Nulitate clauza. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 7072 din data de 25.09.2014
Prin cererea înregistrată la data de 13 decembrie 2013 sub nr. 106/1285/2013/a25, pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, contestatorul B.I., prin avocat "R.V."; a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 3780 din 3.12.2013 emisă de administratorul judiciar desemnat să administreze procedura de insolvență față de debitoarea SC " F.C.U.C."; SA, solicitând să se constate nelegalitate și netemeinicia acesteia.
A solicitat să se constate caracterul cert, lichid și exigibil al creanței în cuantum de 15000 Euro pe care o deține împotriva SC "F.C.U.C."; SA și obligarea debitoarei la plata acestei sume în termen de 30 zile de la data pronunțării hotărârii executorii de către instanță.
În subsidiarul acestui capăt de cerere solicită ca pârâta să fie obligată să-l înscrie în programul de plăți cu creanța în cuantum de 15000 Euro.
În fapt a arătat că în calitate de fotbalist pe postul de portar și debitoare a fost încheiat contractul individual de muncă înregistrat la L.P.F. sub nr. 1121 din 14.07.2010, contract încheiat pe o perioadă de 3 ani începând cu data de 6.07.2010 și până la 30.06.2013, prin Actul Adițional din 18.02.2013, fiind modificat art. 3.6 în sensul că: "Perioada 1.07.2012 - 5.02.2013 nu suferă modificări de ordin financiar. Pentru perioada 6.02.2013 - 30.06.2013, jucătorul va primi suma de 10.000 Euro net, achitabil în 5 tranșe lunare a câte 2000 Euro net/lună. Plata se va efectua în data de 20 ale lunii în curs pentru luna anterioară.
Art. 2. Remunerația pct. 3.7 va avea următorul conținut:
"Jucătorul va primi un bonus de 15000 Euro brut, la finalul anului competițional 2012 - 2013 în cazul în care echipa se va salva de la retrogradare din Liga I și jucătorul va evalua în minim 50% din jocurile oficiale rămase din retur";.
A precizat faptul că, obiectivul stabilit prin art. 3.7 a fost îndeplinit, echipa finalizând campionatul în sezonul 2012 - 2013 pe poziția a 8-a potrivit clasamentului final, iar la data de 26.05.2013 Comitetul Executiv al Federației Române de Fotbal a omologat rezultatele și clasamentul final al Campionatului Național Liga I, dată la care obligația de plată a bonusului de 15.000 Euro a devenit exigibilă.
Întrucât această obligație curentă a debitoarei nu a fost onorată, contestatorul s-a adresat administratorului judiciar printr-o notificare oficială, inițial în data de 6.10.2013, solicitare reiterată în data de 28.11.2013, administratorul judiciar transmițându-i de această dată un răspuns negativ.
Apreciază că refuzul neîntemeiat al administratorului judiciar de a achita o datorie certă, lichidă și exigibilă, arată contestatorul, constituie o încălcare a dispozițiilor Legii nr. 85/2006 cu modificările ulterioare privind reorganizarea, de natură a conduce la aplicarea sancțiunilor prevăzute de art. 107 alin.1 lit. C din lege. Decizia privind participarea la jocuri, rată contestatorul, este o decizie care aparține exclusiv clubului și este luată prin intermediul antrenorului, la momentul formării echipei de joc, el neavând posibilitatea de a decide pentru a fi nominalizat ca titular în jocurile oficiale ale echipei, singura sa obligație, pe care și-a îndeplinit-o fiind aceea de a fi necondiționat la dispoziția clubului pentru a fi utilizat în jocuri, dacă acesta considera că este oportun. Prin urmare solicită a se avea în vedere că debitoarea îi datorează bonusul de 15000 Euro brut și că în cazul său clauza de jocuri prevăzută de art. 3.7 teza II din contract nu poate produce efecte juridice întrucât este pur potestativă din partea clubului, aceasta fiind considerată nescrisă.
În subsidiar, în situația în care se va considera clauza prevăzută de art. 3.7 teza II din contract drept o clauză valabilă, contestatorul a precizat faptul că, această condiție de participare ca "minimum 50% din jocurile oficiale rămase din retur"; este îndeplinită în procent de 100%, el fiind în lotul echipei în toate cele 8 meciuri oficiale programate în restul returului Campionatului de fotbal Liga I, ediția 2012 - 2013, cu excepția celor în care s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a evolua datorită suspendării pentru cartonaș roșu respectiv datorită accidentării în timpul desfășurării activității sale în interesul clubului.
Având în vedere că debitoarea și-a realizat obiectivul în sensul că echipa s-a salvat de la retrogradare în anul competițional 2012 - 2013, creanța în cuantum de 15000 Euro a devenit exigibilă odată cu îndeplinirea condiției de care depindea acordarea bonusului, respectiv odată cu decizia de omologare a rezultatelor și clasamentului final al Competiției Naționale Liga I, luată în ședința Comitetului Executiv al FRF din 26.05.2013.
Administratorul judiciar A & A C.I. pentru debitoarea SC "F.C.U.C."; SA - prin avocat Anastasescu Marieta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației formulată de B.I., precizând faptul că, deși contestatorul în cuprinsul cererii se referă la existența unui contract de muncă încheiat cu societatea, în realitate între părți s-a perfectat o convenție civilă de prestări servicii sportive, convenție care nu poate fi asimilată din punct de vedere al efectelor sale în raporturile contractuale dintre prestator și club ca un contract individual de muncă.
A menționat de asemenea că, legislația sportivă (Legea nr. 69/2000 a educației fizice și sportului) care constituie legea specială în materie, reglementează ca temei al raporturilor contractuale dintre jucător/antrenor și club, atât contractul individual de muncă, cât și convenția civilă de prestări servicii sportive, astfel dacă legiuitorul ar fi avut în vedere că cele două modalități sunt similare, enumerarea lor ar fi fost de prisos. Mai mult, Regulamentul privind statutul și transferul jucătorilor de fotbal dat în executarea legii, prevede în mod expres că, o convenție civilă nu are drept efect dobândirea calității de salariat. Prin urmare susține intimata valabilitatea, interpretarea și soluționarea diferendelor legate de Convenția civilă de prestări servicii sportive încheiată între jucător și club, înregistrată conform regulamentelor sportive la Liga Profesionistă de fotbal, trebuie analizate prin luarea în considerare a normelor sportive și a celor cuprinse în legislația civilă și nu cele ale Codului Muncii.
Cu privire la clauza contractuală cuprinsă la art. 2 din actul adițional nr. 2891/18.02.2013 la Convenția civilă de prestări servicii sportive nr. 5951 din 24.06.2010 s-a arătat că obligația debitoarei privind plata bonusului a fost afectată de o dublă condiție suspensivă respectiv ca echipa să se salveze de la retrogradarea din Liga I la finalul anului competițional 2012 - 2013 și jucătorul să evolueze ( să joace efectiv) în minim 50% din meciurile rămase de disputat de la data semnării actului adițional și până la terminarea returului.
Pe de altă parte, a subliniat intimata faptul că necesar era îndeplinirea celui de-al doilea eveniment viitor și nesigur de care părțile au legat nașterea obligației de plată, or, chiar contestatorul a recunoscut faptul că nu a evoluat în numărul de jocuri oficiale stipulate, din numărul total de 15 meciuri rămase de la data semnării actului adițional și până la data încheierii returului campionatului, acesta evoluând în 7 meciuri oficiale.
La data semnării actului adițional, susține practicianul în insolvență, B.I., în calitate de jucător profesionist, era în deplină cunoștință de cauză cu privire la riscurile acestei activități, inclusiv a celui nedorit de nimeni privind apariția vreunui accident de joc; cu toate acestea, părțile nu au înțeles să prevadă vreo excepție expresă în acest sens.
De asemenea, acumularea unui cartonaș roșu și suspendarea pentru o etapă, nu poate fi nicicum în interesul echipei, decât în situații cu totul excepționale, când antrenorul principal prin referat scris înaintat conducerii clubului stabilește acest lucru, ceea ce nu e cazul în speță. Aceiași concluzie, arată practicianul în insolvență, se desprinde și în cazul accidentărilor care de asemenea nu profită nici uneia dintre părțile semnatare a unei convenții civile de prestări servicii; experiența jucătorilor și stimularea lor financiară, pot aduce un plus în privința abordării de ei a unei atitudini mai precaute, lipsite de violență gratuită, capabile să elimine atât riscul unor accidentări nedorite cât și pe cel al unor eliminări din joc.
Cu privire la solicitarea subsidiară privind deschiderea procedurii de faliment față de debitoare a arătat faptul că din rapoartele depuse la dosar rezultă că nu este îndeplinită nici una din cerințele arătate de textul art. 107 din Legea nr. 85/2006 cu modificările ulterioare.
Prin sentința nr. 216 din 13 martie 2014, Tribunalul Suceava - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată contestația formulată, reținând - în esență - faptul că, între contestatorul B.I. în calitate de jucător de fotbal profesionist (non - amator) și Clubul / Angajatorul SC "F.C.U.C."; SA a fost încheiată convenția civilă de prestări servicii sportive nr. 5951/24.06.2010, părțile convenind ca această convenție să fie valabilă pe o perioadă de 3 ani începând cu data de 6.07.2010 până la 30.06.2013.
Prin Actul adițional nr. 1(18.02.2013, convenția civilă de prestări servicii a modificat art. 3.7. Remunerația urmând a avea următorul conținut: "Jucătorul va primi un bonus de 15.000 Euro brut, la finalul anului competițional 2012 - 2013 în cazul în care echipa se va salva de la retrogradare din Liga I și jucătorul va evolua în minim 50% din jocurile oficiale rămase din retur";.
Din cuprinsul acestei clauze contractuale rezultă că obligația debitoarei privind plata bonusului este afectată de o dublă condiție suspensivă și anume:
a) echipa să se salveze de la retrogradare din Liga I la finalul anului
competițional 2012 - 2013;
b) jucătorul să evolueze în minim 50% din jocurile oficiale rămase din
retur.
În privința condiției suspensive înserată la art. 3.7 teza I din Actul adițional nr. 1 din 18.02.2013 aceasta este pe deplin îndeplinită, echipa SC " F.C.U.C."; SA finalizând campionatul în sezonul 2012 - 2013 pe poziția a 8-a.
În privința celui de-al doilea eveniment viitor și nesigur de care părțile au legat nașterea obligației de plată a bonusului de 15000 Euro brut, judecătorul sindic a constatat că petentul - contestator a recunoscut faptul că nu a evoluat în numărul de jocuri oficiale stipulate, din numărul total de 15 meciuri rămase de disputat de la data semnării actului adițional și până la încheierea returului campionatului din sezonul competițional 2012 - 2013 contestatorul, evoluând doar în 7 meciuri oficiale.
Tribunalul a reținut și faptul că s-a solicitat constatarea nulitatea absolută a clauzei cuprinsă în teza a II - a art.3.7 din convenție modificată prin actul adițional în urma declarării caracterului ei pur potestativ justificat de faptul că titularizarea jucătorului B.I. în jocurile oficiale a depins în mod exclusiv de voința debitoarei.
Art. 1014 cod civil obligă debitorul să respecte dreptul creditorului: dacă el împiedică realizarea condiției, i se angajează răspunderea iar ca sancțiune condiția se consideră îndeplinită, or, în cauză, nu s-a probat că ar fi existat un act de împiedicare din partea clubului ca jucătorul să evolueze în minim 50% din meciurile rămase de disputat de la data semnării actului adițional și până la terminarea returului, iar contestatorul nu a putut evolua în numărul de meciuri convenite, datorită suspendării pentru cartonaș roșu în etapa 25 respectiv accidentării suferite în etapa 27.
Riscul ca jucătorul să se accidenteze sau să fie suspendat a fost asumat de contestator în momentul semnării actului adițional câtă vreme nu s-a convenit nici o excepție în acest sens.
Întrucât contestatorul nu a reușit să întrunească și a doua condiție asumată la semnarea actului adițional, acesta nu a câștigat dreptul la bonusul financiar de 15000 Euro brut pe care îl pretinde, contestația sa vizând nelegalitatea și netemeinicia Deciziei nr. 3780/3.12.2013, constatarea caracterului cert, lichid și exigibil al acestei creanțe ca și obligarea debitoarei la plata acestei sume urmând a fi respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul B.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, care, în drept, se încadrează în prevederile art. 3041, art. 304 pct. 9 codul de procedură civilă din 1865 recurentul a criticat sentința instanței de fond, referitor la faptul că în mod eronat i s-a respins contestația împotriva Deciziei nr. 3780/03.12.2013 emisă de administratorul judiciar al debitoarei SC F.C.U.C. SA, întrucât prevederile art. 3.7 teza a II-a din Contractul Individual de Muncă nr. 5951/24.06.2010, modificat prin Actul Adițional nr. 1/18.02.2013 sunt lovite de nulitate absolută, această clauză neputând produce efecte juridice, fiind contractată sub o condiție pur potestativă, iar titularizarea judecătorului în jocurile oficiale a depins în mod exclusiv de voința debitoarei SC FC U.C. SA.
Or, caracterul pur potestativ rezultă din modalitatea de redactare și interpretare a clauzei prevăzute la art. 3.7 teza a II-a din contract, nefiind necesar a proba în mod direct în ce a constat împiedicarea din partea debitorului în îndeplinirea condiției.
Arată faptul că, în luna februarie a semnat actul adițional nr. 1/18.02.2013 care prevedea și clauza de îndeplinire a obiectivului "în cazul în care echipa se va salva de la retrogradare din Liga 1 și jucătorul va evolua în minimum 50% din jocurile oficiale rămase din retur";. De la data semnării Actului adițional nr. 1/18.02.2013 și până la finalul campionatului au mai rămas de judecat pentru debitoare un număr de 15 meciuri oficiale, acestea reprezentând parțial returul Campionatului de fotbal - Liga 1 ediția 2012-2013.
Astfel, din totalul celor 15 meciuri oficiale din restul returului campionatului 2012-2013 și până la data accidentului de muncă suferit la data de 19.04.2013, se jucaseră efectiv un număr de 8 meciuri oficiale.
Subliniază faptul că la data de 19.04.2014, cu ocazia disputării meciului de fotbal dintre echipa F.C. U. C. - FC G. M. M. a suferit un accident de muncă, fiind reținut de la orice activitate sportivă timp de 30 zile, fiind în aceste condiții, în imposibilitate obiectivă de a mai participa la jocurile oficiale până la finalul Campionatului de fotbal Liga 1, perioadă în care mai erau programate 7 meciuri oficiale.
Consideră că prima instanță avea obligația verificării îndeplinirii condiției până la data accidentării, care a reprezentat un caz fortuit, care nu poate fi imputată jucătorului în sensul neîndepliniri unor obligații contractuale, situație coroborată și cu refuzul debitoarei de achitare a primei de obiectiv către contestator, fiind încălcate dispozițiile art. 5 din Codul Muncii în ceea ce privește egalitatea de tratament a angajaților.
Pe de altă parte, a arătat și faptul că debitoarea și-a realizat obiectivul stabilit prin Actul adițional, în sensul că echipa s-a salvat de la retrogradare în anul competițional 2012-2013, iar creanța contestatorului este certă, lichidă și exigibilă odată cu îndeplinirea condiției de care depinde acordarea bonusului..
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a criticilor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Creditorul recurent solicită a se constata nulitatea clauzei prev. în art. 3.7 teza a II-a din contractul de muncă privitoare la nr. de jocuri de fotbal pe care acesta urma să le dispute, întrucât aceasta este o clauză pur potestativă, cu consecința acordării primei pentru salvarea de la retrogradare, în cuantum de 15.000 euro.
Curtea reține că în art. 3.7 din convenția civilă de prestări servicii sportive încheiată între SCS U.C. SA și B.I. încheiată la 23.06.2010 (f. 20 - 25 dosar fond), astfel cum a fost modificat prin art. 2 al actului adițional nr. 1/18.02.2013 se prevede că: "Jucătorul va primi un bonus de 15.000 euro brut, la finele anului competițional 2012 - 2013 în cazul în care echipa se va salva de la retrogradarea din Liga I și jucătorul va evolua în minim 50% din jocurile oficiale rămase din retur";.
Relevante în analizarea motivului de nulitate invocat sunt dispozițiile art. 1005 - 1007 din vechiul Cod civil care definesc diferite feluri ale condiției, ca modalitate a actului juridic civil, în funcție de efectele produse.
Verificând conținutul clauzei prev. la art. 3.7 din convenția de prestări servicii sportive, prima observație pe care o face Curtea este referitoare la imposibilitatea analizării acesteia pe teze, atâta vreme cât apare cu îndestulătoare evidență ponderea în cuprinsul acesteia a două condiții (salvarea de la retrogradare, precum și condiția evoluării în minim 50% din jocurile rămase de disputat), ce se cer a fi îndeplinite în mod cumulativ, astfel că acestea nu pot fi disjunse și analizate separat, întrucât s-ar încălca voința comună a părților la data semnării convenției.
În circumstanțele analizării acestei clauze, Curtea constată că aceasta are caracter cauzal, astfel cum prevede art. 1005 din Vechiul Cod civil întrucât "nu este nici în puterea creditorului, nici într-aceea a debitorului";, salvarea de la retrogradare depinzând și de rezultatele înregistrate în disputele contracandidaților la retrogradare în anul competițional 2012 -2013, dar și de forma sportivă și de starea de sănătate a creditorului B.I..
În sprijinul celor anterior susținute, la data accidentări jucătorului B.I., SCS Universitatea Cluj nu era salvată de la retrogradare pentru a se reține că această clauză se transformase într-una pur potestativă. Dar nici în această situație, această clauză n-ar fi devenit pur potestativă, în condițiile în care forma sportivă și starea de sănătate a jucătorului B.I. nu depindea exclusiv de voința debitoarei, așa cum cer dispozițiile art. 1006 Cod civil și care ar fi atras nulitatea clauzei.
Nici incidența cazului fortuit invocată de creditorul recurent nu poate fi avută în vedere, în situația în care clauza prevăzută în contract era una cauzală (reglementată de disp. art. 1005 vechiul Cod civil), întrucât realizarea evenimentului depinde de hazard, evenimentele prevăzute a fi îndeplinite cumulativ nefiind "nici în puterea creditorului, nici într-aceea a debitorului";, accidentarea suferită încadrându-se în puterea hazardului.
Față de cele ce preced, cum judecătorul sindic a făcut o justă apreciere asupra caracterului clauzei, dându-i eficiență în sensul voinței comune a părților la data semnării cerinței și cum condiția suspensivă nu s-a îndeplinit, soluția pronunțată de prima instanță este temeinică și legală, urmând ca în temeiul art. 312 alin. 1 Codul de procedură civilă din 1865 să respinsă recursul ca nefondat.
| ← Procedura insolvenţei. Stabilirea naturii creanţei... | Privilegiul statului pentru creanţele fiscale înscrise în... → |
|---|
