefiind astfel întrunite exigențele art. 186 alin. 2 C.pr. civ.
De asemenea, cesionarul nu poate invoca un drept propriu, de a fi repus în termenul de declarare a creanței, câtă vreme, în calitate de creditor, a fost notificat și avea cunoștință de deschiderea procedurii, formulând în termen o declarație de creanță.
Cu atât mai mult, sunt lipsite de orice temei juridic susținerile în sensul că, la data cesiunii, s-ar putea naște, în persoana cesionarului, un nou drept de a solicita repunerea în termenul de formulare a declarației de creanță, distinct atât de cel dobândit de la creditorul Z ca accesoriu al creanței cesionate, cât și de cel propriu, inițial, al persoanei care avea deja calitatea de creditor față de aceeași debitoare.
Așadar, în mod netemeinic judecătorul sindic a apreciat că ar fi întrunite în cauză condițiile impuse de art. 186 C.pr. civ. pentru admiterea unei cereri de repunere în termen.
Prin urmare, 480 alin. 2 C.pr. civ., va fi admis apelul și schimbată în tot sentința atacată, în sensul respingerii cererii creditorului T K N ca neîntemeiată.
| ← Cerere de înlocuire formulată de lichidatorul judiciar ,... | Plângerea împotriva rezoluţiei pronunţată de directorul... → |
|---|
