LEGEA NR.10/2001. APARTENENŢA UNUI BUN LA DOMENIUL PUBLIC ÎN RAPORT DE DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE A LEGII NR.10/2001. INDISPONIBILIZARE ULTERIOARĂ A
| Comentarii |
|
LEGEA NR.10/2001. APARTENENŢA UNUI BUN LADOMENIUL PUBLIC ÎN RAPORT DE DATA INTRĂRII ÎNVIGOARE A LEGII NR.10/2001. INDISPONIBILIZAREULTERIOARĂ A BUNULUI. CONSECINŢE.
Art.20 alin.1 şi art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001
Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001
(pct.21.1)
Apartenenţa unui bun la domeniul public se analizeazăîn raport de data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 - 14februarie 2001, în acest sens fiind prevederile art.20 alin.1 dinLegea nr.10/2001, respectiv art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001republicată, potrivit cu care imobilele - terenuri şi construcţii -preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinutela data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, osocietate sau o companie naţională, o societate comercială la carestatul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau localeeste acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistăsau de orice altă persoană juridică se restituie, în natură, persoaneiîndreptăţite, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată aorganelor de conducere a unităţii deţinătoare.
Potrivit Normelor metodologice de aplicare unitară aLegii nr.10/2001, indisponibilizarea operează începând cu data de14 februarie 2001, chiar dacă notificarea a fost făcută la o datăulterioară şi are drept scop primordial îndeplinirea obligaţiei derestituire în natură către adevăratul proprietar.
(Decizia nr.14/A din 25 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Piteşti - Secţiacivilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cuminori şi de familie)
Contestatoarele P.C., G.I. şi T.R. au solicitat anulareadispoziţiei nr.2143/2004 emisă de PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C. deA. şi restituirea în natură a terenului situat în Valea Iaşului nr.34, însuprafaţă de aproximativ 5000 mp şi a celui cu o suprafaţă aproximatividentică, situat în str. Vlad Ţepeş. Pentru situaţia în care nu este posibilărestituirea în natură, s-a cerut acordarea de măsuri reparatorii prinechivalent.
În motivele de fapt ale cererii, reclamantele au arătat căautorul lor a avut în proprietate circa 40.000 mp, potrivit contractului devânzare-cumpărare autentificat sub nr.2195/30.03.1926, din care i-aufost confiscate în perioada regimului comunist, fără plata despăgubirilor,terenurile a căror restituire s-a cerut.
Prin sentinţa civilă nr.72/8.06.2005, Tribunalul Argeş arespins contestaţia formulată, reţinând în considerentele hotărârii faptulcă autorul reclamanţilor ( P.G.) a deţinut teren în suprafaţă de 40.000mp, că potrivit Legii nr.18/1991 s-a dispus reconstituirea dreptului deproprietate pentru suprafaţa de 39.104 mp, pentru diferenţa de 1380 mp,ce a făcut obiectul unui decret de expropriere, acordându-li-sereclamantelor despăgubiri în baza Legii nr.10/2001.
S-a constatat de asemenea, potrivit raportului de expertizăefectuat în cauză, că reclamantelor li s-a reconstituit dreptul deproprietate în baza Legii nr.18/1991, pe vechiul amplasament pentruterenul liber, iar pentru restul terenului, pe un alt amplasament,reconstituirea realizându-se însă pentru întreaga suprafaţă pentru care afost justificat dreptul de proprietate.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamantele, care aususţinut caracterul netemeinic şi nelegal al soluţiei, întrucât nu s-a avut învedere faptul că autorul acestora a avut în proprietate suprafaţa de 45.000mp, din care li s-a reconstituit în baza Legii nr.18/1991 doar suprafaţade 13.104 mp.
S-a mai arătat că în mod greşit s-a stabilit că pentru suprafaţade 1380 mp apelantele-reclamante ar fi primit despăgubiri potrivitdispoziţiei nr.212/2001, întrucât prin dispoziţia nr.2143 s-a revenitasupra acesteia, respingându-se atât cererile de restituire în natură aterenurilor intravilane, cât şi acordarea despăgubirilor băneşti.
Prin decizia civilă nr.5/A/16.01.2006 Curtea de Apel Piteşti aadmis apelul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare primeiinstanţe. Prin dispozitivul aceleiaşi decizii a fost respinsă cererea decompletare a apelului.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, deşi pentru stabilireasituaţiei de fapt, în faza judecăţii în primă instanţă s-a efectuat oexpertiză, nu s-au identificat şi nu s-au individualizat terenurile care aufăcut obiectul Legii nr.18/1991 şi separat, terenurile care au constituitobiect al legii nr.10/2001.
S-a apreciat că se impune efectuarea unei expertize care săaibă în vedere aceste aspecte, să verifice dacă terenurile sunt libere şi caatare, este necesară soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare.
Această decizia a fost atacată cu recurs de către apelantele-reclamante. Criticile au fost formulate cu referire la dispoziţiile art.304pct.7 şi 9 Cod procedură civilă, în dezvoltarea cărora s-au arătaturmătoarele:
a) Deşi în faza apelului a fost suplimentat probatoriul(audierea martorului pe aspectul dreptului de proprietate al autorului ) înmod eronat se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a seefectua o nouă expertiză care să stabilească situaţia terenurilor solicitate.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă cu certitudine întregulcorp de teren din anul 1926, alcătuit dintr-o suprafaţă totală de 45.000mp.
b) Potrivit reglementărilor date prin dispoziţiile Legiinr.10/2001, pentru a se obţine restituirea în natură a terenurilor, estenecesar ca acestea să fie situate în intravilan şi să fi fost preluate abuziv,aspecte care au fost demonstrate în cauză.
Chiar în condiţiile în care se impunea efectuarea unui nouraport de expertiză, soluţia nu putea fi de casare cu trimitere, judecatatrebuind să se realizeze cu reţinere în faţa instanţei de apel.
c) S-a susţinut de asemenea, că trebuie înlăturată completareala motivele de apel, având în vedere că aceasta a fost formulată întermen.
Primăria Municipiului C.de A. a formulat întâmpinare, princare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu argumente vizândfondul procesului, legate de dreptul de proprietate reconstituit încondiţiile legii nr.18/1991, ca şi de imposibilitatea restituirii în natură arestului suprafeţei, întrucât diferitele parcele de teren solicitate nu suntlibere.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia civilă nr.7330din 21.09.2006 a admis recursul şi a casat decizia cu trimiterea cauzeispre rejudecare aceleiaşi instanţe.
S-a reţinut, în motivarea acestei soluţii, că decizia recuratăeste greşită atât din punct de vedere formal, câtă vreme dispoziţiileart.296 şi 297 Cod procedură civilă prevăd posibilitatea păstrării orischimbării în tot sau în parte a hotărârii atacate, ori desfiinţarea sauanularea acesteia, cât şi din punct de vedere al conţinutului şiargumentelor aduse în justificarea soluţiei.
În cadrul apelului se devoluează fondul, în vederea stabiliriicorecte a situaţiei de fapt, instanţa având posibilitatea să încuviinţezerefacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă,precum şi administrarea probelor noi.
Prin trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea completăriiprobatoriului, instanţa a nesocotit caracterul devolutiv al apelului şi aignorat regulile de procedură ale judecăţii, în această cale de atac.
Pentru individualizarea terenurilor ce făcuseră obiect alreconstituirii conform Legii nr.18/1991 şi respectiv cele care făceauobiect al Legii nr.10/2001 - situaţie considerată insuficient lămurită înprima etapă procesuală - instanţa de apel trebuia să administrezeprobele pe care le considera necesare.
S-a reţinut, totodată, că dispoziţiile art.297 al.1 Codprocedură civilă nu erau incidente în speţă, deoarece acestea presupun cajudecata să se fi făcut în condiţii de lipsă de procedură sau fără cercetareafondului.
În consecinţă, s-a admis recursul, dispunându-se rejudecareaapelului, ocazie cu care instanţa va avea în vedere şi critica referitoare lacompletarea motivelor de apel, respectiv în ce măsură este vorba demotive de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul, posibil decomplinit până cel mai târziu la prima zi de înfăţişare sau de o cererenouă în apel, interzisă de dispoziţiile art.294 al.1 Cod procedură civilă.
Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Piteşti subnr.7109/46/2005.
În şedinţa publică din data de 23.03.2007, la cerereaapelantelor şi având în vedere şi cele statuate prin decizia de casare, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice, expertul urmând să răspundă laurmătoarele obiective: identificarea terenurilor din decizia contestată,care au făcut obiectul Legii nr.18/1991 şi pentru care s-au emis titluri deproprietate, identificarea celorlalte terenuri care nu au făcut obiectulLegii nr.18/1991, ci a Legii nr.10/2001, să evidenţieze terenurile într-oschiţă de plan, să precizeze dacă sunt afectate de construcţii şi utilităţipublice, în caz afirmativ să indice data edificării şi dacă respectiveleconstrucţii sunt cuprinse într-o Hotărâre de Guvern privind atestareaterenului la domeniul public şi care este aceasta, să facă referiri la terenulîn suprafaţă de 1800 mp - dacă a fost cuprins în dispoziţia nr.214/2001,necontestată de către apelante -, să aibă în vedere terenul de 5590 mp, să-l identifice şi să facă precizări dacă face parte din decizia contestată, dacăeste liber, posibil a fi restituit în natură sau face parte din domeniulpublic şi să precizeze care este situaţia juridică a terenurilor ce facobiectul Legii nr.10/2001 la data de 1.01.1990 şi categoria acestora -intravilan sau extravilan.
Expertiza a fost efectuată şi ulterior completată de cătreexpert tehnic I.I..
Examinând actele de la dosar, în raport cu criticile formulate,instanţa a constatat următoarele:
Autorul reclamantelor a fost proprietarul unui teren însuprafaţă de 40.542 mp, conform actului de vânzare-cumpărarenr.2198/30.03.1926, teren situat în Municipiul Curtea de Argeş,mahalaua Flămânzeşti, compus din 3 parcele: parcela nr.1 în suprafaţă de32.998 mp, parcela nr.2 în suprafaţă de 2.280 mp şi parcela nr.3 însuprafaţă de 3.502 mp teren.
Din terenul în suprafaţă de 32.998 mp ce face parte din primaparcelă, suprafaţa de 14.198 mp a fost primită de către apelante în bazaLegii nr.1871991, suprafaţă reprezentată pe schiţa nr.1 la raportul deexpertiză cu culoarea verde ( f.73 dosar ).
O altă suprafaţă de 8572 mp este ocupată de alte persoanefizice, fără însă a se depune la dosar eventualele acte de proprietate înbaza cărora deţin terenul ( schiţa anexă 1 la expertiză, teren colorat cugalben).
Terenurile notate cu S1,S2,S3,S4,S5,S6,S7,S8,S10 şi S11 însuprafaţă totală de 4.247 mp, reprezentate pe schiţa nr.1 cu culoareaalbastru, sunt terenuri libere de construcţii şi detalii de sistematizare şi nusunt cuprinse în domeniul public.
Suprafaţa de 5.981 mp, reprezentată pe aceeaşi schiţă cuculoarea maro este cuprinsă în domeniul public al Municipiului Curteade Argeş, fiind teren aferent blocurilor de locuinţe C12, C12A şi Z7,precum şi zona de siguranţă a acestora, parcări, alei, trotuare, drumuri.
Terenul în suprafaţă de 2.280 mp, ce face parte din lotul nr.2,identificat prin schiţa nr.3 anexă la raportul de expertiză este terenocupat în totalitate de Piaţa Ivancea, teren cuprins în domeniul public şiocupat de construcţii.
Terenul în suprafaţă de 3.502 mp, ce face parte din lotul nr.3,din actul de vânzare-cumpărare al autorului reclamantelor estereprezentat cu culoarea roşu în schiţa nr.2 anexă la raportul de expertiză.Acest teren este compus din S1 =1.611 mp şi S3 = 1.891 mp.
Din suprafaţa de 1.611 mp, terenul în mărime de 1.016 mpeste liber de detalii de sistematizare şi construcţii, teren reprezentat peschiţă cu portocaliu, iar restul de 595 mp este teren aferent dispensaruluiuman I.F.
Din suprafaţa de 1.891 mp, parcela nr.1 în mărime de 437mp, reprezentată pe schiţa nr.2, cu culoare galbenă, constituie parcareade maşini, amenajată în timpul litigiului, iar restul de 1.981 mp ( culoaremaro pe aceeaşi schiţă ) este teren cuprins în domeniul public şi aferentblocului E19, zona de siguranţă a acestuia, trotuar şi alei.
Terenul deţinut de către autorul reclamantelor, mai exact celde la punctele 1 şi 3 din actul de vânzare-cumpărare a fost preluatîncepând cu anul 1958 şi abia în anul 1986 s-a emis decizia nr.230 pentrusuprafaţa de 1.380 mp, de expropriere.
Aşadar, s-a făcut dovada în cauză a preluării abuzive aterenului, situaţie recunoscută, de altfel şi de către intimată, care pretinde,însă, că pentru terenul în suprafaţă de 1.380 mp li s-au acordatapelantelor măsuri reparatorii prin dispoziţia nr.214/2001, iar cea maimare parte din teren a fost restituită prin procedura prevăzută de legeanr.18/1991, este deţinută de alte persoane cu acte legale sau constituiedomeniu public.
S-a stabilit totodată, cu probele administrate, că terenul înlitigiu este situat în intravilan.
În consecinţă, sunt incidente în speţă prevederile art.2 şi 3din Legea nr.10/2001, republicată, apelantele fiind persoane îndreptăţitela măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură.
În acelaşi sens sunt şi normele metodologice de aplicare aLegii nr.10/2001, aprobate prin H.G. nr.498/2003, în vigoare la dataformulării contestaţiei, norme care la punctul 8 prevăd că restituirea înnatură a terenurilor intră sub incidenţa procedurilor prevăzute de lege,dacă respectivul teren este disponibil. Rezultă în mod evident prioritatearestituirii în natură, faţă de cea prin echivalent.
Aşadar, caracterul reparatoriu al legii acoperă şi acele terenuridin intravilan, care nu au fost restituite persoanelor îndreptăţite până laintrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.
Din suprafeţele de teren sus menţionate, identificate prinraportul de expertiză, pot fi restituite în natură următoarele terenuri:
-8.572 mp, teren deţinut de alte persoane; intimata pretindereferitor la acest teren că persoanele fizice deţinătoare sunt în posesiaunor acte legale emise, însă nu a depus la dosar aceste acte.
Mai mult decât atât, chiar şi în situaţia existenţei unorasemenea acte, nu se poate respinge cererea de restituire în naturăformulată în baza Legii nr.10/2001, din moment ce s-a dovedit căterenul a fost proprietatea autorului reclamantelor şi a fost preluatabuziv, dreptul de proprietate asupra terenului urmând a se clarifica într-un alt litigiu, care excede prezentului cadru procesual:
- 2.822 mp, respectiv terenul în suprafaţă de 4247 mp maipuţin S2 = 1351 mp şi S3 = 104 mp, teren cu privire la care apelantelor lis-a aprobat acordarea de măsuri reparatorii prin dispoziţia Primaruluimunicipiului Curtea de Argeş nr.214/2001.
Nu poate fi reţinută susţinerea apelantelor, în sensul că prindispoziţia contestată nr.2134/2004 s-ar fi revenit la dispoziţianr.214/2001, întrucât această din urmă dispoziţie a intrat în circuitul civil,a produs efecte juridice şi în atare condiţii organul emitent nu mai puteareveni cu privire la cele dispuse prin dispoziţia nr.214/2001, cu atât maimult cu cât apelantele nici nu au contestat această dispoziţie.
- 1.016 mp teren din parcela nr.3, care este teren liber;
- 595 mp teren, de asemenea liber, ocupat fiind numaiterenul pe care este amplasat dispensarul uman;
- 437 mp, teren pe care în prezent este amenajată o parcare.
Cu privire la acest ultim teren, intimata susţine că aparţinedomeniului public, susţinere ce nu poate fi reţinută, întrucât amenajareaacesteia s-a realizat în timpul soluţionării procesului.
Ori, apartenenţa unui bun la domeniul public se analizează înraport de data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 - 14 februarie 2001,în acest sens fiind prevederile art.20 alin.1 din Legea nr.10/2001,respectiv art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată, potrivit cu careimobilele - terenuri şi construcţii - preluate în mod abuziv, indiferent dedestinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a prezentei legi deo regie autonomă, o societate sau o companie naţională, o societatecomercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centralesau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistăsau de orice altă persoană juridică se restituie, în natură, persoaneiîndreptăţite, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată aorganelor de conducere a unităţii deţinătoare.
Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001arată la pct.21.1 că prevederea alin.1 al articolului 21 din lege statueazăindisponibilizarea imobilelor, restituibile pe calea prevăzută de lege cuprivire la orice alte proceduri legale care tind să înstrăineze imobilul cătrealte persoane decât cele îndreptăţite potrivit legii.
Potrivit aceloraşi norme, indisponibilizarea opereazăîncepând cu data de 14 februarie 2001, chiar dacă notificarea a fost făcutăla o dată ulterioară şi are drept scop primordial îndeplinirea obligaţiei derestituire în natură către adevăratul proprietar.
Cum la data de 14 februarie 2001, nu era edificată parcarea peterenul în suprafaţă de 437 mp, aceasta realizându-se în timpulsoluţionării procesului, terenul nu aparţine statului, iar emiterea uneihotărâri de guvern cu mult ulterior acestei date, nu este de natură aconstitui un titlu în favoarea statului.
Referitor la cererea de la fila 159 dosar, prin care s-a solicitatşi terenul în suprafaţă de 5590 mp, aceasta reprezintă o completare amotivelor de apel în sensul dispoziţiilor art.287 alin.2 Cod procedurăcivilă, fiind vorba despre motive de fapt şi de drept pe care se întemeiazăapelul, având în vedere că prin cererea iniţială apelantele au solicitatrestituirea în natură a două terenuri în suprafaţă de circa 5000 mpfiecare, iar ulterior prin precizările de la fila 41 dosar au relatat căsuprafaţa ce face obiectul litigiului este de circa 19.000 mp.
Pentru aceste considerente a fost admis apelul declarat dereclamanţii P.C., G.I şi T.R. şi a fost schimbată sentinţa în sensul că, afost admisă contestaţia şi s-a dispus anularea în parte a Dispoziţieinr.2143/28 septembrie 2004 emisă de către intimată. A fost dispusărestituirea în natură către apelantele-reclamante a următoarelor suprafeţede teren: 8.572 mp colorat cu galben în schiţa anexă la expertiză (fila 73),2.822 mp colorat cu albastru din aceeaşi schiţă, identificat cu reperele S1,S4, S5, S6, S7, S8, S10, S11, 1.016 mp colorată cu portocaliu în schiţa anexă 2la expertiză( fila 74), 595 mp teren colorat cu albastru în aceeaşi schiţă şi437 mp colorat cu galben ( fila 74 ), în total suprafaţa de 13.442 mpteren. Pentru diferenţa de 7.435 mp teren, identificată în ambele schiţeanexe la expertiză cu culoarea maro, apelantele sunt îndreptăţite la titluride despăgubiri, conform Cap. VII din legea nr.247/2005.
A fost obligată intimata la 1000 lei cheltuieli de judecată cătreapelantele-reclamante.
| ← LEGEA NR.10/2001. IMOBIL PRELUAT ABUZIV. RESTITUIRE ÎN NATURĂ.... | Cerere de deschidere a procedurii. Existenţa unei proceduri de... → |
|---|
