Jurisprudenta arbitraj comercial

Jurisprudenţă şi speţe de drept comercial

O selecție de spețe extrase din jurisprudența arbitrală a Camerei de Comerţ şi Industrie a României.

1. Independenţa CAB în exercitarea atribuţiilor jurisdicţionale

In exercitarea atribuţiilor jurisdicţionale care îi revin, potrivit competenţei sale, C.A.B. acţionează în mod independent, Iară a fi sub nici o formă subordonată Camerei de Comerţ şi Industrie a României, chiar dacă - din punct de vedere organizatoric -funcţionează „pe lângă aceasta din urmă.

în sensul arătat, art. 1 din Regulamentul 1973 precizează explicit, dând expresie unei situaţii unanim recunoscute că, în calitatea sa de organ de jurisdicţie, C.A.B. acţionează „independent" în activitatea de soluţionare a litigiilor.

De altfel, organizarea de instanţe de arbitraj cu caracter instituţional pe lângă şi, adesea, din iniţiativa diferitelor camere de comerţ şi industrie din alte ţări constituie o practică ce se întâlneşte frecvent în epoca actuală, fară ca de aici să se fi putut deduce că nu ar beneficia de independenţă deplină în activitatea lor jurisdicţională. (Sentinţa nr. 9 din 28 ianuarie 1974)

Notă: Art. 1 din actualul Regulament 2000 la fel ca şi din Regulamentele din 1990 şi 1993 prevăd referitor la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional - Bucureşti (C.A.B.) că funcţionează în calitate de instituţie permanentă de arbitraj pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, fară personalitate juridică, neguvernamentală, independentă în îndeplinirea atribuţiilor jurisdicţionale - pentru organizarea, administrarea şi soluţionarea litigiilor comerciale interne şi internaţionale pe calea arbitrajului. Potrivit Regulamentului 2000, art. 5(4), 20 şi 31(2), „arbitrii sunt independenţi şi imparţiali în îndeplinirea atribuţiilor lor. Ei nu sunt reprezentanţii părţilor.

2. Stabilirea propriei competenţe de catre CAB Curtea de Arbitraj Bucuresti

Reglementările aplicabile C.A.B. îi asigură pe deplin independenţa în exercitarea activităţii jurisdicţionale faţă de instanţele judecătoreşti. De aici decurge dreptul C.A.B. de a decide în mod autonom asupra propriei competenţe

(Sentinţa nr. 39 din 17 mai 1974)

3. Verificarea prealabilă a competenţei Respectarea clauzei compromisorii

Respectarea clauzei compromisorii poate fi cerută de către oricare parte litigantă sau asigurată din oficiu de către C.A.B., care trebuie să procedeze la verificarea propriei competenţe înainte de a trece la examinarea fondului cauzei.

(Sentinţa nr. 3 din 23 februarie 1968)

4. Necompetenţă - Obligaţia CAB C.A.B. are obligaţia de a-şi verifica în prealabil, din oficiu, propria competenţă

Potrivit reglementărilor privind arbitrajul, C.A.B. are obligaţia de a-şi verifica în prealabil, din oficiu, propria competenţă, fară să i se poată, însă, cere să desemneze organul de jurisdicţie care ar putea fi chemat să soluţioneze litigiul în locul său (în speţă, fie arbitrajul Camerei de Comerţ Internaţionale din Paris, fie cele de la Londra, fie tribunalul de drept comun de la sediul pârâtului).

(Sentinţa nr. 53 din 22 iunie 1976)

5. Excepţie de necompetenţă a CAB Curtea de Arbitraj CCIR

Desemnarea unui arbitru de către pârâtul care s-a prevalat de lipsa unei convenţii arbitrale nu implică renunţarea la excepţia de incompetenţă a C.A.B., mai ales dacă nu a formulat nici o apărare referitoare, pe fond, la pretenţiile valorificate prin acţiunea arbitrală.

(Sentinţa nr. 30 din 7 iulie 1967)

6. Competenţa Curtii de Arbitraj - Acceptare urmată de revocare

In situaţia în care pârâta, prin toate actele procedurale întreprinse, precum şi în mod expres, prin scrisoare procesuală, a acceptat competenţa Curţii de Arbitraj pentru soluţionarea litigiului ivit între părţi, revenirea ulterioară şi invocarea excepţiei de necompetenţă a Curţii de Arbitraj nu mai are nici o relevanţă de vreme ce pârâta în mod expres şi necondiţionat a acceptat ca cererea formulată de reclamantă să fie soluţionată de Curtea de Arbitraj.

(Sentinţa nr. 23 din 28 februarie 1997)

7. Convenţie arbitrală - Acte procedurale Soluţionarea litigiilor pe calea arbitrajului este condiţionată de încheierea unei convenţii arbitrale scrise

Soluţionarea litigiilor pe calea arbitrajului este condiţionată de încheierea unei convenţii arbitrale scrise, care, aşa cum prevede art. 343 din Codul de procedură civilă, se poate conveni de părti fie sub forma unei clauze compromisorii „înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare, denumită compromis".

Potrivit Regulilor de procedură ale Curţii de Arbitraj, emise în baza Decretului-lege nr. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din România, convenţia părţilor privind soluţionarea prin arbitraj a litigiului poate rezulta şi din săvârşirea unor acte procedurale cum sunt introducerea de către reclamantă a unei cereri de arbitrare şi acceptarea pârâtului ca această cerere să fie soluţionată de Curtea de Arbitraj.

Invocarea de către una dintre părţile contractante a faptului că în „Condiţiile generale de vânzare" - anexă a contractului ar fi înscrisă convenţia arbitrală, nu poate fi reţinută ca fiind opozabilă celeilalte părţi contractante din moment ce partea nu a semnat anexa contractului şi nici nu s-a făcut dovada că ar fi acceptat tacit aceste „Condiţii generale" prin referire la ele în timpul derulării contractului.

(Sentinţa nr. 57 din 1 aprilie 1999)

8. Clauza compromisorie - Condiţii de aplicare persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu pot conveni să soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele

Potrivit art 340, 343 şi 3431 Cod procedură civilă, persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu pot conveni să soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele. Convenţia arbitrală poate avea forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contract, prin care convin ca litigiile ce se vor naşte din executarea contractului să fie soluţionate pe calea arbitrajului, arătând şi numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.

în situaţia în care acţiunea arbitrală are şi un capăt de cerere în sensul de a se da o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare între părţi, acesta nu poate fi soluţionat de tribunalul arbitrai deoarece clauza compromisorie stabilită de părţile contractante nu priveşte şi litigiile în legătură cu transferul dreptului de proprietate ce s-ar ivi între părţi.

(Sentinţa nr. 160 din 19 decembrie 1997)

9. Clauza compromisorie - Condiţii de aplicare persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu pot conveni să soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele

(Sentinţa nr. 160 din 19 decembrie 1997)

10. Necompetenţa CCIR - Lipsa convenţiei. Lipsa unei clauze compromisorii exprese

In lipsa unei clauze compromisorii exprese, sau a unei manifestări independente privind disponibilitatea părţilor la un compromis ori la acceptarea competenţei instituţiei arbitrale în faza litigioasă, urmează să se constate prin hotărâre necompetenţă Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional Bucureşti şi să se dispună conform art. 4(4) şi art. 4(6) din Normele privind taxele şi cheltuielile arbitrale, restituirea în proporţie de 75% a taxei arbitrale achitată de reclamantă.

(Sentinţa nr. 61 din 6 aprilie 1999)

11. Competenţă CCIR Sesizare Clauză arbitrală

Curtea de Arbitraj este competentă să soluţioneze litigiile patrimoniale născute din raporturi care interesează comerţul internaţional, sau din alte asemenea raporturi, dacă părţile au încheiat în acest sens o convenţie arbitrală (clauză compromisorie sau compromis).

(Sentinţa nr. 39 din 24 martie 2000)

12. Competenţa Curtii de Arbitraj - Procedura aplicabilă

Părţile care au stabilit printr-o clauză compromisorie valabilă competenţa Curţii de Arbitraj au acceptat implicit şi procedura arbitrală proprie a acestui organ arbitraj.

(Sentinţa nr. 11 din 26 martie 1971; idem, sentinţa nr. 15 din 28 aprilie 1972; idem, sentinţa nr. 30 din 23 iunie 1973)

13. Competenţa Curtii de Arbitraj Acte procedurale

In lipsa clauzei compromisorii, Curtea de Arbitraj este competentă să soluţioneze un litigiu dacă, prin săvârşirea unor acte procedurale, cum ar fi introducerea de către reclamant a unei cereri de arbitrare şi acceptarea pârâtului ca cererea să fie soluţionată de Curte, se realizează consimţământul părţilor de a soluţiona litigiul pe calea arbitrajului.

(Sentinţa nr. 165 din 23 decembrie 1997, idem, sentinţa nr. 69 din 20 iunie 1996)

14. Competenţă Inexistenţa organului arbitral convenit de părţi

In condiţiile neorganizării activităţii de arbitraj la nivelul şi la locul camerei de comerţ teritoriale menţionate de părţi iniţial în clauza compromisorie, introducerea acţiunii la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României (fără nici un fel de obiecţiuni din partea pârâtei), conferă acesteia competenţa de a soluţiona litigiul, întrucât, potrivit art. 3 din Regulile de procedură, convenţia părţilor privind soluţionarea prin arbitraj a litigiului poate rezulta şi din săvârşirea unor acte procedurale, cum este introducerea cererii de arbitrare.

(Sentinţa nr. 94 din 23 septembrie 1996)

15. Competenţă Curtii de Arbitraj Trimiterea cauzei către instanţele judecătoreşti

Voinţa părţilor de a supune neînţelegerile dintre ele arbitrajului poate izvorî nu numai din convenţia arbitrală, ci deopotrivă din „săvârşirea unor acte procedurale" în faţa instanţelor judiciare care să denote o atare intenţie, precum acceptarea neîndoielnică a trimiterii cauzei spre soluţionare tribunalului arbitrai.

(Sentinţa nr. 32 din 24 martie 1998)

16. Competenţă Acceptare în faţa tribunalului arbitral

In lipsa unei convenţii arbitrale, încheiată anterior sesizării organului arbitrai, declaraţia dată verbal de pârât - căruia i s-a comunicat acţiunea arbitrală - la termenul de dezbateri şi consemnată în încheierea de şedinţă de la acea dată că acceptă competenţa C.A.B., realizează acordul cerut de lege pentru ca litigiul să poată fi soluţionat de acest organ de jurisdicţie.

(Sentinţa nr. 21 din 19 iunie 1972, sentinţa nr. 29 din 31 august 1972, sentinţa nr. 48 din 22 octombrie 1973, sentinţa nr. 177 din 7 iulie 1978)

17. Competenţa CCIR Delimitare Garanţii imobiliare

Competenţa Curţii de Arbitraj de a soluţiona litigiile comerciale se întemeiază pe o convenţie arbitrală, care poate să constea dintr-o clauză compromisorie sau dintr-un compromis.

Faptul că în contractul de credit încheiat între reclamantă şi pârâtă s-a stipulat o clauză compromisorie nu este de natură a duce, prin aplicarea principiului accesoriul urmează calea principalului, la prelungirea efectelor acesteia şi asupra litigiilor privind contractele de garanţie imobiliară, încheiate între reclamantă şi pârâţii giranţi, care au calitatea de terţi faţă de contractul de credit.

(Sentinţa nr. 57 din 21 aprilie 1998, şi sentinţa nr. 164 din 22 decembrie 1997, sentinţa nr. 7 din 27 februarie 1970)

18. Competenţa Curtii de Arbitraj Intinderea atribuţiilor

Susţinerea uneia din societăţile comerciale contractante, în sensul că pretenţiile care au ca obiect sumele datorate cu titlu de chirie exced competenţa arbitrajului, fiind deferite instanţelor judecătoreşti este nefondată.

Ţinând seama de generalitatea expresiei, cuprinsă în conţinutul contractului, că „orice" controversă sau dispută născută sau legată de contract va fi soluţionată pe cale arbitrală se deduce că s-a avut în vedere, prin noţiunea acţionare în justiţie, tocmai justiţia privată care este arbitrajul, astfel că procedura din contract nu derogă de la clauza compromisorie, ci îi confirmă semnificaţia.

(Sentinţa nr. 45 din 27 martie 2000)

19. Clauza compromisorie Condiţii de extindere

Clauza compromisorie Condiţii de extindere

Deşi clauza compromisorie a fost inclusă numai în contractul de comision, dată fiind imposibilitatea derulării operaţiunilor comerciale de vânzare la export, clauza compromisorie se extinde asupra întregii perioade în care s-au derulat operaţiuni de comercializare, cu atât mai mult cu cât părţile, prin comportamentul şi poziţia lor, au înţeles să extindă clauza compromisorie ca fiind singura modalitate posibilă pentru soluţionarea litigiului în întregul său.

(Sentinţa nr. 162 din 22 decembrie 1997)

20. Necompetenta Curtii de Arbitraj CCIR Cererea introdusă de un asociat pentru excluderea coasociatului său din societate

Cererea introdusă de un asociat pentru excluderea coasociatului său din societate, întemeiată pe dispoziţiile art. 166 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, nu poate fi soluţionată pe calea arbitrajului pentru că, deşi asociaţii au prevăzut atât în contractul de societate cât şi în statut că litigiile intervenite între asociaţi vor fi supuse arbitrajului, convenţia arbitrală poate avea în vedere numai acele litigii comerciale ivite în executarea contractului de societate care au caracter patrimonial.

(Sentinţa nr. 113 din 31 octombrie 1996)

21. Competenţă Garanţii Convenţie arbitrală încheiată în faţa tribunalului arbitral

Contractele de garanţie imobiliară, nefiind contracte de fidejusiune, acestor convenţii nu le este aplicabilă prin extindere clauza compromisorie cuprinsă în contractul bancar, aşa încât pentru a atrage competenţa instanţei arbitrale în soluţionarea pretenţiilor întemeiate pe ipotecă şi gaj, este necesară inserarea unei clauze compromisorii în contract, fie încheierea unui compromis chiar în faţa arbitrajului.

( Sentinţa nr. 163 din 22 decembrie 1997)

22. Clauză compromisorie Lege aplicabilă Reglementări internaţionale

Prevederile art. 14-15 din Codul civil francez, care instituie în cazul persoanelor de naţionalitate franceză privilegiul de a fi justiţiabile numai de către instanţele franceze în orice litigii cu elemente de extraneitate, nu influenţează validitatea clauzei compromisorii pe care o întreprindere cu sediul la Paris consimte în mod expres şi neechivoc să supună spre soluţionare C.A.B. eventualele litigii ce s-ar putea naşte din contractul încheiat cu o întreprindere română de comert exterior.

De altfel, întrucât Franţa a ratificat prin Decretul nr. 66-480 din 6 iulie 1966 Convenţia de la Geneva din 1961, iar aceasta asigură, prin dispoziţiile art. 1 pct. 1 lit. a contractanţilor care îşi au sediu în state - părţi diferite - posibilitatea să supună diferendele lor de natură comercială unui organ de arbitraj indiferent de locul unde se află sediul acestuia, clauza care stipulează competenţa C.A.B. întruneşte -şi din acest punct de vedere - condiţiile legale de validitate, dacă operaţiunea litigioasă prezintă caracter comercial. Această condiţie este satisfăcută în speţă, deoarece contractul încheiat de părţi are ca obiect colectarea şi selectarea de către partenerul din Paris a reclamelor firmelor franceze, precum şi editarea textelor respective într-un catalog de publicitate, tipărit la Bucureşti, prin grija partenerului român, care s-a obligat totodată, să difuzeze un anumit număr de exemplare întreprinderilor române de comerţ exterior.

(Sentinţa nr. 9 din 28 ianuarie 1974)

Notă. Potrivit art. 14 din Codul civil francez, un străin, chiar fară reşedinţă în Franţa, va putea fi citat în faţa tribunalelor franceze pentru executarea obligaţiilor pe care le-a contractat în Franţa cu un francez şi va putea să fie dat în judecată în faţa tribunalelor din Franţa pentru obligaţiile pe care le-a contractat într-o ţară străină faţă de francezi.

Potrivit art. 15 din acelaşi Cod, un francez va putea să fie chemat în judecată în faţa unui tribunal din Franţa pentru obligaţiile pe care le-a contractat în ţara străină, chiar ca un străin

23. Competenţă Aplicare Protocol internaţional

Clauza compromisorie prin care o societate comercială cu sediul la Milano acceptă competenţa C.A.B. este valabilă în temeiul art. 1 din Protocolul de la Geneva din 1923 - ratificat de Italia - chiar dacă art. 2 din codul de procedură civilă italian interzice naţionalilor săi să deroge printr-un contract de drept privat de la competenţa jurisdicţiei italiene. (Sentinţa nr. 34 din 29 noiembrie 1958; idem, sentinţa nr. 22 din 7 iulie 1970)

Notă. Potrivit art. 1 din Protocolul de la Geneva din 1923, „Fiecare din statele contractante recunoaşte între părţile supuse respectiv la jurisdicţia unor state contractante deosebite, validitatea compromisului, precum şi a clauzei compromisorii prin care părţile la un contract se îndatoresc în materie comercială sau în oricare altă materie susceptibilă de a fi soluţionată pe cale arbitrală prin compromis, să supună in totalitate sau parţial diferendele care se pot ivi în urma zisului contract, la un arbitraj, chiar dacă acel arbitraj se face în altă ţară decât aceea la jurisdicţia căreia este supusă una din părţile la contract".

In conformitate cu art. 2 din Codul de procedură civilă italian, se interzice orice derogare pe cale de convenţie de la competenţa jurisdicţiei italiene, fie în favoarea unei jurisdicţii străine, fie în favoarea unor arbitri care vor soluţiona litigiul în străinătate, afară de cazul când este vorba de obligaţii existente între străini sau între un străin şi un cetăţean italian, care nu are nici reşedinţa, nici domiciliul în Italia, iar derogarea a fost consemnată în scris..

24. Convenţia arbitrală încheiată prin corespondenţă Efecte

Nesemnarea telexului prin care reprezentantul autorizat al întreprinderii din străinătate acceptă competenţa C.A.B. nu atrage nulitatea convenţiei arbitrale astfel încheiate, în lipsa dovezii că telexul a fost emis prin fraudă.

(Sentinţa nr. 25 din 13 iulie 1970)

25. Clauză compromisorie Vicii de consimţământ

Susţinerea că ofertantul, prin formularul de contract pe care 1-a întocmit, a exercitat astfel o injoncţiune asupra voinţei celeilalte părţi, impunându-i, în mod abuziv, o clauză compromisorie prestabilită în favoarea C.A.B., nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 953-961 din Codul civil român (aplicabil ca lex causae) pentru a constitui un viciu de consimţământ şi, deci, a afecta validitatea convenţiei încheiate şi semnate de ambele părţi.

(Sentinţa nr. 9 din 28 ianuarie 1974)

26. Necompetenţă Vicii privind consemnarea convenţiei

O clauză compromisorie care prevede competenţa C.A.B., dar cuprinde corectări şi adăugiri scrise de mână - de altfel contestate - în favoarea arbitrajului la Londra nu dă expresie acordului părţilor, ci disensiunii lor cu privire la organul de jurisdicţie ales. Ca atare, această clauză, compromisorie nu poate produce efectul de a investi C.A.B. cu soluţionarea litigiului dintre părţi.

(Sentinţa nr. 53 din 22 iunie 1976)

27. Clauză compromisorie Competenţa tribunalului arbitral

In situaţia în care prin contract părtile au convenit ca „în cazul unor litigii, cele două părţi vor proceda la numirea unei comisii de cenzori formată din trei membri, preşedintele comisiei urmând a fi numit de Tribunalul din Parma, iar ceilalţi doi membri unul de cumpărător şi unul de vânzător", tribunalul arbitrai din România nu este competent să soluţioneze litigiul, trebuind să dispună închiderea dosarului şi restituirea către reclamantă a 75% din taxa de arbitraj.

(Sentinţa nr. 16 din 12 februarie 2000)

28. Clauză compromisorie Ineficacitate Neîncheierea contractului

Dacă proiectul de contract de comerţ exterior discutat de părţi nu s-a finalizat, clauza compromisorie pe care o cuprinde este lipsită de eficacitate juridică. In consecinţă, C.A.B. nu are competenţa să soluţioneze litigiul, în lipsa unui acord ulterior al pârtilor în acest scop.

(Sentinţa nr. 200 din 26 septembrie 1978)

29. Clauză compromisorie Valabilitate Reziliere contract

Validitatea clauzei compromisorii nu este afectată de nevalabilitatea contractului în care a fost înscrisă, cu atât mai puţin ea va fi afectată în cazul în care părtile, prin voinţa lor, au reziliat contractul în care era prevăzută.

Altminteri, clauza compromisorie ar fi inutilă, deoarece deşi prevede că toate litigiile dintre părţi sunt deferite arbitrajului, tocmai litigiul referitor la existenţa sau inexistenţa contractului principal (asociere în participaţiune) ar fi imposibil de soluţionat pe cale arbitrală.

(Sentinţa nr. 69 din 8 mai 1998; sentinţa nr. 97 din 9 iunie 1999; sentinţa nr. 51 din 8 mai 1996)

30. Convenţie arbitrală Valabilitate Natura înscrisului constatator

Cerinţa formei scrise a convenţiei arbitrale este îndeplinită atât în cazul în care înţelegerea este consemnată într-un înscris unic cu acest obiect, cât şi atunci când se realizează printr-un schimb de scrisori, telegrame, telexuri, faxuri ori alte asemenea înscrisuri comerciale care emană de la părţi.

(Sentinţa nr. 51 din 8 mai 1996, idem, sentinţa nr. 15 din 28 aprilie 1972)

31. Clauză compromisorie Cesiune afacere Cesionarul nu se poate considera dezlegat de clauzele referitoare la jurisdicţia competentă

Clauza compromisorie inserată în contractul dintre reclamantă şi cedentul afacerii este pe deplin opozabilă cesionarei, câtă vreme prin contractul de cesiune a operat un transfer cu titlu universal, obiectul cesiunii cuprinzând explicit drepturi, obligaţii şi drepturi litigioase care nu au fost cunoscute la data cesiunii, fară nici o restricţie referitoare la clauza arbitrală.

De altfel, potrivit uzanţelor cinstite ale comerţului (lex mercantoria universalis), cesionarul nici nu s-ar putea considera dezlegat de clauzele referitoare la jurisdicţia competentă. (Sentinţa nr. 145 din 27 decembrie 1996)

32. Clauză compromisorie Contestare contract

Contestarea contractului, după punerea în executare, pentru lipsa unora din elementele sale, anume, nesemnarea sa de către reprezentantul legal şi nedeterminarea obiectului vânzării, nu afectează clauza compromisorie, a cărei validitate este independentă de valabilitatea contractului în care a fost inserată.

(Sentinţa nr. 89 din 16 septembrie 1996)

33. Clauză compromisorie Competenţă alternativă Curtea de Arbitraj

In situaţia în care, prin contract, părţile au stabilit ca eventualele diferende rezultate din executarea necorespunzătoare a contractului să fie soluţionate fie de către instanţele de arbitraj fie de cele judecătoreşti alese, această formulare nu constituie o clauză compromisorie în sensul art. 3431 din Codul de procedură civilă şi al art. 13 din Regulile de procedură ale Curţii de Arbitraj. Prevederea respectivă ce conţine o competenţă alternativă, are semnificaţia unei abilitări acordate reclamantului de a alege între cele două jurisdicţii.

(Sentinţa nr. 124 din 22 iulie 1999; sentinţa nr. 145 din 27 decembrie 1996)

34. Clauză compromisorie in contractul de export Dispoziţii alternative

Cum prin clauza compromisorie inclusă în contractul de export părţile au prevăzut competenţa alternativă a arbitrajelor organizate de camerele de comerţ ale României şi ale ţării părţii străine iar litigiul are ca obiect plăţi izvorâte din obligaţii comerciale neîndeplinite de partea străină, atât în temeiul art. 10 pct. 4 din Codul român de procedură civilă, care are în vedere printre altele şi locul plăţii, cât şi în baza dispoziţiilor art. 149 pct. 4 din Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, care au în vedere locul executării obligaţiilor, competenţa revine arbitrajului din ţara reclamantei, care are totodată şi beneficiul alegerii sale.

(Sentinţa nr. 128 din 29 noiembrie 1996)

35. Competenţă Locul arbitrajului Curtea de arbitraj din Londra sau din Romania

Clauza prin care părţile au convenit să supună litigiile lor fie jurisdicţiei Curţii de arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României conform Regulilor de procedură ale acesteia, fie „Arbitrajului" din Londra în conformitate cu prevederile Legii arbitrajului din 1950, sub condiţia ca locul arbitrajului să fie întotdeauna ţara pârâtului, satisface cerinţele art. 340 şi urm. din Codul de procedură civilă român, cât şi prevederile Regulilor de procedură aplicabile, alegerea făcută de reclamantă între dispoziţiile clauzei prin sesizarea arbitrajului român fiind corectă, întrucât pârâta este societate comercială Română cu sediul în România.

(Sentinţa nr. 52 din 13 mai 1996)

36. Competenţă Arbitraj internaţional Caracter patrimonial, comertul international

Litigiul având ca obiect plata unor diferenţe de preţ pentru bunuri date în consignaţie spre vânzare şi restituire preţ marfa vândută precum şi penalităţile de întârziere în plata preţului, având caracter patrimonial şi interesând comerţul internaţional întrucât izvorăşte dintr-un raport comercial în care o parte este persoană juridică străină este supus Regulilor de procedură arbitrală aplicabile în soluţionarea litigiilor de comerţ exterior.

(Sentinţa nr. 16 din 29 ianuarie 1999)

37. Convenţie arbitrală ulterior consemnată în acte necontestate

Chiar dacă voinţa uneia din părţi de a recurge la arbitraj în cazul neîndeplinirii obligaţiilor de către cealaltă parte a fost consemnată doar într-o minută încheiată pe parcursul derulării contractului, cu privire la alte aspecte litigioase, în spiritul reglementărilor din regulile de procedură arbitrală, ne aflăm în prezenţa unei convenţii arbitrale valabile, întrucât partea adversă nu a făcut obiecţiuni la semnarea actului menţionat.

(Sentinţa nr. 92 din 20 septembrie 1996)

38. Clauză compromisorie Adeziune Regulament ROMEXPO

Intrucât părţile au inserat în contract o clauză de adeziune faţă de condiţiile stabilite prin Regulamentul Târgurilor şi Expoziţiilor organizate de Romexpo, cu menţiunea că acestea fac parte integrantă dm contractele lor, iar în Regulamentul menţionat se precizează că orice litigiu decurgând din adeziune urmează să fie rezolvat prin arbitrajul organizat de Camera de Comerţ şi Industrie a României în conformitate cu regulile sale de procedură arbitrală, cerinţa existenţei unei convenţii arbitrale scrise este îndeplinită în lumina prevederilor art. 340 Cod procedură civilă şi a Regulilor de procedură aplicabile, prevederea din Regulamentul menţionat având caracterul unei clauze compromisorii la care s-a aderat.

(Sentinţa nr. 135 din 9 decembrie 1996)

39. Clauză compromisorie mixtă Valabilitate

Este valabilă clauza cu caracter mixt, potrivit căreia eventualele litigii vor fi soluţionate de către instanţa de la sediul reclamantului, adică de C.A.B., în acţiunea introdusă de reclamantul român şi de către tribunalul local din Republica Federală Germania, în acţiunea introdusă de contractantul din străinătate.

(Sentinta nr. 13 din 14 martie 1973)

40. Clauză compromisorie Delimitare Obiect litigiu

Clauza compromisorie analizându-se ca o derogare de la competenţa de drept comun a instanţelor judecătoreşti statale, nu poate fi inteipretată decât în mod restrictiv. în consecinţă, acordul din speţă al părţilor de a supune C.A.B. eventualele litigii privitoare la livrarea unei anumite cantităţi de marfa nu poate să justifice şi competenţa C.A.B. în raporturile dintre aceleaşi părţi, în executarea unor livrări distincte, având ca obiect alte cantităţi decât cele vândute prin contractul iniţial, care cuprindea clauza compromisorie arătată.

(Sentinţa nr. 39 din 17 mai 1974; idem, sentinţa nr. 210 din 2 decembrie 1977)

41. Clauza compromisorie Interpretare Denumire improprie a Curtii de Arbitraj

Denumirea improprie dată Camerei de Comerţ şi Industrie a României în textul contractului cu prilejul stabilirii organului arbitrajului este lipsită de consecinţe juridice, din moment ce în Bucureşti nu există vreo altă Cameră de Comerţ. Din aceasta, rezultă că părţile au înţeles să se refere la Camera de Comerţ şi Industrie a României ca entitate determinată. în interpretarea clauzei arbitrale trebuie să se ţină seama de intenţia reală a pârtilor, iar nu de exprimarea eventual defectuoasă. în caz contrar, s-ar ajunge la imposibilitatea soluţionării diferendului prin arbitraj, deşi este incontestabil că părţile au vrut să opteze pentru această cale procedurală.

(Sentinţa nr. 45 din 27 martie 2000)

42. Necompetenţă Nerespectarea clauzei compromisorii la introducerea cererii arbitrale

Dacă s-a convenit ca orice eventual litigiu de comerţ exterior dintre părţi să fie soluţionat de arbitrajul din ţara pârâtului şi totuşi reclamantul din Bucureşti a sesizat C.A.B., absenţa pârâtului din New York la termenul fixat pentru dezbateri şi faptul că nu a invocat în scris incompetenţa arbitrajului din România nu pot fi interpretate ca o manifestare a voinţei sale de a aduce modificări clauzei compromisorii. Se prezumă, în lipsă de dovadă contrară, că partea din străinătate şi-a menţinut voinţa iniţial exprimată prin acea clauză.

(Sentinţa nr. 3 din 23 februarie 1968)

43. Convenţie arbitrală Modificări consemnate în factură

Inscrierea în factura emisă de vânzătorul din străinătate, la data livrării mărfii, a competenţei unei jurisdicţii din ţara sa, constituie o modificare unilaterală - şi ca atare fară efect juridic - a convenţiei arbitrale încheiate cu cumpărătorul, prin care s-a atribuit competenţă C.A.B.

(Sentinţa nr. 18 din 9 iunie 1969)

44. Clauză compromisorie Renunţare unilaterală nu poate fi luată în considerare.

Alegerea C.A.B. fiind convenită în mod neechivoc, o renunţare unilaterală la clauza compromisorie nu poate fi luată în considerare. Clauza poate deveni inoperantă numai dacă părţile, prin consens, au înlăturat-o sau au modificat-o, ori se constată existenţa unui temei care îi atrage anularea.

(Sentinţa nr. 36 din 30 septembrie 1969; idem, sentinţa nr. 39 din 19 noiembrie 1969)

45. Clauză compromisorie Cerere reconvenţională

In cazul în care a fost valabil sesizată cu acţiunea principală, C.A.B. are deopotrivă competenţa să soluţioneze şi cererea reconvenţională formulată de către partea pârâtă, fiind suficient ca pretenţiile acesteia să aibă legătură cu acţiunea principală a reclamantului, fară să fie necesar ca pretenţiile juridice să izvorască din aceeaşi cauză juridică.

(Sentinţa din 3 octombrie 1958)

46. Convenţie arbitrală dol dolul constituie cauză de nulitate a convenţiei

Dolul constituie cauză de nulitate a convenţiei numai dacă mijloacele viclene întrebuinţate de una din părţi sunt astfel încât este „evident" că fară atare maşinaţii cealaltă parte nu ar fi contractat. în conformitate cu art. 960 alin. 2 Cod civil, dolul nu se presupune, prevalând premisa de bună credinţă.

(Sentinţa nr. 82 din 13 mai 1999)

47. Nulitatea convenţiei Inexistenta cauzelor de nulitate absoluta

Atunci când semnatarii unei convenţii nu s-au aflat într-o eroare (de drept sau/şi de fapt) şi nici sub imperiul dolului sau violenţei, nu se poate invoca vreun viciu de voinţă care să conducă la nulitatea relativă a convenţiei şi cu atât mai puţin la nulitatea absolută.

Viciile de voinţă atrag - atunci când sunt dovedite - nulitatea relativă a actului juridic (contractului) iar nu nulitatea absolută.

(Sentinţa nr. 99 din 15 iunie 1999)

48. Necompetenţă Chemare în garanţie Lipsa convenţiei arbitrale

Lipsa clauzei compromisorii între reclamantă şi chemata în garanţie atrage necompetenţă Curţii de Arbitraj, petiţionara având calea dreptului comun.

(Sentinţa nr. 101 din 18 septembrie 1997; idem, sentinţa nr. 111 din 30 octombrie 1996)

49. Arbitru comercial Calitate Neinscrierea in lista arbitrilor

Neînscrierea arbitrului în lista arbitrilor Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României nu constituie un impediment pentru participarea acestuia 1a soluţionarea acţiunii la acest arbitraj întrucât, potrivit Regulilor de procedură aplicabile, părţile sunt libere să numească în această calitate şi alte persoane, cetăţeni români cu domiciliul în ţară, având capacitate deplină de exerciţiu şi, în mod necesar, o înaltă calificare şi experienţă în domeniul dreptului comercial şi o reputaţie neştirbită, dacă sunt nominalizaţi în convenţia arbitrală.

(Sentinţa nr. 134 din 9 decembrie 1996)

50. Arbitru unic Arbitraj propriu Complet format din doi arbitri şi un supraarbitru

Dacă reclamanta nu a făcut o propunere de arbitra unic prin acţiunea introductivă, ci dimpotrivă şi-a desemnat arbitraj propriu, iar pârâta a procedat la fel prin întâmpinare, din acel moment s-a format acordul părţilor ca litigiul să fie soluţionat de un complet alcătuit din doi arbitri şi un supraarbitru, care în speţă a şi fost ales prin consensul arbitrilor desemnaţi de părţi.

Ca atare, cererea reclamantei, ulterioară datei de alegere a supraarbitrului, ca litigiul să fie soluţionat de un arbitru unic constituie o modificare unilaterală a înţelegerii iniţiale a părţilor şi ca urmare nu poate fi luată în considerare decât cu asentimentul explicit, dat în acest scop de pârât.

(Sentinţa nr. 151 din 15 iunie 1981)

51. Arbitru comercial Desemnare Condiţii cerute de parte

Opţiunea exercitată de parte, fară a individualiza nominal arbitrul său, solicitând ca acest să fie un profesor de drept internaţional privat, întruneşte condiţiile legale. în consecinţă, preşedintele C.A.B. urmează să desemneze, de pe lista de arbitri, persoana care are calitatea specificată de parte.

(Sentinţa nr. 13 din 14 martie 1973)

52. Arbitri comerciali Incompatibilitate Abţinere Recuzare

Reglementările privind organizarea şi funcţionarea instanţei arbitrale se completează cu dispoziţiile de drept comun ale Codului român de procedură civilă şi, în ceea ce priveşte incompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea judecătorilor, aplicabile în mod corespunzător şi arbitrilor.

(încheierea interlocutorie din 03 august 1970, în Dosarul nr. 549/1969)

53. Acţiune arbitrală Cerinţe Chemare in arbitrare prin fax sau telex

Un telex care cuprinde elementele esenţiale ale unei acţiuni arbitrale poate fi considerat o cerere valabilă de chemare în arbitrare, cu condiţia ca reprezentantul legal al părţii reclamante să îl semneze în instanţa arbitrală în modul prevăzut de art. 133 al. 2 din Codul de procedură civilă.

(Sentinţa nr. 77 din 29 noiembrie 1974)

54. Acte de procedură arbitrala Comunicare

Potrivit dispoziţiilor Regulilor de procedură arbitrală, înscrisurile comunicate părţilor se consideră înmânate şi în cazul în care destinatarul a refuzat primirea sau nu s-a prezentat la oficiul poştal pentru a le ridica deşi există dovada avizării sale.

(Sentinta nr. 96 din 4 iunie 1999)

55. Acţiune arbitrală Modificare Majorare suma pretinsa

Majorarea sumei pretinse prin acţiunea arbitrală cu prilejul dezbaterii în fond a cauzei cu detalierea în scris a modului de calcul, este întru totul posibilă şi admisibilă, întrucât, conform art. 132 alin. 2 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată nu se socoteşte modificată, între altele, atunci când reclamantul măreşte sau micşorează obiectul cererii introductive.

(Sentinta nr. 67 din 7 iunie 1996)

56. Acţiune arbitrală Modificare de actiune Majorare sume pretinse cu titlu de pret

Majorarea sumelor pretinse cu titlu de preţ pentru marfa livrată cum şi a penalităţilor de întârziere la plată, ca urmare a actualizării lor funcţie de cursul de schimb valutar pentru marca germană, care este moneda contractului, nu constituie o modificare de acţiune, fiind astfel valabil cerută prin scrisorile procesuale depuse în cursul soluţionării litigiului. (Sentinţa nr. 65 din 5 iunie 1996)

57. Acţiune arbitrală Modificare dupa comunicare

Modificarea acţiunii arbitrale după ce a fost comunicată, dar înainte de prima zi de înfăţişare, nu justifică acordarea unui nou termen, la cererea părţilor, dacă se încadrează în limitele prevăzute de art. 132 al. 2 din Codul de procedură civilă.

(Sentinţa nr. 13 din 14 martie 1973 şi sentinţa nr. 31 din 30 septembrie 1973)

58. Acţiune arbitrală Renunţare la pretenţii faţă de una dintre părţi

Declaraţia verbală, făcută în şedinţa de dezbateri, prin care reclamantul îşi restrânge pretenţiile iniţial formulate, în sensul că înţelege să se judece numai cu unul dintre cei doi copârâţi, nu constituie o modificare a acţiunii. O asemenea declaraţie se consemnează în încheierea de şedinţă, potrivit art. 132 al. 2 din Codul de procedură civilă, fară a se da un nou termen.

(Sentinţa nr. 266 din 16 decembrie 1980)

59. Acţiune arbitrată Calificare Denumirea pe care reclamantul o dă, expres sau tacit, acţiunii sale arbitrale

Denumirea pe care reclamantul o dă, expres sau tacit, acţiunii sale arbitrale nu este determinantă, revenind C.A.B. atribuţia de a face clarificarea corectă, conform criteriilor legale.

(Sentinţa nr. 157 din 18 iunie 1980)

60. Acţiune arbitrată în constatare Temeiul acţiunii Dispoziţiile art. 111 din Codul de procedură civilă

Dispoziţiile art. 111 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept (acţiune în constatare) sunt aplicabile deopotrivă şi în procesul arbitral

(încheierea din 23 mai 1972)

61. Suspendarea procedurii arbitrale Plângere penală

Potrivit regulilor de procedură arbitrală şi cu referire la art. 244 din Codul de procedură civilă, suspendarea procedurii arbitrale nu se justifică în cazul introducerii unei plângeri penale pentru gestionarea frauduloasă de către una din părţi, a unor bunuri care nu fac obiectul contractului comercial pe care se întemeiază pretenţiile celeilalte părţi.

(Sentinţa nr. 93 din 20 septembrie 1996)

62. Suspendare procedurii arbitrale pana la solutionarea procesului penal

Suspendarea procedurii arbitrale pentru un termen nedefinit, care ar putea dăinui în cazul plângerii penale până la soluţionarea procesului penal printr-o hotărâre irevocabilă, nu este posibilă faţă de dispoziţiile speciale din Regulile de procedură arbitrală care prevăd că sentinţa se pronunţă în termen de cel mult 9 luni de la data constituirii tribunalului arbitrai. (Sentinţa nr. 93 din 20 septembrie 1996)

Notă. Termenul de 9 luni este obligatoriu dacă părţile au invocat caducitatea arbitrajului în baza art. 3533(6) din Codul de procedură civilă şi nu intră sub incidenţa prevederilor art. 244 din Codul de procedură civilă.

63. Părţile Calitate procesuală in litigiul arbitral

Legitimarea procesuală poate reveni în litigiul arbitral, oricărei persoane fizice sau juridice din străinătate care, potrivit legii sale naţionale, are capacitatea necesară de a sta în instanţă (jus standi), chiar dacă nu i se recunoaşte calitatea de persoană juridică.

(Sentinţa nr. 23 din 26 martie 1974)

64. Reprezentare firma in stare de faliment Curator

O întreprindere din străinătate, care a fost declarată în stare de faliment de către un tribunal competent din statul sediului să social, este valabil reprezentată în litigiul arbitral prin curatorul desemnat de acel tribunal.

(Sentinţa nr. 7 din 22 februarie 1970)

65. Calitate procesuală Judecător sindic numit prin hotararea unui tribunal din strainatate

Hotărârea unui tribunal din străinătate (în speţă din Madrid), prin care au fost numiţi doi judecători sindici spre a administra falimentul întreprinderii pârâte cu sediul în statul respectiv (Spania), produce efecte de plin drept în România, în sensul că se recunoaşte abilitarea celor doi reprezentanţi de a acţiona în numele masei credale şi a întreprinderii debitoare aflate în încetare de plăţi. în consecinţă, judecătorii sindici au calitatea procesuală necesară spre a fi citaţi în cauză, împreună cu menţionata întreprindere debitoare

(Sentinţa nr. 181 din 10 iunie 1982)

66. Calitate procesuală pasivă Societate aflată în faliment

In situaţia în care, împotriva debitorului a fost declarată procedura de faliment, în temeiul art. 75 alin. 3 raportat la art 72 din Legea nr. 64/1996, debitorul se consideră a fi desesizat, astfel că el nu mai poate sta în justiţie ca reclamant sau pârât. în locul debitorului acţionează ca reprezentant al acestuia judecătorul sindic al falimentului respectiv.

(Sentinţa nr. 82 din 13 mai 1999)

67. Calitate procesuală pasivă Denumirea persoanei juridice

Imprejurarea că, în acţiunea arbitrală cât şi în unele acte pe parcursul derulării contractului, denumirea societătii comerciale parate a fost menţionată parţial diferit faţă de numele sub care este înregistrată oficial la registrul comerţului nu produce consecinţe asupra calităţii sale procesuale, câtă vreme se identifică sub ambele denumiri cu partea care a contractat.

(Sentinta nr. 113 din 31 octombrie 1996)

68. Calitate procesuală pasivă Reprezentanţa comercială a societatii straine

Reprezentanţa comercială din România a societăţii străine, parte în contractul de comerţ exterior, nu are calitate procesuală pasivă şi nu poate fi chemată să răspundă alături de societatea mamă, câtă vreme nu a participat la încheierea contractului şi a convenţiei arbitrale, iar conform Decretului-lege 122/1990 privind regimul juridic al reprezentanţelor străine în România nu are personalitate juridică şi societatea mamă nu a mandatat-o în condiţiile legii să o reprezinte în litigiul arbitrai.

(Sentinta nr. 55 din 20 mai 1996)

69. Calitate procesuală pasivă Banca plătitoare nerespectarea obligaţiei de livrare

Intrucât obiectul cererii îl constituie nerespectarea obligaţiei de livrare, banca plătitoare nu este parte în contractul de vânzare-cumpărare şi ca atare nu poate avea calitatea de pârâtă alături de vânzătorul mărfii. în raport cu contractul de vânzare-cumpărare, banca este un terţ abilitat de lege şi împuternicit de reclamanta cumpărătoare să efectueze operaţiuni de plată.

(Sentinţa nr. 56 din 21 aprilie 1998)

70. Calitate procesuală activă Sucursală împuternicire

Reclamanta, fiind o sucursală a societăţii comerciale care a încheiat contractul, are legitimarea procesuală necesară pentru a formula şi susţine acţiunea arbitrală, întrucât s-a dovedit că a acţionat în numele şi în interesul persoanei juridice contractante pe baza unei împuterniciri scrise şi cu respectarea cerinţelor Decretului nr. 31/1954 şi ale Hotărârii Guvernului nr. 16/1992 şi ale statului propriu.

(Sentinţa nr. 70 din 20 iunie 1996)

71. Calitate procesuală activă Privatizare îndreptăţirea procesuală a noilor acţionari de a urmări pe debitorul contractual

Privatizarea societăţii comerciale reclamante după încheierea contractului din care derivă pretenţiile, nu afectează îndreptăţirea procesuală a noilor acţionari de a urmări pe debitorul contractual pentru neîndeplinirea obligaţiilor conform convenţiei arbitrale, întrucât schimbarea acţionarilor nu echivalează cu încetarea existenţei societăţii.

(Sentinţa nr. 93 din 20 septembrie 1996)

72. Calitate procesuală Cesiunea de acţiune Contract de comision

Cesiunea de acţiune efectuată între comisionar şi comitent este valabilă în conformitate cu dreptul român şi, cum prin convenţia arbitrală nu s-a formulat nici o rezervă care să o interzică, rezultă că în calitate de cesionară reclamanta (comitentul) deţine calitatea procesuală necesară pentru a putea valorifica pretenţiile izvorâte din neexecutarea contractului extern.

Totodată, ţinând seama de cesiunea menţionată, cât şi de faptul că obiectul convenţiei arbitrale înscris în contractul extern are ca obiect litigiile izvorâte din acest contract, fără a exclude posibilitatea transmiterii dreptului la acţiune, se constată că şi pârâta comisionară deţine calitatea procesuală pasivă cerută pentru a figura în instanţă.

(Sentinţa nr. 124 din 27 octombrie 1997)

73. Calitate procesuală pasivă Asociat persoană fizică

Cererea de chemare în garanţie împotriva administratorului unei societăţi este neadmisibilă întrucât este formulată împotriva unei persoane fizice asociată a societăţii cu răspundere limitată şi nu s-a dovedit că, la întocmirea actelor constitutive ale societăţii, asociaţii au prevăzut ca soluţionarea eventualelor litigii se va face prin arbitraj.

(Sentinţa nr. 107 din 22 iunie 1999)

74. Cererea reconvenţională Termen pentru depunere

Potrivit art. 357 alin. 2 Cod procedură civilă, cererea reconvenţională în arbitraj, poate fi introdusă nu numai în cadrul termenului pentru depunerea întâmpinării, ci şi până la primul termen de înfăţişare.

Primul termen de înfăţişare, la care părţile legal citate pot punt concluzii, se consideră a fi următorul termen după acordarea unu termen pentru lipsă de apărare.

(încheierea din 24 iunie 1999)

75. Cerere reconvenţională Neplata taxelor arbitrate Consecinţe

In cazul nedovedirii achitării taxei arbitrale nici li introducerea cererii nici în termenul prescris în acest scop, tribunalu arbitrai urmează să constate nulitatea cererii reconvenţionale confora Regulilor de procedură arbitrală şi ale Normelor privind taxele ş cheltuielile arbitrale.

(Sentinţa nr. 85 din 3 septembrie 1996)

76. Cerere reconvenţională Disjungere Cererea reconvenţională care implică administrarea de probe suplimentare

Cererea reconvenţională care implică administrarea de probe suplimentare pentru lămurirea unor situaţii de fapt şi care, c atare nu este în stadiul de a fi soluţionată odată cu acţiunea principal: poate să fie disjunsă şi pusă pe rol pentru un alt termen, prin insa: hotărârea pronunţată asupra acţiunii principale.

(Sentinţa nr. 1 dm 1 ianuarie 1973)

77. Intâmpinare Pretenţii nesolicitate prin cerere reconvenţională

Cererea de daune nu poate fi valorificată de către pârâtul-cumpărător împotriva reclamantului-vânzător în litigiul pornit prin acţiunea pentru plata unui rest de preţ decât pe calea cererii reconvenţionale.

(Sentinţa nr. 87 din 24 martie 1978)

78. Intâmpinare Compensare arbitrala pretenţii valorificarea pretenţiilor pârâtului

Compensarea judiciară (arbitrală) este condiţionată de valorificarea pretenţiilor pârâtului faţă de reclamant pe calea cererii reconvenţionale. O atare compensaţie nu poate fi invocată ca o apărare la acţiunea principală.

(Sentinţa nr. 27 din 30 iunie 1971)

79. Intâmpinare Nedepunerea întâmpinării nu lipseşte pe pârât de dreptul de a se apăra în litigiul arbitral

Nedepunerea întâmpinării nu lipseşte pe pârât de dreptul de a se apăra în litigiul arbitral, de a combate pretenţiile formulate prin acţiune şi discuta actele de la dosar şi probele pe care le-a înfăţişat reclamantul.

(Sentinţa nr. 177 din 1 iulie 1980)

Soluţia citată este valabilă şi în prezent, cu aplicarea dispoziţiilor art. 356(2) din Codul de procedură civilă.

80. Intâmpinare Pretenţii Litigiu arbitral cerere reconvenţională.

Pretenţiile ridicate de pârâtă împotriva reclamantei prin întâmpinare nu pot fi luate în considerare la soluţionarea în fond a litigiului arbitral. Dacă pârâtul are pretenţii derivând din aceleaşi raporturi juridice pe care se întemeiază acţiunea arbitrală, are posibilitatea să formuleze cerere reconvenţională. (Sentinţa nr. 94 din 23 septembrie 1996)

81. Cerere de intervenţie în nume propriu Condiţii

Intervenţia în nume propriu este când cel care intervine, invocă un drept al său.

Potrivit art. 50 Cod procedură civilă, cererea de intervenţie în interes propriu trebuie să fie făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată. Intervenientul trebuie să-şi dovedească calitatea procesuală şi, apoi, că cererea sa de intervenţie în interes propriu satisface cerinţele pentru o cerere de chemare în judecată.

(Sentinţa nr. 97 din 9 iunie 1999)

82. Intervenţie în interesul uneia din părţi Modificare Condiţii

Modificarea intervenţiei accesorii în intervenţie în interes propriu se poate face numai înainte de închiderea dezbaterilor, respectându-se totodată condiţiile de formă prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, aşa cum dispune art. 50 Cod procedură civilă.

(Sentinţa nr. 82 din 13 mai 1999)

83. Intervenţie în interesul părţii Scop Admisibilitate

Este admisibilă intervenţia unei terţe persoane în litigiul arbitral care are ca scop sprijinirea apărării uneia dintre părţi,

(încheierea din 24 februarie 1969, în dosar nr. 505/1968)

84. Intervenţie în interesul părţii Contract de asigurare

Asigurătorul de răspundere civilă poate să participe în litigiul arbitrai ca intervenient accesoriu, alături de asiguratul-pârât, chiar dacă poliţa de asigurare este neopozabilă reclamantului prejudiciat.

(Sentinţa nr. 63 din 30 august 1974)

85. Conexare de cereri arbitrale Conexitatea comandată de art. 164 Cod procedură civilă

Conexitatea comandată de art. 164 Cod procedură civilă nu constituie o măsură obligatorie, ci este autorizată de legiuitor, de la caz la caz, în funcţie de circumstanţele speţei, dacă facilitează administrarea probelor şi pronunţarea hotărârii.

(Sentinţa nr. 82 din 13 mai 1999)

86. Conexare de cereri arbitrale Actiuni intre care nu exista suficienta legatura

Cererea dc a conexa două acţiuni între care nu există suficientă legătură (în speţă, prima are ca obiect daune pentru contrastalii, iar cealaltă daune pentru navlu mort la un transport efectuat cu o altă navă) nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 164 din Codul dc procedură civilă - text aplicabil şi în procedura arbitrală -spre a fi admisă, chiar dacă părţile sunt aceleaşi în ambele pricini.

(Sentinţa nr. 266 din 16 decembrie 1980)

87. Prescripţie Convenţia de la Bratislava Momentul naşterii dreptului la acţiune

Momentul când ia naştere dreptul la acţiune al destinatarului mărfii şi de când începe să curgă termenul prescripţiei extinctive este data constatării daunei carc s-a produs în cursul transportului efcctuat pe Dunăre cu şlepurile cărăuşului fluvial.

(Sentinţa nr. 73 din 5 martie 1982)

88. Prescripţie Suspendare Conventia de la Bratislava

Prescripţie Suspendare Conventia de la Bratislava

1.93. Formularea reclamaţiei administrative, adresată transportatorului fluvial de mărfuri, produce potrivit art. 57 din Convenţia de la Bratislava, efectul de a suspenda termenul prescripţiei extinctive, iar nu de a-l întrerupe.

întrucât textul citat nu distinge, este inexact că în cazul în care cărăuşul fluvial răspunde la rcclamaţia administrativă în termen de 3 luni, prescripţia se suspendă, iar dacă nu răspunde în termenul arătat, prescripţia este întreruptă.

(Sentinţa nr. 73 din 5 martie 1982)

89. Excepţia prescripţiei extinctive a dreptului pretins prin acţiune Neplata taxei arbitrale

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru nu se aplică acţiunilor arbitrale introduse la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional. Aceste din urmă acţiuni sunt supuse taxelor arbitrale special reglementate de Normele privind taxele şi cheltuielile arbitrale ale C.A.B.

Aceste Norme nu cuprind o reglementare în sensul art. 20 şi 21 din Legea nr. 146/1997 privind cerinţa achitării anticipatc a taxei de timbru la data înregistrării acţiunii.

înregistrarea cercrii arbitrale la Camera de Comerţ şi Industrie are drept consecinţă întreruperea termenului de prescripţie, conform prevederilor art. 16, lit. b din Decretul nr. 167/1958, chiar dacă taxa nu a fosi achitată anticipat, întrucât Normele privind taxele şi cheltuielile arbitrale nu cuprind o reglementare similară celei din art. 20 şi 21 din Legea nr. 146/1997.

(Sentinţa nr. 103 din 16 iunie 1999)

90. Caducitatea arbitrajului Neinvocare tribunalul arbitral nu poate constata din oficiu caducitatea

In cazul depăşirii termenelor arbitrajului, tribunalul arbitral nu poate constata din oficiu caducitatea, întrucât, potrivit Regulilor de procedură C.A.B. şi art. 3533 al. ultim din Codul de procedură civilă, trccerea termenelor prevăzute pentru pronunţarea hotărârii arbitrale poate constitui motiv de caducitate a arbitrajului numai dacă una din părţi a notificat celeilalte părţi şi tribunalului, până la primul termen de înfăţişare că va invoca în cauză caducitatea.

(Sentinţa nr. 70 din 20 iunie 1996; idem, sentinţa nr. 115 din 13 octombrie 1997; idem, sentinţa nr. 83 din 13 iunie 1999))

91. Excepţii Prima zi de înfăţişare dispoziţiile art. 134 din Codul de procedură civilă,

Regulile de procedură arbitrală sc completează cu dispoziţiile art. 134 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia, este socotită ca prima zi de înfăţişare, aceea în care părţile, legal citate, pot pune concluzii.

(Sentinţa nr. 175 din 1 iulie 1980)

92. Excepţii Termenul în care se invocă art. 358 Cod procedură civilă

Potrivit dispoziţiilor art. 358 Cod procedură civilă, orice excepţie privind existenţa şi validitatea convenţiei arbitrale, constituirea tribunalului arbitrai, limitele însărcinării arbitrilor şi desfăşurarea procedurii trebuie ridicată, sub sancţiunea decăderii, cel mai târziu până la primul termen de înfăţişare, dacă nu s-a stabilit un termen mai scurt.

(Sentinţa nr. 103 din 16 iunie 1999)

93. Prescripţie a cererii arbitrale Termenul până la care poate fi invocată

Curtea de Arbitraj nu se poate pronunţa asupra excepţiei prescripţiei cercrii reclamantei invocată de pârâtă pentru prima oară cu ocazia formulării concluziilor scrise, dcoarece s-ar încălca principiile fundamentale dc desfăşurare a procesului, respectiv contradictoria li ta tea şi dreptul la apărare.

(Sentinţa nr. 62 din 6 aprilie 2000)

94. Excepţie de litispendenţă Cine o poate ridica

Potrivit art. 163 din Codul de procedură civilă, „nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte înaintea mai multor instanţe".

Excepţia întemeiată pe acest text poate fi ridicată de părţi sau din oficiu în orice stare a pricinii în faţa tribunalului arbitrai, până la închiderea dezbaterilor.

(Sentinţa nr. 13 din 5 februarie 1997)

95. Excepţia de litispendenţă Condiţii Art. 164 nu se refera la Curtea de Arbitraj

Potrivit art. 164 Cod procedură civilă, părţile pot cerc întrunirea mai multor pricini al căror obiect şi cauză au legătură, dacă acestea se află înaintea aceleiaşi instanţe sau a unor instanţe diferite dc acelaşi grad. Textul se referă la instanţe aparţinând aceluiaşi sistem jurisdicţional, nu şi la Curtea de Arbitraj care se află în afara sistemului instanţelor judecătoreşti.

(Sentinţa nr. 97 din 9 iunie 1999)

96. Perimarea acţiunii arbitrale Reglementare

Potrivit prevederilor Regulilor de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj aplicabile arbitrajelor pentru soluţionarea litigiilor de comerţ internaţional cu începere de la 1 ianuarie 1994, constituirea tribunalului arbitrai şi fixarea primului termen de judecată de către supraarbitru au loc după ce reclamantul a achitat taxa de arbitraj fixată de Curte şi a ales arbitrul şi după ce pârâta a primit comunicarea copiei de pe cererea de chemare în judecată şi prin întâmpinare a desemnat arbitrul şi a formulat cxcepţiilc şi apărările la cererea reclamantei.

întrucât regulamentul nu conţine dispoziţii referitoare la perimarea acţiunilor, sunt aplicabile, conform art. 52 din acel regulament, dispoziţiile dc drept comun din Codul dc procedură civilă.

Din dispoziţiile art. 248-250 Cod procedură civilă, rezultă că într-un litigiu comercial poate fi perimată o cerere aflată pe rolul unei instanţe dacă a fost lăsată, din vina părţii în nelucrare mai mult de 6 luni. Acest termen nu curge dacă, fară vina părţii, cercrea nu a ajuns încă la instanţa competentă să o judece sau nu se poate soroci acest termen de judecată.

(Sentinţa nr. 15 din 26 ianuarie 1999)

97. Litigii decurgând din acelaşi contract

Având în vedere dispoziţiile art. 959 şi 1711 din Codul civil şi ale art. 271 din Codul de procedură civilă, judecarea unei cauze nu mai poate fi reluată şi nici nu mai poate fi introdusă o altă acţiune având acceaşi finalitate juridică, de valorificare a unor pretenţii întemeiate pe acelaşi contract.

(Sentinţa nr. 67 din 16 iunie 1997)

98. Invocarea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune Condiţii

In conformitate cu dispoziţiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958, prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapte ilicite înccpe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuie să cunoască atât paguba cât şi pc cel care răspunde de ca.

Atunci însă când paguba se întemeiază pe răspunderea contractuală şi nu pe răspundere delictuală sunt incidente dispoziţiile art. 1 şi 3 din Decretul nr. 167/1958, iar termenul de prescripţie curge de la data naşterii dreptului la acţiune, respectiv de la data la care partea interesată era îndreptăţită să pretindă celeilalte părţi îndeplinirea obligaţiei cumulative.

(Sentinţa nr. 126 din 23 iulie 1999)

99. Calcularea termenului de prescriptie se are în vedere data poştei şi nu data înregistrării cererii

Conform Regulilor de procedură ale Curţii de Arbitraj, la calcularea termenului de prescripţie se are în vedere data poştei şi nu data înregistrării cererii la Camera de Comerţ şi Industrie a României, în situaţia în care ccrerea a fost expediată poştal. (Sentinţa nr. 106 din 18 iunie 1999)

100. Prescripţia extinctivă Efectele întreruperii cursului prescripţiei

Efectele întreruperii cursului prescripţiei sunt relative, adică sunt restrânse numai la părţile raportului juridic.

Ca şi la autoritatea lucrului judecat, efectul intreruptiv al prescripţiei poate fi invocat numai când a doua cerere în judecată „este făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate".

Debitorul din prima acţiune nu poate invoca efectul intreruptiv al acesteia într-o a doua acţiune în care el nu mai este debitor ci creditor.

Efectul intreruptiv al prescripţiei nu poate fi invocat dccât de creditorul titular al dreptului la acţiune. Aceasta înseamnă că o parte nu poate invoca, pentru valorificarea unor pretenţii proprii, efectul intreruptiv al unei acţiuni introduse de adversarul sau.

Pe plan proccdural, prescripţia poate fî invocată împotriva persoanei care. în litigiu, arc calitate procesuală activă, ceea ce implică existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecăţii.

(Sentinţa nr. 22 din 27 februarie 1997)

101. Prescripţia dreptului material la acţiune Termen general

Termenul general al prescripţiei extinctive în raporturile de comerţ exterior care este potrivit legislaţiei române de drept comun aplicabil în cauză este termenul de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167 din 21 aprilie 1958, referitor la prescripţia extinctivă (republicat la 15 iulie 1960).

(Sentinţa nr. 4 din 9 februarie 1972: sentinţa nr 246 din 3 noiembrie 1983)

102. Prescripţie Contract de intermediere sau mijlocire

Termenul de prescripţie extinctivă aplicabil într-un contract de mijlocire este termenul de 2 ani, în conformitate cu art. 992 din Codul comercial român. Termenul începc să curgă din ziua fixată în vederea plăţii comisionului.

(Sentinţa nr. 31 din 10 mai 1976; idem, sentinţa nr. 17 din 4 martie 1977)

103. Prescripţie Plata contrastaliilor in portul de expediere

Dreptul de a cere, prin acţiunea arbitrală, plata contrastaliilor în portul de expediere se naşte la data când acestea sunt calculate. în speţă, calculul a avut loc în ziua când s-a terminat încărcarea navei de transport maritim, zi din care contrastaliile încetează să mai curgă.

(Sentinţa nr. 161 din 15 ianuarie 1979)

104. Prescripţie Cerere accesorie Drept la actiune

După ce s-a prescris dreptul la capătul principal al acţiunii, nu mai poate fi exercitat nici dreptul la acţiune privind cererile accesorii, chiar dacă, referitor la acestea din urmă, termenul de prescripţie extinctivă nu s-a împlinit încă, deoarece, potrivit art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, aplicabil în cauză, drepturile accesorii nu pot să existe independent de dreptul care formează obiectul principal al acţiunii.

în consecinţă, dobânda legala - carc are caracter accesor - nu poate fi obţinută, dacă dreptul care formează obiectul principal al acţiunii este prescris.

(Sentinţa nr. 54 din 22 februarie 1980)

105. Prescripţie Inadmisibilitate Judecata în echitate

Excepţia prescripţiei extînctive a acţiunii nu poate fi invocată, dacă părţile au convenit expres ca litigiul să fie soluţionat potrivit principiilor echităţii, deoarece o asemenea excepţie face imposibilă judecarea în fond a pricinii, încălcând astfel voinţa părţilor în cauză.

(Sentinţa nr. 214 din 31 octombrie 1978)

106. Intreruperea cursului prescriptiei Condiţii

Recunoaşterea de către debitor a dreptului creditorului său poate fi considerat un caz de întrerupere a cursului prescripţiei. Atât Decretul nr. 167/1958 cât şi doctrina se referă însă la existenţa unor condiţii esenţiale pentru ca recunoaşterea de către debitor a dreptului creditorului să reprezinte un caz de întrerupere a cursului prescripţiei şi anume: recunoaşterea trebuie să fie neîndoielnică sau astfel încât din acţiunile debitorului să rezulte fară dubii voinţa acestuia de a-şi plăti datoria.

(Sentinţa nr. 2 din 14 ianuarie 2000)

107. Intrerupere termen de prescriptie extinctiva a actiunii principale

Termenul de prescripţie extinctivă a acţiunii principale prin care reclamanta cere plata unor sume datorate de pârâtă în temeiul contractului dintre ele, este întrerupt prin efectuarea unei plăţi parţiale, care a intervenit după un interval de timp de la data exigibilităţii. în această situaţie, începe să curgă un nou termen de prescripţie extinctivă, din momentul când s-a efectuat plata parţială menţionată, astfel cum rezultă din prevederile art. 16 lit. a coroborate cu cele ale art. 17 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, aplicabil lex causae.

(Sentinţa nr. 100 din 25 martie 1982)

108. Prescripţie Cerere accesorie Drept la actiune

în consecinţă, dobânda legala - carc are caracter accesor - nu poate fi obţinută, dacă dreptul care formează obiectul principal al acţiunii este prescris.

(Sentinţa nr. 54 din 22 februarie 1980)

109. Prescripţie Inadmisibilitate Judecata în echitate

(Sentinţa nr. 214 din 31 octombrie 1978)

110. Prescripţie extinctivă Intrerupere Recunoasterea pretentiilor reclamantului

Actul de recunoaştere a pretenţiilor reclamantului poate avea efect întrerupător al prescripţiei numai dacă a intervenit înaintea împlinirii termenului ei, iar nu şi după expirarea accstuia.

(Sentinţa nr. 17 din 4 martie 1977)

111. Intreruperea cursului prescriptiei Recunoasterea dreptului creditorului Condiţii

Recunoaşterea de către debitor a dreptului creditorului său poate fi considerat un caz de întrerupere a cursului prescripţiei. Atât Decretul nr. 167/1958 cât şi doctrina sc referă însă la existenţa unor condiţii esenţiale pentru ca recunoaşterea de către debitor a dreptului creditorului să reprezinte un caz de întrerupere a cursului prescripţiei şi anume: recunoaşterea trebuie să fie neîndoielnică sau astfel încât din acţiunile debitorului să rezulte fară dubii voinţa acestuia dc a-şi plăti datoria.

(Sentinţa nr. 2 din 14 ianuarie 2000)

112. Intreruperea termenului de prescriptie ca urmare a efectuarii unei plati partiale

(Sentinţa nr. 100 din 25 martie 1982)

113. Prescripţie Proiect de tranzacţie Efect

Propunerea de tranzacţie făcută de către una din părţile contractului de comerţ exterior celeilalte, carc nu a acceptat-o, nu poate să producă efecte juridice şi, deci, recunoaşterile pe care le cuprinde nu întrerup cursul prescripţiei.

(Sentinţa nr. 45 din 31 mai 1974)

114. Prescripţie Condiţie suspensivă care nu s-a îndeplinit

Renunţarea la pretenţii a uneia dintre părţile din contractul de comerţ exterior sub o condiţie suspensivă, care nu s-a îndeplinit, nu produce efectul de a întrerupe prescripţia extinctivă.

(Sentinţa nr. 50 din 22 iunie 1976)

115. Prescripţie Cereri cu obiect diferit despăgubiri care decurg din alte transporturi maritime

Dacă o cerere arbitrală anterioară se referă la despăgubiri care decurg din alte transporturi maritime decât acţiunea arbitrală ulterioară, cea dintâi nu are efect intreruptiv de prescripţie, deoarece are alt obiect.

(Sentinţa nr. 4 din 9 februarie 1972)

116. Prescripţie Executarea unei hotărâri arbitrate după legea română

Prescrierea dreptului de a cere executarea unei hotărâri arbitrale potrivit legii române este supusă prevederilor art. 6 din Decretul nr. 167/1958, fiind de trei ani de la data pronunţării hotărârii arbitrale.

(Sentinţa nr. 35 din 26 ianuarie 1979)

117. Termenul de prescriptie in cererile de restituire a unei plăţi nedatorate şi în acţiunile bazate pe îmbogăţirea fără cauză

Termenul de prescripţie de 3 ani se aplică şi în cererile de restituire a unei plăţi nedatorate, ca şi în acţiunile bazate pe îmbogăţirea fără cauză.

(Sentinţa nr. 75 din 9 martie 1982; sentinţa nr. 39 din 10 februarie 1984)

118. Prescripţie Cesionarea dreptului la cerere arbitrală

Termenul trienal de prescripţie extinctivă se calculează, faţă de cesionarul dreptului la cererea arbitrală, de la data când a început să curgă faţă de cedent, iar nu din ziua încheierii actului de cesiune.

(Sentinţa nr. 73 din 5 martie 1982)

119. Prescripţie Renunţare la excepţie

După ce a cerut prin întâmpinare respingerea ca prescrisă a acţiunii arbitrale introdusă împotriva sa, fapta vânzătorului care a plătit totuşi de bună voie suma cerută constituie o renunţare la excepţia invocată.

(Sentinţa nr. 30 din 6 februarie 1981)

120. Prescripţie Convenţia de la Bratislava Transportul de mărfuri pe Dunăre

Termenul de prescripţie stabilit de Condiţiile generale pentru transportul de mărfuri pe Dunăre, care formează obiectul Convenţiei dc la Bratislava, este, potrivit art. 54, de 1 an. Termenul arătat reîncepe să curgă după suspendare, de la data când rcclamaţia adresată transportatorului a fost respinsă de acesta.

(Sentinţa nr. 6 din 13 ianuarie 1981)

121. Prescripţie Convenţia de la Bratislava Termen

Potrivit art. 57 al Convenţiei de la Bratislava, reclamaţiile şi acţiunile decurgând din relaţiile reciproce dintre cărăuşul fluvial şi destinatar sau expeditor se prescriu printr-un termen de 1 an în relaţiile cu cărăuşul. Convenţia menţionată a stabilit astfel un termen uniform dc prescripţie extinctivă, independent de reglementările naţionale ale părţilor la Convenţie.

(Sentinţa nr. 73 din 5 martie 1982)

122. Procedura de citare arbitrala Condiţii conform Regulilor de procedură arbitrală

Refuzul uneia din părţi de a primi corespondenţa nu poate împiedica rezolvarea cauzei, procedura fiind considerată legal îndeplinită. Conform Regulilor de procedură arbitrală, dreptul părţii de a se apăra şi de a pune concluzii este respectat, chiar dacă partea refuză primirea sau nu se prezintă la oficiul poştal pentru a o ridica.

(Sentinţa nr. 60 din 4 aprilie 2000)

123. Renunţarea la dreptul pretins in litigiile de comert Condiţii

In conformitate cu prevederile art. 247 din Codul de procedură civilă - aplicabil şi în litigiile de comerţ internaţional şi ale Regulilor de procedură arbitrală - renunţarea la însuşi dreptul pretins se poate face şi fară învoiala celeilalte părţi. Totodată, renunţarea se poate face nemijlocit în cadrul dezbaterilor sau prin înscris autentic.

(Sentinţa nr. 130 din 7 noiembrie 1997)

124. Renunţarea la judecată Incheiere sau sentinţă

In conformitate cu prevederile art. 246 alin. 1 Cod procedură civilă şi ale Regulilor de procedură arbitrală reclamantul poate sa renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă.

Potrivit Regulilor de procedură arbitrală, litigiul arbitrai se închide în cazul renunţării la judecată printr-o încheiere numai dacă reclamantul îşi retrage cererea de arbitrare mai înainte de constituirea tribunalului arbitrai. în cazul în care retragerea survine după constituirea tribunalului arbitrai, închiderea procedurii arbitrale se constată prin hotărâre arbitrală.

(Sentinţa nr. 139 din 25 noiembrie 1997; idem, sentinţa nr. 153 din 21 mai 1982)

125. Hotărârea arbitrală Invoiala părţilor Condiţii şi efecte

Potrivit Regulilor de procedură arbitrală, completate cu dispoziţiile de drept comun cuprinse în Codul de procedură civilă compatibile cu arbitrajul şi cu natura comercială a litigiilor, Tribunalul arbitrai, în conformitate cu art. 271 şi 272 Cod proccdurâ civilă, pronunţă o hotărâre care consfinţeşte învoiala părţilor, în condiţiile în care tranzacţia intervenită între accstea este prin conţinutul său licită, se referă la toate capetele de cerere şi conducc la stingerea litigiului.

Totodată, în baza art. 4 din Normele privind taxele şi cheltuielile arbitrale, se restituie reclamantei 50% din taxa arbitrală. (Sentinţa nr. 39 din 10 martie 1999; sentinţa nr. 34 din 22 martie 2000)

126. Hotărâre de expedient Stingerea obligaţiilor

Recunoaşterea necondiţionată a pretenţiilor de către parte, consemnată într-un protocol, fără determinarea modalităţilor concrete de compensare a datoriei, lăsată în seama unor negocieri ulterioare, nu poate fi asimilată unei tranzacţii şi nu conduce la pronunţarea unei hotărâri de expedient, pârâta urmând a fi obligată la plată precum şi la dobânzile aferente, în temeiul art. 969, 1088 cod civil şi al art. 43 din Codul comercial

(Sentinţa nr. 150 din 30 septembrie 1999)

127. Hotărârea arbitrală Retragerea acţiuni

In situaţia în care din cuprinsul scrisorilor procesuale sau a unei tranzacţii improprii pronunţării unei hotărâri de expedient nu rezultă că partea ar fi înţeles să-şi rezerve dreptul de a valorifica aceleaşi pretenţii printr-o altă cerere ci, dimpotrivă, din context se deduce fară echivoc că ambele părţi au urmărit lichidarea definitivă a litigiului, organul arbitrai va încheia procedura arbitrală şi va pronunţa o hotărâre arbitrală prin carc se ia act de retragerea acţiunii.

(Sentinţa nr. 43 din 24 martie 2000)

128. Incheiere îndreptare erori materiale Condiţii

Incheiere îndreptare erori materiale Condiţii

Potrivit Regulilor dc procedură arbitrală, „greşelile materiale din textul sentinţei arbitrale sau alte greşeli evidente carc nu schimbă fondul soluţiei precum şi greşelile de calcul pot fi rectificate, la cererea oricăreia dintre părţi, formulată în termenul prevăzut la alineatal precedent, sau din oficiu, printr-o încheiere dr îndreptare,

(încheierea din 19 martie 1998)

129. Incheiere de rectificare Calificarea erorilor

Pot fi rectificate potrivit Regulilor de procedură ale Curţii de Arbitraj, la cererea oricăreia dintre părţi, greşelile evidente carc nu schimbă fondul soluţiei, precum şi greşelile de calcul din cuprinsul hotărârii.

Faptul că tribunalul arbitrai a stabilit prin hotărâre că o sumă a fost achitată fără ca pârâta să fi dovedit plata constituie o greşeală dc judecată şi nu o eroare materială în sensul dispoziţiilor art. 281 şi 362 din Codul de procedură civilă..

(încheierea din 27 iulie 1998, dosar nr. 248/1997)

130. Incheiere de rectificare hotarare arbitrala Acte noi

Potrivit Regulilor procedurii arbitrale şi ale art. 362 alin. 2 Cod procedură civilă, îndreptarea greşelilor materiale sau a altor erori evidente din textul hotărârii arbitrale, cum ar fi ccle de calcul, este posibilă numai în raport cu dovezile existente la data pronunţării hotărârii criticate. Aşa fiind, modificarea unor calcule pe baza unor înscrisurijioi depuse pentru prima dată odată cu cererea de îndreptare nu este admisibilă, pentru că ar echivala cu o schimbare a fondului soluţiei şi nu cu îndreptarea hotărârii.

(Sentinţa nr. 44 din 19 octombrie 1994; idem, sentinţa nr. 202 din 27 octombrie 1981)

131. Hotărârea arbitrală în completare Condiţii

Posibilitatea ca instanţa arbitrală sa pronunţe o hotărâre de completare a hotărârii originare este prevăzută în procedura arbitrală, dacă prin hotărârea dată, arbitrii au omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere. Aşa fiind, oricare dintre părţi, poate aceleaşi pretenţii printr-o altă cerere ci, dimpotrivă, din context se deduce fară echivoc că ambele părţi au urmărit lichidarea definitivă a litigiului, organul arbitrai va încheia procedura arbitrală şi va pronunţa o hotărâre arbitrală prin carc se ia act de retragerea acţiunii.

(Sentinţa nr. 43 din 24 martie 2000)

132. Incheiere îndreptare erori materiale Condiţii Procedura arbitrala

Potrivit Regulilor de procedură arbitrală, „greşelile materiale din textul sentinţei arbitrale sau alte greşeli evidente carc ne schimbă fondul soluţiei precum şi greşelile de calcul pot fi rectificate, la cererea oricăreia dintre părţi, formulată în termenul prevăzut la alineatul precedent, sau din oficiu, printr-o încheiere de îndreptare

(încheierea din 19 martie 1998)

133. Incheiere de rectificare Calificarea erorilor

(încheierea din 27 iulie 1998, dosar nr. 248/1997)

134. Incheiere de rectificare erori de calcul hotarare arbitrala Acte noi

Potrivit Regulilor procedurii arbitrale şi ale art. 362 alin. 2 Cod procedură civilă, îndreptarea greşelilor materiale sau a altor erori evidente din textul hotărârii arbitrale, cum ar fi cele de calcul, este posibilă numai în raport cu dovezile existente la data pronunţării hotărârii criticate. Aşa fiind, modificarea unor calcule pe baza unor înscrisuri noi depuse pentru prima dată odată cu cererea de îndreptare nu este admisibilă, pentru că ar echivala cu o schimbare a fondului soluţiei şi nu cu îndreptarea hotărârii.

(Sentinţa nr. 44 din 19 octombrie 1994; idem, sentinţa nr. 202 din 27 octombrie 1981)

135. Hotărâre arbitrală în completare - Termen - Decădere - nbsp;Termenul stabilit în procedura arbitrală în vederea introducerii unei cereri pentru obţinerea

Termenul stabilit în procedura arbitrală în vederea introducerii unei cereri pentru obţinerea unei hotărâri de completare a celei originare, care cuprinde omisiuni, nu este un termen de recomandare, cum pretinde petiţionara, ci un termen a cărui depăşire atrage decăderea părţii din dreptul de a sesiza C.A.B. în scopul arătat.

136. Contestaţie la titlu - Temei legal - nbsp;Lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării unei hotărâri arbitrale poate lî obţinută de către partea

Lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării unei hotărâri arbitrale poate lî obţinută de către partea interesată pe calea contestaţiei la titlu. Această cale extraordinară de atac este admisibila, potrivit art. 399 şi 400 al. 1 din Codul de procedură civilă, dispoziţii aplicabile deopotrivă în procedura arbitrală. (Sentinţa nr. 35 din 26 ianuarie 1979; idem, sentinţa nr. 157 din 18 iunie 1980)

137. Contestaţie la titlu - Termen - nbsp;Contestaţia la titlu fiind o cerere incidenţă referitoare la executarea hotărârii arbitrale, poate fî formulată în

Contestaţia la titlu fiind o cerere incidenţă referitoare la executarea hotărârii arbitrale, poate fî formulată în timpul cât executarea acesteia este legal posibilă, şi anume în limita termenului de 3 ani de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, prevăzut de art. 16 din Decretul nr. 167/1958, şi care începe să curgă de la data pronunţării hotărârii arbitrale atacate. (Sentinţa nr. 35 din 26 ianuarie 1979)

138. Efectele hotărârilor arbitrale - Excepţia de lucru judecat - nbsp;Hotărârea arbitrală de respingere a acţiunii prin care cumpărătorul a cerut executarca în

Hotărârea arbitrală de respingere a acţiunii prin care cumpărătorul a cerut executarca în natură a contractului de către vânzător (predarea mărfii convenite) are un alt obiect şi o altă cauză juridică decât noua acţiune prin care acelaşi cumpărător solicită daunele suferite ca urmare a neexecutării contractului arătat, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1201 din Codul civil român spre a împiedica soluţionarea noii acţiuni. în consecinţă, excepţia lucrului judecat a fost respinsă. (Sentinţa nr. 15 din 23 mai 1975 şi sentinţa nr. 26 din 29 ianuarie 1980)

139. Efectele hotărârii arbitrale - Puterea de lucru judecat - nbsp;Nu există putere de lucru judecat dacă hotărârea anterioară se referă la livrări de mărfuri

Nu există putere de lucru judecat dacă hotărârea anterioară se referă la livrări de mărfuri aferente trimestrelor II şi III din anul contractual, faţă dc noua acţiune arbitrală care are ca obiect penalizările la întârziere privitoare la livrările din trimestrul IV al aceluiaşi an. Tot astfel şi în cazul în care sumele solicitate cu titlu dc penalităţi de întârziere prin noua acţiune arbitrală nu sunt incluse în totalul celor care au fost acordate prin vechea hotărâre pentru depăşirea de termen din trimestrul III din anul 1978. în situaţia arătată nu este îndeplinită condiţia identităţii de obiect cerută de art. 1201 din Codul civil. (Sentinţa nr. 128 din 28 mai 1981; idem, nr. 122 din 6 mai 1983)

140. Hotărârea arbitrală - Autoritatea de lucru judecat - Cauză juridică diferită - nbsp;Hotărârea arbitrală prin care s-a respins o acţiune de plată a preţului

Hotărârea arbitrală prin care s-a respins o acţiune de plată a preţului întemeiată pe contractul părţilor, întrucât livrarea fusese efectuată de vânzător în afara contractului, nu are putere de lucru judecat, conform art. 1201 din Codul civil, în noua acţiune arbitrală, formulată de aceeaşi parte, dar întemeiata pe principiul îmbogăţirii fără just temei a pârâtului, deoarece cauza juridică diferă. (Sentinţa nr. 256 din 28 noiembrie 1983)

141. Hotărârea arbitrală - Autoritatea de lucru judecat - Identitate de obiect - nbsp;Condiţia identităţii de obiect la care se referă art. 1021 Cod civil nu

Condiţia identităţii de obiect la care se referă art. 1021 Cod civil nu implică în mod necesar acelaşi obiect material, fiind suficient ca la baza pretenţiei să se afle acelaşi drept sau, cum se spune în alţi tenneni în doctrina veche, „contradicţia trebuie să reiasă nu numai în chip formal, dar şi virtual". în legătură cu identitatea dc obicct, doctrina şi jurisprudenţa precizează că legiuitorul nu a urmărit prin puterea de lucru judecat numai împiedicarea oricărei încercări dc a relua un litigiu deja soluţionat, ci şi evitarea contradicţiilor între două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscutc unei părţi sau constatările făcute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o hotărâre posterioară dată într-un alt proces. (Sentinţa nr. 127 din 23 iulie 1999)

142. Hotărârea arbitrală - Autoritatea de lucru judecat - Identitate de părţi - nbsp;Art. 1201 Cod civil prevede pentru existenţa autorităţii lucrului judecat şi

Art. 1201 Cod civil prevede pentru existenţa autorităţii lucrului judecat şi identitatea de părţi, aşa cum s-a subliniat constant în doctrină şi jurisprudenţă, o identitate juridică, în sensul ea în ambele procese, acestea să stea în numele lor propriu.

143. Hotărârea arbitrală - Autoritatea de lucru judecat - Identitate de cauză - nbsp;Cu privire la cel dc-al treilea element, cauza, trebuie să se aibă în vedere

Cu privire la cel dc-al treilea element, cauza, trebuie să se aibă în vedere temeiul juridic al dreptului valorificat prin cerere, carc nu se confundă cu mijloacele de susţinere ale acestuia, cu mijloacele de dovadă propuse sau chiar administrate. în doctrină şi jurisprudcnţă se subliniază că pentru determinarea lucrului judecat este foarte important să se ţină seama de finalitatea acestei instituţii şi a cxcepţiei destinate a o valorifica şi anume, faptul că puterea de lucru judecat nu Împiedică numai judecarea din nou a unui proces tenninat, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti. (Sentinţa nr. 127 din 23 iulie 1999)

144. Hotărârea arbitrală - Autoritatea de lucru judecat - Condiţii şi efecte - nbsp;Art. 1201 Cod civil stabileşte că este autoritate de lucru judecat atunci

Art. 1201 Cod civil stabileşte că „este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pc aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor, în aceeaşi calitate". Aşadar, autoritatea lucrului judecat apare reglementată ca o prezumţie legală absolută de adevăr, care scuteşte de dovadă pe cel care o ridică pe cale de excepţie, în sensul că, prin invocarea hotărârii anterioare, instanţa din cele de-al doilea proces este ţinută sa accepte ca fiind definitiv stabilite cele ce au făcut obiect de dezbatere într-un proces anterior, precum şi ca o excepţie procesuală de fond, care are drept rezultat faptul ca o constatare făcută într-un proces anterior este acceptată fară rezervă ca valabilă pentru soluţionarea unui proces în carc interesează raportul juridic sau chestiunea tranşată prin hotărârea pronunţată în procesul precedent.

145. Hotărâre arbitrală - Căi de reformare - nbsp;Prevederile art. 364 Cod procedură civilă înlătură în mod cxplicil posibilitatea altei căi de atac şi reformare

Prevederile art. 364 Cod procedură civilă înlătură în mod cxplicil posibilitatea altei căi de atac şi reformare împotriva hotărârilor arbitrale decât acţiunea în anulare, carc de altfel este în competenţa altei jurisdicţii decât tribunalul arbitrai care a pronunţat hotărârea contestată.

146. Taxe arbitrale - Neachitare integrală - nbsp;Potrivit Normelor C.A.B, Privind taxele arbitrale, dacă acestea nu sunt achitate conform reglementărilor, nu se

Potrivit Normelor C.A.B, Privind taxele arbitrale, dacă acestea nu sunt achitate conform reglementărilor, nu se va da curs cererii introductive.

147. Taxe arbitrale - Cerere ulterioară - nbsp;Taxele de arbitrare, nesolicitate odată cu soluţionarea acţiunii sau cererii reconvenţionale arbitrale în legătură

Taxele de arbitrare, nesolicitate odată cu soluţionarea acţiunii sau cererii reconvenţionale arbitrale în legătură cu care au fost plătite, pot fi solicitate printr-o ccrerc separată, introdusă în limita termenului de prescripţie cxtinctivă. (Sentinţa din 23 martie 1983 )

148. Taxe arbitrale - Scutire - nbsp;Soluţionarea unei cereri de pronunţare a unei hotărâri de completare este scutită de plata taxelor arbitrale. (Sentinţa nr.

Soluţionarea unei cereri de pronunţare a unei hotărâri de completare este scutită de plata taxelor arbitrale. (Sentinţa nr. 24 din 28 ianuarie 1983)

149. Taxă arbitrală minimă - Neplată - Consecinţe - nbsp;Neplata integrală a taxei arbitrale minime nici până la data pronunţării conduce la aplicarea

Neplata integrală a taxei arbitrale minime nici până la data pronunţării conduce la aplicarea dispoziţiilor din Normele privind taxele şi cheltuielile arbitrale care dispun că taxa arbitrală minimă este ireductibilă şi, în consecinţă, la anularea acţiunii arbitrale. (Sentinţa nr. 89 din 26 mai 1999)

150. Taxe arbitrale - Nedovedirea plăţii - Consecinţe - nbsp;în temeiul Normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale, tribunalul arbitrai nu va da curs

In temeiul Normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale, tribunalul arbitral nu va da curs ccrerii sau procedurii arbitrale dacă nu s-a făcut dovada plăţii taxei arbitrale. (Sentinţa nr. 28 din 11 februarie 1999)

151. Taxe arbitrale - Neachitare la înregistrarea cererii - nbsp;Acţiunea arbitrală primită la C.A.B. fără plata taxelor arbitrale se consideră ca fiind

Acţiunea arbitrală primită la C.A.B. fără plata taxelor arbitrale se consideră ca fiind introdusă pe data înregistrării acesteia, iar nu pe data când a fost plătită ori completată taxa arbitrală. Această soluţie este întemeiată pe dispoziţiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora introducerea cererii de chemare în judecată sau arbitrare întrerupe cursul prescripţiei, fară a condiţiona in vreun fel acest efect intreruptiv de plata concomitentă a taxei de timbru sau arbitrare. (Sentinţa nr. 111 din 30 decembrie 1976; idem, sentinţa nr. 216 din 30 decembrie 1977)

152. Taxe arbitrale - Neachitare - Consecinţe - nbsp;în situaţia în care reclamanta nu achită diferenţa de taxă arbitrală corespunzătoare cu valoarea acţiunii

In situaţia în care reclamanta nu achită diferenţa de taxă arbitrală corespunzătoare cu valoarea acţiunii nici până la data pronunţării, tribunalul arbitrai, făcând aplicarea Normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale, va pronunţa o hotărâre de anulare a acţiunii arbitrale. (Sentinţa nr. 71 din 30 aprilie 1999; idem, sentinţa nr 89 din 26 mai 1999)

153. Taxe arbitrale - Majorare pretenţii - nbsp;în situaţia în care reclamanta şi-a majorat pretenţiile sale faţă de pârâtă fară a achita diferenţa de taxă de

In situaţia în care reclamanta şi-a majorat pretenţiile sale faţă de pârâtă fară a achita diferenţa de taxă de arbitraj, tribunalul arbitral va reţine spre soluţionare numai cererea iniţială a reclamantei. (Sentinţa nr. 129 din 6 noiembrie 1997)

154. Taxe arbitrale - Netimbrarea cererii reconvenţionale - nbsp;Potrivit Normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale, tribunalul arbitrai nu va da curs

Potrivit Normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale, tribunalul arbitral nu va da curs cererii reconvenţionale dacă taxele nu s-au plătit, urmând să se pronunţe numai asupra pretenţiilor care formează obiectul acţiunii principale şi să anuleze cererea reconvenţională pentru neplata taxei.

155. Taxe arbitrale - Renunţarea la judecată - Restituirea taxei - nbsp;Potrivit Normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale, restituirea taxelor este

Potrivit Normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale, restituirea taxelor este posibilă daca renunţarea la judecată intervine înainte sau la prima zi de înfăţişare. (Sentinţa nr. 101 din 15 iunie 1999; idem, sentinţa nr. 38 din 27 martie 1998; idem, sentinţa nr. 50 din 9 aprilie 1998; idem, sentinţa nr. 176 din 1 iulie 1980; idem, sentinţa nr. 27 din 2 iunie 1994; idem, sentinţa nr. 21 din 11 februarie 2000)

156. Hotărâre arbitrală în completare - Termen - Decădere - Termenul stabilit în procedura arbitrală în vederea introducerii unei cereri pentru obţinerea unei

157. Contestaţie la titlu - Temei legal - Lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării unei hotărâri arbitrale poate lî obţinută de către partea interesată pe

158. Contestaţie la titlu - Termen - Contestaţia la titlu fiind o cerere incidenţă referitoare la executarea hotărârii arbitrale, poate fî formulată în timpul

159. Efectele hotărârilor arbitrale - Excepţia de lucru judecat - Hotărârea arbitrală de respingere a acţiunii prin care cumpărătorul a cerut executarca în

Hotărârea arbitrală de respingere a acţiunii prin care cumpărătorul a cerut executarea în natură a contractului de către vânzător (predarea mărfii convenite) are un alt obiect şi o altă cauză juridică decât noua acţiune prin care acelaşi cumpărător solicită daunele suferite ca urmare a neexecutării contractului arătat, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1201 din Codul civil român spre a împiedica soluţionarea noii acţiuni. în consecinţă, excepţia lucrului judecat a fost respinsă. (Sentinţa nr. 15 din 23 mai 1975 şi sentinţa nr. 26 din 29 ianuarie 1980)

160. Efectele hotărârii arbitrale - Puterea de lucru judecat - Nu există putere de lucru judecat dacă hotărârea anterioară se referă la livrări de mărfuri

Nu există putere de lucru judecat dacă hotărârea anterioară se referă la livrări de mărfuri aferente trimestrelor II şi III din anul contractual, faţă de noua acţiune arbitrală care are ca obiect penalizările la întârziere privitoare la livrările din trimestrul IV al aceluiaşi an. Tot astfel şi în cazul în care sumele solicitate cu titlu de penalităţi de întârziere prin noua acţiune arbitrală nu sunt incluse în totalul celor care au fost acordate prin vechea hotărâre pentru depăşirea de termen din trimestrul III din anul 1978. în situaţia arătată nu este îndeplinită condiţia identităţii de obiect cerută de art. 1201 din Codul civil. (Sentinţa nr. 128 din 28 mai 1981; idem, nr. 122 din 6 mai 1983)

161. Hotărârea arbitrală - Autoritatea de lucru judecat - Cauză juridică diferită - Hotărârea arbitrală prin care s-a respins o acţiune de plată a preţului

Hotărârea arbitrală prin care s-a respins o acţiune de plată a preţului întemeiată pe contractul părţilor, întrucât livrarea fusese efectuată de vânzător în afara contractului, nu are putere de lucru judecat, conform art. 1201 din Codul civil, în noua acţiune arbitrală, formulată de aceeaşi parte, dar întemeiata pe principiul îmbogăţirii tară just temei a pârâtului, deoarece cauza juridică diferă. (Sentinţa nr. 256 din 28 noiembrie 1983)

162. Hotărârea arbitrală - Autoritatea de lucru judecat - Identitate de obiect - Condiţia identităţii de obiect la care se referă art. 1021 Cod civil nu implică

Condiţia identităţii de obiect la care se referă art. 1021 Cod civil nu implică în mod necesar acelaşi obiect material, fiind suficient ca la baza pretenţiei să se afle acelaşi drept sau, cum se spune în alţi tenneni în doctrina veche, contradicţia trebuie să reiasă nu numai în chip formal, dar şi virtual". în legătură cu identitatea dc obiect, doctrina şi jurisprudenţa precizează că legiuitorul nu a urmărit prin puterea de lucru judecat numai împiedicarea oricărei încercări de a relua un litigiu deja soluţionat, ci şi evitarea contradicţiilor între două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute unei părţi sau constatările făcute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o hotărâre posterioară dată într-un alt proces. (Sentinţa nr. 127 din 23 iulie 1999)

163. Hotărârea arbitrală - Autoritatea de lucru judecat - Identitate de părţi - Art. 1201 Cod civil prevede pentru existenţa autorităţii lucrului judecat şi

164. Hotărârea arbitrală - Autoritatea de lucru judecat - Identitate de cauză - Cu privire la cel dc-al treilea element, cauza, trebuie să se aibă în vedere

165. Hotărârea arbitrală - Autoritatea de lucru judecat - Condiţii şi efecte - Art. 1201 Cod civil stabileşte că este autoritate de lucru judecat atunci când a

Art. 1201 Cod civil stabileşte că este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pc aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor, în aceeaşi calitate". Aşadar, autoritatea lucrului judecat apare reglementată ca o prezumţie legală absolută de adevăr, care scuteşte de dovadă pe cel care o ridică pe cale de excepţie, în sensul că, prin invocarea hotărârii anterioare, instanţa din cele de-al doilea proces este ţinută sa accepte ca fiind definitiv stabilite cele ce au făcut obiect de dezbatere într-un proces anterior, precum şi ca o excepţie procesuală de fond, care are drept rezultat faptul ca o constatare făcută într-un proces anterior este acccptată fară rezervă ca valabilă pentru soluţionarea unui proces în carc interesează raportul juridic sau chestiunea tranşată prin hotărârea pronunţată în procesul precedent.

166. Hotărâre arbitrală - Căi de reformare - Prevederile art. 364 Cod procedură civilă înlătură în mod cxplicil posibilitatea altei căi de atac şi reformare

167. Taxe arbitrale - Neachitare integrală - Potrivit Normelor C.A.B, Privind taxele arbitrale, dacă acestea nu sunt achitate conform reglementărilor, nu se va

Potrivit Normelor C.A.B, Privind taxele arbitrale, dacă acestea nu sunt achitate conform reglementărilor, nu se va da curs cererii introductive.

168. Taxe arbitrale - Cerere ulterioară - Taxele de arbitrare, nesolicitate odată cu soluţionarea acţiunii sau cererii reconvenţionale arbitrale în legătură cu

169. Taxe arbitrale - Scutire - Soluţionarea unei cereri de pronunţare a unei hotărâri de completare este scutită de plata taxelor arbitrale. (Sentinţa nr. 24

Soluţionarea unei cereri de pronunţare a unei hotărâri de completare este scutită de plata taxelor arbitrale. (Sentinţa nr. 24 din 28 ianuarie 1983)

170. Taxă arbitrală minimă - Neplată - Consecinţe - Neplata integrală a taxei arbitrale minime nici până la data pronunţării conduce la aplicarea dispoziţiilor

171. Taxe arbitrale - Nedovedirea plăţii - Consecinţe - în temeiul Normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale, tribunalul arbitrai nu va da curs ccrerii

în temeiul Normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale, tribunalul arbitrai nu va da curs ccrerii sau procedurii arbitrale dacă nu s-a făcut dovada plăţii taxei arbitrale. (Sentinţa nr. 28 din 11 februarie 1999)

172. Taxe arbitrale - Neachitare la înregistrarea cererii - Acţiunea arbitrală primită la C.A.B. fără plata taxelor arbitrale se consideră ca fiind introdusă pe

173. Taxe arbitrale - Neachitare - Consecinţe - în situaţia în care reclamanta nu achită diferenţa de taxă arbitrală corespunzătoare cu valoarea acţiunii nici

în situaţia în care reclamanta nu achită diferenţa de taxă arbitrală corespunzătoare cu valoarea acţiunii nici până la data pronunţării, tribunalul arbitrai, făcând aplicarea Normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale, va pronunţa o hotărâre de anulare a acţiunii arbitrale. (Sentinţa nr. 71 din 30 aprilie 1999; idem, sentinţa nr 89 din 26 mai 1999)

174. Taxe arbitrale - Majorare pretenţii - în situaţia în care reclamanta şi-a majorat pretenţiile sale faţă de pârâtă fară a achita diferenţa de taxă de

în situaţia în care reclamanta şi-a majorat pretenţiile sale faţă de pârâtă fară a achita diferenţa de taxă de arbitraj, tribunalul arbitrai va reţine spre soluţionare numai cererea iniţială a reclamantei. (Sentinţa nr. 129 din 6 noiembrie 1997)

175. Taxe arbitrale - Netimbrarea cererii reconvenţionale - Potrivit Normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale, tribunalul arbitrai nu va da curs cercrii

Potrivit Normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale, tribunalul arbitrai nu va da curs cercrii reconvenţionale dacă taxele nu s-au plătit, urmând să se pronunţe numai asupra pretenţiilor care formează obiectul acţiunii principale şi să anuleze cererea reconvenţională pentru neplata taxei.

176. Taxe arbitrale - Renunţarea la judecată - Restituirea taxei - Potrivit Normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale, restituirea taxelor este posibilă

177. Taxe arbitrale - Lipsa competenţei - Restituire - Tribunalul arbitrai, obligat în baza dispoziţiilor art. 343 alin. 2 din Codul de procedură civilă să îşi

Tribunalul arbitrai, obligat în baza dispoziţiilor art. 343 alin. 2 din Codul de procedură civilă să îşi verifice competenţa de a soluţiona litigiul cu care a fost sesizat, constatând că nu este competcnt, va dispune, conform Normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale, restituirea către reclamant a 75% din taxa arbitrală achitată. (Sentinţa nr. 124 din 22 iulie 1999)

178. Taxe arbitrale - împăcarea părţilor - Nerestituire - Soluţionarea litigiului pe cale amiabilă după prima zi de înfăţişare nu da dreptul la reducerea cu 50%

Soluţionarea litigiului pe cale amiabilă după prima zi de înfăţişare nu da dreptul la reducerea cu 50% a cuantumului taxei de arbitrare în condiţiile Normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale. (Sentinţa nr. 147 din 4 decembrie 1997; idem, sentinţa nr. 41 din 26 aprilie 1977; idem, sentinţa nr. 50 din 9 aprilie 1998)

179. Taxe arbitrale - Taxa minimă nerestituibilă - Chiar dacă litigiul arbitrai a încetat la prima zi de înfăţişare ca urmare a împăcării părţilor, restituirea

Chiar dacă litigiul arbitrai a încetat la prima zi de înfăţişare ca urmare a împăcării părţilor, restituirea taxei arbitrale nu se poate dispune, dacă a fost percepută o taxă minimă, care, potrivit Normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale, nu este reductibilă. (Sentinţa nr. 87 din 6 septembrie 1996)

180. Taxe arbitrale - Achitare în plus - Restituire - Reclamantul poate cerc restituirea sumei pe care a plătit-o în plus, cu titlu dc taxe arbitrale, dintr-o

Reclamantul poate cerc restituirea sumei pe care a plătit-o în plus, cu titlu dc taxe arbitrale, dintr-o eroare scuzabilă (în speţă, diferenţă dc curs între valute). Restituirea este admisibilă în conformitate cu art. 992-993 şi art. 1092 din Codul civil român, cu privire la îmbogăţirea fără just temei. (Sentinţa nr. 267 din 16 decembrie 1980)

181. Taxe arbitrale - Legea aplicabilă - Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru nu se aplică acţiunilor arbitrale introduse la Curtea de Arbitraj

182. Cheltuieli arhitrale - Partea îndatorată - Taxele şi cheltuielile arbitraje se suportă, potrivit Normelor privind taxele şi cheltuielile arbîtrale, de

Taxele şi cheltuielile arbitraje se suportă, potrivit Normelor privind taxele şi cheltuielile arbîtrale, de partea care a pierdut litigiul, integral, daca cererea de arbitrare este admisă în totalitate sau proporţional cu ceea ce s-a acordat, dacă cererea se admite în parte. (Sentinţa nr. 143 din 27 septembrie 1999)

183. Cheltuieli arbitrale - Obligare la plată - Recunoaşterea pretenţiilor - în cazul recunoaşterii datoriei anterior emiterii citaţiilor pentru primul termen de

în cazul recunoaşterii datoriei anterior emiterii citaţiilor pentru primul termen de înfăţişare, această recunoaştere nefiind urmată de plata efectivă a sumei recunoscute, în care se include şi taxa arbitrală achitată, obligă pârâtul la plata taxelor arbitrate către reclamant. (Sentinţa nr. 55 din 4 aprilie 2000)

184. Cheltuieli arbitrate - Culpă - Pârâtul-cumpărător nu poate fi obligat la plata taxelor arbitrale, deşi a achitat preţul mărfii abia după data introducerii

Pârâtul-cumpărător nu poate fi obligat la plata taxelor arbitrale, deşi a achitat preţul mărfii abia după data introducerii acţiunii arbitrale la C.A.B., dacă se constată culpa furnizorului rcclamant, constând în faptul că a livrat o cantitate mai mare decât cea contractată, cu toate că fusese avertizat de cumpărător să nu depăşească limita iniţial convenită. (Sentinţa nr. 39 din 3 februarie 1982)

185. Cheltuieli arbitrale - Punere în întârziere - Pârâta nu poate beneficia de exonerarea plăţii taxei şi cheltuielilor arbitrale conform art. 275 Cod procedură

Pârâta nu poate beneficia de exonerarea plăţii taxei şi cheltuielilor arbitrale conform art. 275 Cod procedură civilă, cu toate că a recunoscut pretenţiile reclamantei la prima zi de înfăţişare, deoarece a fost pusă în întârziere de către reclamantă, prin somaţie de plată. (Sentinţa nr. 97 din 2 septembrie 1997)

186. Cheltuieli arbitrale - Componenţă - Consultanţă - în cheltuielile arbitrale se includ pe lângă onorariul plătit avocatului care susţine interesele părţii pe

în cheltuielile arbitrale se includ pe lângă onorariul plătit avocatului care susţine interesele părţii pe care o reprezintă şi acele cheltuieli pe care partea le-a efectuat pentru o consultanţă generală şi prealabilă asupra perspectivelor, documentaţiei, referiri la

187. Cheltuieli arbitrale - Deplasări - Cheltuielile de deplasare în străinătate efectuate de creditorul reclamant după introducerea acţiunii, în scopul

Cheltuielile de deplasare în străinătate efectuate de creditorul reclamant după introducerea acţiunii, în scopul stabilirii sediului actual al debitorului în vederea comunicării actclor de procedură (precum şi a situaţiei lui juridice), constituie o componentă a cheltuielilor arbitrale, întrucât a fost necesară pentru soluţionarea cauzei. (Sentinţa nr. 110 din 30 octombrie 1996)

188. Cheltuieli de judecată - Recunoaşterea parţială a pretenţiilor - Cheltuielile de judecată solicitate de pârâta-reclamantă, în raport cu sumele pretinse prin

Cheltuielile de judecată solicitate de pârâta-reclamantă, în raport cu sumele pretinse prin cererea reconvenţională, nu pot fi acordate integral în situaţia în care reclamanta-pârâtă a recunoscut suma principală cerută prin cererea reconvenţională la primul termen, întrucât reclamanta nici nu a fost pusă formal în întârziere înainte dc chemarea în judecată (art. 275 Cod procedură civilă). (Sentinţa nr. 54 din 31 martie 1999)

189. Cheltuieli arbitrare - Nejustificare - Cererea reclamantei ca toate cheltuielile sale de deplasare la un anumit termen la C.A.B. să fie suportate dc pârâtă,

Cererea reclamantei ca toate cheltuielile sale de deplasare la un anumit termen la C.A.B. să fie suportate dc pârâtă, întrucât litigiul nu s-a putut soluţiona datorită nedepunerii întâmpinării este nefondată în raport de faptul că amânarea a fost dispusă de instanţa arbitrală pentru efectuarea unei expertize. (Sentinţa nr. 82 din 11 martie 1982; idem, sentinţa nr. 83 din 11 martie 1982)

190. Cheltuieli arbitrale - Cumul - Neacordare - Dacă la acelaşi termen fixat de C.A.B. partea străină a avut mai multe litigii cu aceeaşi întreprindere pârâtă

Dacă la acelaşi termen fixat de C.A.B. partea străină a avut mai multe litigii cu aceeaşi întreprindere pârâtă cu sediul în Bucureşti şi a formulat în ficcarc dintre ele cereri de plată a cheltuielilor dc deplasare, acestea nu pot fi acordate dccât o singură dată, într-unui singur din litigiile respective. (Sentinţa nr. 19 din 20 ianuarie 1982)

191. Cheltuieli arbitrale - Acordare - Cuantum - în cazul restrângerii pretenţiilor reclamantei, pârâta va fi obligată, în baza art. 274 din Codul de procedură

în cazul restrângerii pretenţiilor reclamantei, pârâta va fi obligată, în baza art. 274 din Codul de procedură civilă referitoare la cheltuielile dc judecată, la plata unei sume, cu titlu de taxă arbitrală,

192. Probe - Registre comerciale - în raporturile de comerţ exterior, registrele şi evidenţele întocmite regulat pot face probă în instanţa arbitrală în favoarea

în raporturile de comerţ exterior, registrele şi evidenţele întocmite regulat pot face probă în instanţa arbitrală în favoarea părţii contractante care le ţine. (Sentinţa nr. 12 din 11 ianuarie 1980)

193. Probe - Comunicări telex - Potrivit practicii comerciale curente, telexurile necontestate de părţi, ca şi telegramele, sunt considerate înscrisuri şi se

Potrivit practicii comerciale curente, telexurile necontestate de părţi, ca şi telegramele, sunt considerate înscrisuri şi se bucură de valoarea probantă ce le revine acestora în temeiul legii. (Sentinţa nr. 25 din 13 iulie 1970)

194. Probe - Telex - Condiţii - Pentru a se face dovada că un telex a fost efectiv transmis, trebuie să rezulte din cuprinsul acestuia că specifică indicatorul

Pentru a se face dovada că un telex a fost efectiv transmis, trebuie să rezulte din cuprinsul acestuia că specifică indicatorul de apel - menţionat în mod exact - al abonatului chemat (destinatar), precum şi expresia codificată R" (received). (Sentinţa nr. 96 din 9 decembrie 1976)

195. Probe - Time-sheet - Actul doveditor al modului cum a fost utilizat timpul alocat pentru încărcarea sau descărcarea navei este, potrivit uzanţelor portuare,

Actul doveditor al modului cum a fost utilizat timpul alocat pentru încărcarea sau descărcarea navei este, potrivit uzanţelor portuare, time-sbcet-ul, care se întocmeşte de către armator şi are la bază documentul denumit statement of facts. Acesta din urmă este întocmit de către agenţia de vapoare, angajată de partea în cauză, în portul de încărcare sau de dcscărcare şi conţine istoricul complet al modului de operare a navei în acel port.

#Arbitraj. Spețe și Jurisprudență

← Opoziţie împotriva proiectului de fuziune. Calitate...		Clauze abuzive, jurisprudența CJUE →

Jurisprudenta arbitraj comercial

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Jurisprudenta arbitraj comercial