LITIGIU DE MUNCĂ. DISPONIBILIZARE. DREPTURI SALARIALE. TERMEN.
| Comentarii |
|
LITIGIU DE MUNCĂ. DISPONIBILIZARE. DREPTURISALARIALE. TERMEN.
Potrivit art.283 lit.e din Codul muncii, în cazulneexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze aleacestuia cererea se formulează în termen de 6 luni de la datanaşterii dreptului la acţiune.
În cauză, dreptul la acţiune al reclamantului s-a născutde la data concedierii, respectiv 15 mai 2003, însă, acţiunea afost introdusă la data de 13 ianuarie 2005, cu mult pestetermenul de 6 luni, prevăzut de lege.
(Decizia civilă nr.191/R-CM/17 mai 2005,pronunţată de Curtea de Apel Piteşti).
Reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu societatea comercială,obligarea acesteia din urmă la plata contravalorii a şase salarii medii brute,reactualizate, conform art.25 din Contractul colectiv de muncă şicontravaloarea unui salariu de bază pentru neacordarea preavizului de 30 zilede la data desfacerii contractului de muncă, în temeiul art.23 din acestcontract.
În motivarea acţiunii, s-a susţinut că reclamantul a fost angajatulpârâtei până la data de 15 mai 2003, când i-a fost desfăcut contractulindividual de muncă, în baza art.65 din Codul muncii, fără respectareadispoziţiilor art.23 din contractul colectiv de muncă, fără acordareatermenului de preaviz şi fără plata celor şase salarii medii brute.
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr.170/3 martie 2005, aadmis acţiunea şi în consecinţă a obligat-o pe pârâtă să plăteascăreclamantului suma de 40.946.800 lei drepturi băneşti.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă căreclamantul în calitate de salariat al pârâtei a fost disponibilizat conformart.65 din Codul muncii şi deşi art.25 din contractul colectiv de muncăprevede pentru această situaţie obligaţia de a i plăti şase salarii medii, aceastadin urmă nu s-a conformat.
Deosebit, a mai reţinut că societatea pârâtă nu a acordatreclamantului termenul de preaviz de 30 zile lucrătoare statuat de art.23 dincontractul colectiv de muncă, consecinţă fiind obligarea pârâtei la despăgubiri.
Suma cuvenită a fost stabilită prin raportul de expertiză efectuat încauză.
Pârâta a declarat recurs împotriva sentinţei, pe care a criticat-opentru nelegalitate şi netemeinicie invocând motivele prevăzute de art.304pct.6, 9 şi 10 Cod pr.civilă, precum şi de art.3041 din acelaşi cod.
Criticile aduse sentinţei nu vor fi expuse şi nici analizate, faţă demodul de soluţionare al recursului.
Recursul a fost admis de Curtea de Apel Piteşti, prin decizia civilănr.191/R-CM din 17 mai 2005, modificată sentinţa, iar pe fond s-a dispusrespingerea acţiunii ca fiind prescrisă.
Prin prisma susţinerii că acţiunea este tardiv introdusă, recursul afost privit ca fondat, întrucât potrivit art.283 lit.e din Codul muncii, în cazulneexecutării contractului colectiv de muncă, ori a unor clauze ale acestuiacererea se formulează în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului laacţiune.
În cauză, dreptul la acţiune al reclamantului s-a născut de la dataconcedierii, respectiv 15 mai 2003, însă, acţiunea a fost introdusă la data de 13ianuarie 2005, cu mult peste termenul de 6 luni, prevăzut de lege.Astfel, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, calea de atac a fost admisă înmodalitatea mai sus arătată.
| ← PUBLICITATE IMOBILIARĂ. CERERE DE INTABULARE. OPOZIŢIE.... | Acţiunea în evacuare. Calitate procesuală activă. → |
|---|
