Lipsa consimţământului unuia dintre coindiviziari la înstrăinarea bunului indiviz. Consecinţe.
Comentarii |
|
Dosar 1305/1259/2007
Lipsa consimţământului unuia dintre coindiviziari la înstrăinarea bunului indiviz.Consecinţe.Înstrăinarea bunului indiviz de unul dintrecoproprietare nu constituie motiv de nulitateabsolută sau relativă. În asemenea situaţii,oricare dintre coindivizari poate cere ieşirea dinindiviziune, iar soarta contractului de vânzare -cumpărare, validitatea lui, depinde de rezultatulpartajului.Sentinţa comercială nr. 243/C/27.03.2008
Prin cererea înregistrată la 21.12.2007 pe rolul Tribunalului Comercial Argeş,reclamanta SC: CESAR SA: - societate în faliment, prin lichidator, a chemat în judecatăpe pârâtele SC. ARO SA prin lichidator şi SC. Landmark SRL pentru a se constatanulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare încheiat între cele două pârâtevizând bunul mobil necorporal denumit licenţă de fabricaţie pentru mărcile ARO", înmotivare arătându-se că vânzarea priveşte un bun asupra căruia pârâta vânzătoare SCARO SA nu avea un drept de proprietate exclusiv, ci aparţine în coproprietatereclamantei şi vânzătoarei. Vânzarea s-a făcut în procedura falimentului societăţii pârâteARO SA, când s-a convenit vânzarea bunurilor societăţii în bloc.Prin sentinţa comercială nr. 243/C/2008 s-a respins acţiunea, iar în considerente s-areţinut că în situaţia în care părţile sunt coproprietari, înstrăinarea bunului de uncoindivizar fără consimţământul celuilalt, cum pretinde reclamanta, nu are dreptconsecinţă nulitatea absolută a actului, singura cale prin care drepturile indivize pot fiapărate este partajul - indiferent de natura bunului înstrăinat.
Aşadar, chiar dacă am considera că reclamanta este coproprietar alături de pârâtă,înstrăinarea bunului indiviz nu constituie motiv de nulitate absolută sau relativă, astfelîncât prezenta acţiune este neîntemeiată.
În asemenea situaţii, oricare dintre coindivizari poate cere ieşirea din indiviziune,iar soarta contractului de vânzare-cumpărare, validitatea lui, depinde de rezultatulpartajului.
Evident că, chiar şi într-o asemenea ipoteză, trebuie avut în vedere faptul căvânzarea bunului s-a făcut nu oricum, ci în procedura specială a falimentului, procedurăîn care reclamantul are calitatea de creditor şi unde i se recunosc o serie de drepturi,inclusiv dreptul de a contesta anumite decizii, drept de care nu a uzat în ceea ce priveştelicenţele de fabricaţie pentru mărcile ARO."
← Lipsa consimţământului unuia dintre coindiviziari la... | Contestaţia la executare - condiţii. → |
---|