LEGEA PRIVIND INSOLVENŢA.DISPOZIŢIILE ART.121.PCT.1 RAPORTATE LA CELE ALE ART.123 PCT.4 DIN LEGE.
| Comentarii |
|
Tribunalul VÂLCEA Sentinţă comercială nr. 620 din data de 30.01.2013
LEGEA PRIVIND INSOLVENȚA.DISPOZIȚIILE ART.121.PCT.1 RAPORTATE LA CELE ALE ART.123 PCT.4 DIN LEGE.
Instanța a constatat că aceste sume nu se încadrează în categoria acestor cheltuieli, nefiind nici taxe și cheltuieli aferente vânzării, nici cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunuri vândute.
Ele sunt taxe și impozite locale ce reprezintă creanțe înscrise în tabelul creditorilor ca și creanțe bugetare, creanțe ce trebuie distribuite potrivit dispozițiilor art.123 pct.4 din lege.
Acest text menționează "Creanțele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine:
1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 și ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 102 alin. (4);
4. creanțele bugetare.";
Schimbarea naturii juridice a creanțelor după ce au fost calificate, în mod corect, creanțe bugetare( prin înscrierea lor în tabelul creditorilor) în taxe, timbre și orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea acestor bunuri, nu a fost primită de către instanță.
S-a arătat că această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât impozitele și taxele locale nu au natura unor cheltuieli de administrare și conservare, cheltuieli al căror obiect îl constituie acele acte menite să preîntâmpine pierderea bunului imobil în ființa sa.
Dispozițiile art.121 pct.1 sunt dispoziții de excepție, referitoare la distribuirea sumelor obținute din valorificarea bunurilor garantate, în raport cu cele ale art.123 din aceeași lege, ce nu pot fi extinse prin analogie la alte situații neprevăzute expres de lege.
Prin urmare, aceste sume trebuie înlăturate de la distribuirea parțială.
TRIBUNALUL VÂLCEA - SECȚIA A II A CIVILĂ , SENTINȚA din 30 ianuarie 2013
La data de 20.11.2012 creditoarea SC C RM SRL a formulat contestație împotriva Raportului asupra fondurilor obținute din lichidare și încasarea de creanțe și a Planului de distribuire între creditori privind pe debitoarea SC P D SRL, solicitând anularea celor două acte.
În motivare s-a arătat că lichidatorul judiciar a vândut două bunuri aparținând debitoarei care constituiau garanția creditoarei, obținând suma de 149.832 lei, din care a distribuit către creditoarea-contestatoare suma de 55.000 lei.
Contestatoarea a invocat dispozițiile art.121 din Legea nr.85/2006, dispoziții care au fost încălcate, în opinia sa de către lichidatorul judiciar, prin distribuiri nelegale către Primăria V și Primăria R, precum și prin distribuirea sumelor cu titlu de salarii și contribuții la bugetul de stat și al asigurărilor sociale.
A fost criticată și distribuirea propusă cu titlu de rezerve destinate să acopere cheltuieli viitoare ale averii debitorului.
În drept, sunt invocate prevederile art.21 alin.2), art.121 și art.122 alin.3) din Legea nr.85/2006.
Cererea a fost precizată, la data de 23.01.2013, arătându-se că Primăria R nu a fost înscrisă la masa credală, neavând calitatea de creditor, iar creanța deținută de Primăria RV a fost înscrisă în tabloul creditorilor ca o creanță bugetară, condiții în care nu poate fi obiect al dispozițiilor art.121 din Legea nr.85/2006.
Prin întâmpinare s-a arătat că impozitele datorate pe apartament și terenul proprietatea debitoarei se înscriu în dispozițiile art.121 pct.1 din Legea nr.85/2006.
Referitor la plata salariilor și contribuțiile aferente, s-a menționat că prin Hotărârea Adunării Creditorilor din data de 05.08.2008 s-a aprobat angajarea unui contabil pentru clarificarea situației contabile, cu o remunerație lunară de 1.450 lei.
Lichidatorul a invocat și dispozițiile art.127 pct.4 din Legea nr.85/2006 referitoare la rezervele destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului, rezervă necesară pentru acoperirea cheltuielilor aferente organizării licitațiilor viitoare pentru valorificarea bunurilor ce au rămas în averea debitoarei.
Analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
În cadrul procedurii insolvenței privind pe debitoarea SC PD SRL, lichidatorul judiciar a valorificat un apartament de 75,79 mp situat în Rm.Vâlcea și un activ compus din teren de 4.029,63 mp situat în extravilanul comunei B, bunuri valorificate cu suma totală de 149.832 lei.
Aceste bunuri au fost constituite drept garanție în favoarea creditoarei SC CRM SRL.
Prin Raportul de activitate și Planul de distribuire depuse la fila 31 dosar, lichidatorul a propus distribuirea sumei obținute, conform dispozițiilor art.121 pct.1: onorariu lichidator-18.579,16 lei, taxă UNPIR-2.996,64 lei, cheltuieli de procedură-68.686 lei(salarii mai 2011-oct.2012), impozite și taxe locale Primăria RV de 49.190 lei și Primăria R- 2.810 lei, impozit teren.
De asemenea, conform art.127.4 au fost constituite rezerve destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitoarei în valoare de 4.570,19 lei, diferența de distribuit către creditorul garantat fiind de 55.000 lei.
Față de cele arătate, contestația a fost calificată ca parțial întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Conform prevederilor art.121 pct.1 și 2 din Legea nr.85/2006 " Fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanții reale mobiliare ori drepturi de retenție de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:
1.taxe, timbre și orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea acestor bunuri, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 și 24;
2.creanțele creditorilor garantați, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările și penalitățile de orice fel, precum și cheltuielile, pentru creanțele născute înainte de deschiderea procedurii.";
În speță, s-a contestat distribuirea sumelor de 49.190 lei și de 2.810 lei cu titlu de taxe și impozite locale către Primăria RV și Primăria R, acestea fiind considerate de lichidatorul judiciar taxe, timbre și orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea acestor bunuri.
Instanța a constatat că aceste sume nu se încadrează în categoria acestor cheltuieli, nefiind nici taxe și cheltuieli aferente vânzării, nici cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunuri vândute.
Ele sunt taxe și impozite locale ce reprezintă creanțe înscrise în tabelul creditorilor ca și creanțe bugetare, creanțe ce trebuie distribuite potrivit dispozițiilor art.123 pct.4 din lege.
Acest text menționează "Creanțele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine:
1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 și ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 102 alin. (4);
4. creanțele bugetare.";
Schimbarea naturii juridice a creanțelor după ce au fost calificate, în mod corect, creanțe bugetare( prin înscrierea lor în tabelul creditorilor) în taxe, timbre și orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea acestor bunuri, nu a fost primită de către instanță.
S-a arătat că această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât impozitele și taxele locale nu au natura unor cheltuieli de administrare și conservare, cheltuieli al căror obiect îl constituie acele acte menite să preîntâmpine pierderea bunului imobil în ființa sa.
Dispozițiile art.121 pct.1 sunt dispoziții de excepție, referitoare la distribuirea sumelor obținute din valorificarea bunurilor garantate, în raport cu cele ale art.123 din aceeași lege, ce nu pot fi extinse prin analogie la alte situații neprevăzute expres de lege.
Prin urmare, aceste sume trebuie înlăturate de la distribuirea parțială.
În ceea ce privește celelalte susțineri ale contestatoarei, ele au fost calificate ca neîntemeiate.
Astfel, referitor la plata cheltuielilor privind salariile aprobate de Adunarea creditorilor din data de 05.08.2008 privind plata unui contabil pentru aducerea la zi a situației financiare a debitoarei, acestea sunt cheltuieli de procedură, așa cum sunt definite de art.4 alin.1) din lege-"(1) Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea și comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar și/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului.";
În plus, textul art.23 din lege arată că "În vederea îndeplinirii atribuțiilor sale, administratorul judiciar/lichidatorul va putea desemna persoane de specialitate. Numirea și nivelul remunerațiilor acestor persoane vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor în cazul în care acestea vor fi achitate din averea debitoarei(…)";
Aceste dispoziții, trebuie raportate la cele ale art.4 alin.9) din lege, prevederi conform cărora "Sumele menționate la alin. (1) vor fi considerate cheltuieli de lichidare în conformitate cu art. 121 și art. 123 pct. 1 și vor fi plătite în momentul existenței disponibilului în contul debitorului.";
Prin urmare, intenția legiuitorului a fost de a se acoperi cheltuielile ocazionate de derularea întregii proceduri a insolvenței, având în vedere trimiterea pe care art.121 pct.1 o face la prevederile art.10, art.19 alin.2, art.23 și art.24, dar și lămurirea pe care o dă art.4 alin.9 din lege.
În ceea ce privește constituirea rezervelor destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitoarei, dispozițiile art.127 pct.4 menționează "Cu ocazia distribuirilor parțiale, următoarele sume vor fi provizionate:
4. rezervele destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului.";
Fiind vorba despre distribuiri parțiale ale sumelor realizate în urma lichidării, instanța a concluzionat că textul este incident în speța de față.
Prin urmare, contestația formulată a fost admisă în parte, în sensul refacerii Planului de distribuție, prin înlăturarea punctelor 4 și 5 din plan, referitoare la impozitele și taxele locale Primăria RV și Primăria R, în cuantum de 49.190 lei și respectiv 2.810 lei.
| ← Acţiune privind insolvenţa persoanei fizice. Inadmisibilitate.... | PROCEDURA INSOLVENŢEI.NOŢIUNE CREANŢĂ SUBORDONATĂ. → |
|---|
