Procedura insolvenţei. Stabilirea naturii creanţei creditorilor fiscali.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 285 din data de 17.10.2014
Prin cererea înregistrată la data de 8.05.2014 în dosarul nr. 1851/86/2014/a1, contestatoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava a contestat tabelul preliminar al creanțelor debitoarei SC "V.C."; SRL Vicovu de Jos întocmit de administratorul judiciar C.I.B.R.E.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat, în esență, că în tabelul preliminar al creanțelor debitoarei publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență sub nr. 8343/5.05.2014, figurează înscrisă cu suma de 18335 lei, creanță garantată, cu ordinea de distribuire prevăzută de art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006 și suma de 4.859.916 lei, creanță bugetară, cu ordinea de distribuire prevăzută de art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006, din care suma de 4.781.862 lei a fost înregistrată sub condiție; că, întreaga creanță declarată are caracter garantat cu ordinea de distribuire prevăzută de art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006, conferit de întocmirea proceselor verbale de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. 164541 - 164546/11.12.2013, precum și de înscrierea titlurilor executorii în Arhiva electronică de garanții mobiliare; că, împrejurarea că societatea-debitoare a formulat contestație administrativă împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-SV504/16.12.2013, înregistrată sub nr. 81547/18.12.2013, cu privire la suma de 4.633.769 lei, fără să existe vreo dispoziție de suspendare a executării titlului executoriu care face obiectul contestației, nu afectează caracterul exigibil al creanței fiscale.
Prin întâmpinare, administratorul judiciar a solicitat respingerea contestației, întrucât Agenția Județeană a Finanțelor Publice Suceava urmează a fi înregistrată în tabelul definitiv al creanțelor cu suma de 3.936.583 lei creanță garantată și cu suma de 941.333 lei, cu titlu de creanță bugetară și menținerea înscrierii creanței sub condiția soluționării dosarului nr. 11632/314/2013, arătând în motivare, că este de acord cu caracterul garantat al creanței în valoare de 3.936.583 lei, însă pentru restul sumei de 941.333 lei nu există nicio garanție de la data încheierii proceselor verbale de sechestru până la deschiderea procedurii generale de insolvență; că, este justificată înscrierea creanței sub condiție, având în vedere dosarul nr. 11632/314/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Suceava, cu termen la 8.08.2014, ce are ca obiect contestația împotriva măsurilor asiguratorii luate ca urmare a emiterii deciziei nr. F-SV504/16.12.2013; că, suspendarea executării actului administrativ rezultă expres din dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Prin cererea înregistrată în dosarul nr. 1851/86/2014/a2, SC "T."; SRL a formulat contestație împotriva aceluiași tabel preliminar al creanțelor debitoarei, solicitând înscrierea la masa credală a sumei de 3911,96 lei, reprezentând contravaloarea unor materiale de construcție pentru care a fost emisă factura fiscală nr. 000103/04.03.2014.
Administratorul judiciar a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile tardivității contestației și a cererii de creanță, arătând în motivare, în esență, că prin încheierea nr. 287/07.03.2014, judecătorul sindic a stabilit ca termen pentru depunerea cererilor de creanță data de 07.04.2014, iar tabelul preliminar al creanțelor a fost publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 8343/05.05.2014; că, nu a trimis contestatoarei notificarea privind deschiderea procedurii de insolvență, deoarece nu se afla pe lista creditorilor depusă de debitoare, iar aceasta a expediat cererea de creanță la data de 25.04.2014 și, având în vedere că declarația de creanță a fost formulată după termenul stabilit de judecătorul sindic, a înștiințat contestatoarea că a fost decăzută din dreptul cu privire la creanța sa împotriva debitoarei; că, tabelul preliminar al creanțelor a fost publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență la data de 05.05.2014, iar conform art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, contestațiile împotriva acestui tabel trebuie depuse în termen de 5 zile de la publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență, or prezenta contestație a fost formulată la data de 12.05.2014, după 7 zile de la data publicării în Buletinul Procedurilor de Insolvență a tabelului preliminar.
Prin cererea înregistrată în dosarele nr. 1852/86/2014/a1 și 1851/86/2014/a3, SC "M."; SRL a formulat contestație împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitoarei, solicitând înscrierea la masa credală a sumei de 10109,49 lei, reprezentând contravaloarea a 31 perechi de ghete protecție pentru care a fost emisă factura fiscală seria MARISSV nr. 400, iar administratorul judiciar a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile tardivității depunerii contestației și a cererii de creanță, reiterând aceleași motive.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 20 iunie 2014, judecătorul sindic, în temeiul art. 73 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, a admis excepția conexității, dispunând ca dosarele nr. 1852/86/2014/a1, 1851/86/2014/a3 și 1851/86/2014/a2 să fie soluționate împreună cu dosarul nr. 1851/86/2014/a1, ce are ca obiect contestația formulată de contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SUCEAVA.
Prin sentința nr. 968 din 29 iulie 2014, Tribunalul Suceava - Secția civilă a respins, ca neîntemeiate, contestația formulată de creditoarea DGFP Iași-AFP Suceava și excepția tardivității formulării contestației la tabel de către creditorii SC "M."; SRL și SC "T."; SRL și, admițând excepția tardivității depunerii cererilor de creanță, invocată de debitoare, a respins contestațiile formulate de contestatoarele SC M. SRL Vicovu de Jos și SC "T."; SRL Vicovu de Jos, cererile de creanță fiind tardiv depuse.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin Încheierea nr. 287 din 7 martie 2014 pronunțată în dosarul nr. 1851/86/2014 al Tribunalului Suceava, s-a admis cererea formulată de debitoarea SC "V.C."; SRL și, în temeiul art.32 alin. 1 din Legea privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență față de aceasta; că, la data de 24.04.2014, a fost întocmit tabelul preliminar al creanțelor, înregistrat sub nr. 67 și publicat în BPI nr. 8343/5.05.2014; că, din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că prin cererea nr. 147635/18.12.2013, contestatoarea DGFP Iași-AFP a solicitat înscrierea cu o creanță garantată în cuantum de 4.878.251 lei și cu toate acestea, a fost înscrisă în tabelul preliminar al creanțelor debitoarei întocmit de administratorul judiciar, cu o creanță garantată în cuantum de 18.335 lei, cu ordinea de distribuire prevăzută de art.121 alin.1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006 și cu o creanță bugetară în cuantum de 4.859.916 lei, cu ordinea de distribuire prevăzută de art.123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006; că, textul art. 2328 NCC nu instituie o cauza de preferință, ci doar menționează faptul că în domeniul creanțelor statului sau ale unităților administrativ-teritoriale, eventualele cauze de preferință vor fi stabilite prin legi speciale; că, preferința creditorilor bugetari este reglementată de legea specială, atât ca mod de formare, cât și ca efecte, iar gajul fiscal este reglementat doar ca mod de formare de legea speciala, efectele urmând să fie cele din NCC în ceea ce privește gajul de drept comun și, prin urmare, simpla înscriere la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare a creanței bugetare are drept efect perfectarea privilegiului general al creditorului bugetar asupra tuturor bunurilor (mobile) ale debitorului, însă acest privilegiu nu conferă preferință raportat la garanțiile reale (ipoteci mobiliare, gajuri) constituite asupra anumitor bunuri ale debitorului în favoarea creditorilor garantați, ci conferă doar preferința de a poziționa pe creditorul bugetar în categoria menționată de art.123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006; că, pentru a beneficia de o creanță garantată în cadrul procedurii insolventei, creditorii fiscali trebuie să instituie sechestrul cu privire la anumite bunuri ale debitorului și să înscrie un aviz de ipotecă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare în care să identifice bunurile sechestrate, mențiunile cu privire la creanța garantată nefiind obligatorii, dar putând fi, de asemenea, precizate în aviz, în toate celelalte cazuri, creanțele fiscale urmând a avea doar statutul (cel mult) de creanțe bugetare și, cum din certificatul eliberat de AEGRM la data de 26.03.2014, depus la dosar, rezultă că singurele mențiuni din Arhivă sunt cele privind identificarea creanței, în mod corect a procedat administratorul judiciar la înscrierea în tabelul preliminar a creanței în sumă de 4.859.916 lei ca simplă creanță bugetară, iar nu ca creanță garantată, nefiind date cerințele legii anterior enunțate; că, în măsura în care creanța de care se prevalează creditoarea DGRFP Iași-AJFP Suceava prezintă caracter litigios, este justificată înscrierea acesteia sub condiție până la clarificarea situației sale juridice; că, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, tabelul preliminar al creanțelor a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvență la data de 5 mai 2014, iar creditorii SC "M."; SRL și SC "T."; SRL au formulat contestație la data de 12.05.2014 (data plicului de la poștă), cu respectarea termenului prevăzut de lege, față de împrejurarea că ultima zi a fost duminică - 11.05.2014, iar termenul s-a prelungit până la data de 12.05.2014; că, din înscrisurile existente la dosar coroborate cu susținerile părților a reieșit faptul că niciunul dintre creditorii SC "M."; SRL și SC "T."; SRL nu au fost menționați pe lista întocmită de debitor potrivit art. 28 din Legea nr.85/2006, nefiind așadar, notificați de către adminsitratorul judiciar cu privire la deschiderea procedurii de insolvență a debitoarei; că, prin Încheierea de deschidere a procedurii de insolvență nr. 287 din 7 martie 2014 publicată în BPI nr. 5713 din data de 21.03.2014, s-a stabilit drept termen pentru depunerea cererilor de înscriere a crențelor ziua de 7.04.2014, iar ambii creditori le-au formulat la data de 25.04.2014, cu depășirea termenului impus, astfel încât, în concordanță cu prevederile art. 76 din Legea nr.85/2006, a intervenit sancțiunea decăderii.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel creditoarea-contestatoare Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta a reiterat susținerile din contestație și a arătat, în esență, că judecătorul sindic nu a observat că în etapa de executare silită au fost încheiate procese-verbale de sechestru, sechestre ce constituie ipoteca legală în conformitate cu disp. OG nr. 92/2003 rep. privind Codul de proc. fiscală și de asemenea, a apreciat în mod eronat faptul că, instituirea garanțiilor pentru impozitele, taxele și contribuțiile la bugetul consolidat al statului nu ar schimba natura juridică a creanței, având în vedere că a procedat la înscrierea creanței la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, îndeplinind condiția de publicitate a privilegiului, iar disp. art. 2423 din NCod civil rămân pe deplin aplicabile; că, simpla identificare a creanței în AEGRM conferă o imagine clară asupra sarcinilor ce grevează patrimoniul debitoarei și că, nu se impunea înscrierea creanței "sub condiție";.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a criticilor invocate, Curtea constată apelul nefondat, pentru următoarele considerente:
Este cvasiunanim admis în doctrina de specialitate și jurisprudența în materie faptul că, Legea privind procedura insolvenței instituie o preferință specială pentru creanțele bugetare în cadrul procedurii colective, concursuale.
Astfel, prin creanțe bugetare, art. 3 pct. 11 din Legea nr. 85/2006, desemnează "creanțele constând în impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte venituri bugetare, precum și accesoriile acestora";, iar prin creanțe garantate, pct. 9 al aceluiași articol desemnează "creanțele persoanelor care beneficiază de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terț garantat față de persoanele beneficiare ale garanțiilor reale";.
Este, de asemenea, unanim acceptat faptul că, în anumite circumstanțe, creditorii fiscali pot beneficia de o creanță garantată. Așadar, creditorii fiscali pot avansa în ordinea de preferință specială statuată de legea insolvenței, dacă instituie o garanție reală, respectiv un sechestru asupra bunurilor debitorului, anterior deschiderii procedurii. Simpla instituire a sechestrului nu este însă suficientă, gajul fiscal devenind opozabil terților prin îndeplinirea formalităților generale de opozabilitate, în condițiile în care, Codul de procedură fiscală face trimitere la dreptul comun. Ori, potrivit art. 2494 NCod civil, publicitatea gajului urmează regulile instituite pentru ipoteci.
Conform art. 2409 alin. 2 și art. 2413 NCod civil, publicitatea ipotecii mobiliare se realizează prin înscrierea unui aviz de ipotecă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare. Mai mult, art. 2423 NCod civil precizează că, dreptul real de gaj va fi opozabil unui creditor ipotecar doar în măsura în care gajul a fost înscris în AEGRM.
Prin urmare, pentru a beneficia de drepturile conferite de art. 121 din Legea nr. 85/2006, creditorii fiscali trebuie să instituie sechestrul cu privire la anumite bunuri ale debitorului și să înscrie un aviz de ipotecă în AEGRM în care să identifice și bunurile sechestrate. Mențiunile cu privire la creanța garantată nu sunt obligatorii, dar ele pot fi, de asemenea, precizate în aviz. În toate celelalte cazuri, creanțele fiscale vor avea doar statutul de creanțe bugetare, cum în mod just a reținut și judecătorul-sindic.
Cum, în speță, din ansamblul probator al cauzei rezultă în afara oricăror ambivalențe faptul că, DGRFP Iași - AJFP Suceava a procedat la înscrierea în AEGRM exclusiv a creanței pretinse împotriva averii debitoarei (identificată conform certificatului emis la data de 26.03.2014 - filele 24-26 dosar fond), privilegiu care nu conferă acesteia preferință în raport cu garanțiile reale constituite asupra anumitor bunuri ale debitorului de creditorii garantați, în mod corect judecătorul-sindic a respins contestația acestei creditoare, menținând înscrierea acesteia în tabel cu suma de 4.859.916 lei creanță bugetară.
Soluția se impune și în lumina Minutei întâlnirii reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii și ai Ministerului Justiției cu președinții secțiilor specializate din cadrul Curților de apel și ai Tribunalelor specializate, care a avut loc la Tîrgu Mureș în data de 22 mai 2014, în scopul unificării practicii judiciare și în materia insolvenței, una din temele dezbătute vizând chiar prezenta problemă de drept, circumscrisă dreptului de preferință acordat statului în procedura insolvenței, ocazie cu care s-a statuat că, dacă bunul asupra căruia poartă garanția nu a fost individualizat în registrul special, creanțele fiscului nu pot fi calificate creanțe garantate, o soluție similară fiind consacrată și de noua lege a insolvenței, nr. 85/2014, care, la art. 5 pct. 22 teza finală prevede că, "simpla înscriere în AEGRM a unei creanțe nu determină transformarea acesteia în creanță care beneficiază de o cauză de preferință";.
Cu referire la motivul de apel vizând înscrierea creditoarei-apelante în tabel cu creanța anterior menționată, sub condiție, Curtea reține că acest aspect este justificat de caracterul litigios al creanței, dedus din existența pe rolul instanțelor a unor procese promovate de debitoare, având ca obiect, pe de o parte, contestarea legalității și temeiniciei titlului executoriu - fundament al creanței pretinse, iar pe de altă parte, contestarea măsurilor de executare propriu-zisă dispuse în baza celui dintâi, nesoluționate definitiv, cu precizarea că, această împrejurare nu echivalează în opinia Curții, cu o încălcare a prev. art. 66 alin. 2 din legea cadru în materie.
Față de cele ce preced, constatând că nu sunt date motivele de apel invocate și că, nici din oficiu nu există motive de anulare, Curtea, în temeiul art. 480 alin. 1 din NCod proc. civ., va respinge apelul, ca nefondat.
| ← : Cerere de chemare în garanţie. Disjungere-chemata în... | Nulitate clauza. Jurisprudență Faliment → |
|---|
