Obligaţia lichidatorului de a întreprinde toate demersurile legale pentru a se putea ajunge la o concluzie edificatoare asupra societăţii şi a stării reale a acesteia
| Comentarii |
|
.. şi, implicit, la atingerea scopului Legii nr. 85/2006, respectiv, instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă.
Art. 28 din Legea nr. 85/2006
Art. 32 şi urm. din Legea nr. 85/2006
Este adevărat că lichidatorul a întocmit şi depus la dosar un raport asupra cauzelor insolvenţei şi persoanelor care se fac vinovate de această stare a debitoarei. După cum rezultă din cuprinsul respectivul raport, precum şi din unicul raport „lunar” de activitate întocmit de lichidator pe parcursul a şase luni de activitate, practicianul în insolvenţă nu şi-a putut forma o opinie asupra stării economice şi situaţiei financiare a debitoarei, din cauză că administratorul special al acesteia nu a răspuns notificării de a depune documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006.
Curtea a constatat, însă, lichidatorul a avut deja depuse la dosar, anexate cererii de deschidere a procedurii, dovezi ale situaţiei economice şi financiare a debitoarei, documente pe care nu le-a examinat şi asupra cărora nu s-a pronunţat.
De asemenea, lichidatorul nu a dovedit că a depus diligenţe minime pentru a identifica societatea şi activitatea desfăşurată de aceasta, deşi susţine în scris că a stabilit o comisie de inventariere a bunurilor debitoarei şi s-a deplasat la sediul acesteia şi deşi - aşa cum s-a arătat - la dosar erau deja depuse înscrisurile necesare pentru informaţiile respective.
Cu privire la solicitarea adresată debitoarei de a depune documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, Curtea a constatat că aceasta este cuprinsă în notificarea adresată creditorilor şi întocmită în condiţiile în 33 din lege, deşi procedura a fost deschisă la cererea debitoarei în condiţiile art. 27, 28 şi 32. Respectiva notificare, prin care lichidatorul a solicitat debitoarei să depună documentele prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 „în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii”, nu a fost comunicată debitoarei în condiţiile Codului de procedură civilă, aşa cum impun art. 7 alin. 31 şi art. 61 din Legea nr. 85/2006.
Pe de altă parte, în cuprinsul notificării nu se specifică, în acord cu dispoziţiile art. 44 din lege şi având în vedere documentele deja anexate de debitoare cererii de deschidere a procedurii, felul informaţiilor ori al documentelor suplimentare pe care trebuie să le depună debitoarea.
În fine, Curtea a constatat că lichidatorul nu a înştiinţat pe creditoarea înscrisă în procedură despre necesitatea de a avansa fonduri pentru derularea unor noi operaţiuni de identificare a bunurilor debitoarei.
În aceste condiţii nu se poate susţine că lichidatorul a realizat toate demersurile legale la îndemâna sa pentru a putea ajunge la o concluzie edificatoare asupra societăţii, a stării reale a acesteia şi asupra incidenţei răspunderii prevăzute de art. 138. Susţinerile lichidatorului sunt formale, pur teoretice, şi, drept urmare, nu pot sta în mod valabil la baza unei soluţii juste de închidere a procedurii în temeiul art. 131.
Concluzionând în sensul că nu se poate aprecia că în speţă că demersurile realizate au fost depline şi corespunzătoare pentru atingerea scopului Legii nr. 85/2006 prevăzut în art. 2, în baza art. 480 Cod procedură civilă, Curtea a dispus admiterea apelului, anularea sentinţei şi respingerea cererii de închidere a procedurii, cu trimiterea cauzei pentru continuarea procedurii.
(Curtea de Apel Pitești, Decizia nr. 152/A-COM 28 Mai 2014)
Prin încheierea din data de 29.03.2013, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Specializat Argeş a admis cererea debitoarei SC ABR SRL, prin administrator DAO, şi a dispus deschiderea procedurii insolvenţei în forma simplificată faţă de debitoare, numind în calitate de lichidator judiciar provizoriu Cabinetul Individual de Insolvenţă IML, cu atribuţiile prevăzute de art.25 din lege, şi dispunând celelalte măsuri prevăzute de lege.
Prin sentinţa nr. 1504/F/07.11.2013, judecătorul sindic a dispus la propunerea lichidatorului, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii de insolvenţă faţă de debitoarea SC ABR SRL, radierea acesteia din Registrul Comerţului, descărcarea lichidatorului de orice responsabilităţi şi îndatoriri - cu plata onorariului de 3.000 lei plus TVA din fondul de lichidare - şi notificarea sentinţei de închidere a procedurii.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că, potrivit tabelului definitiv al creanţelor, masa pasivă a debitoarei a fost compusă din creanţe bugetare în sumă de 30.721 lei, deţinute de creditorul Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, că debitoarea nu mai deţine bunuri care să acopere cel puţin cheltuielile de procedură (din adresa Primăriei nr. 29576/19.04.2013, respectiv adresa OCPI nr. 6236/03.07.2013, reieşind faptul că debitoarea nu figurează în evidenţa fiscală cu bunuri mobile sau imobile şi că nu sunt deschise cărţi funciare pentru persoana juridică respectivă), că nu au fost evidenţiate elemente de vinovăţie prevăzute de art. 138 alin.1 din lege, nu au fost constatate acte frauduloase efectuate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii şi nu a reieşit săvârşirea faptelor prevăzute de art. 143 alin.2 din lege.
S-a mai reţinut că alin.1 al art.4 din Legea nr.85/2006 prevede regula conform căreia toate cheltuielile aferente procedurii se suportă din averea debitorului, iar alin.4 reglementează excepţia referitoare la utilizarea fondului de lichidare în lipsa disponibilităţilor în contul debitorului. S-a apreciat că această excepţie nu îşi găseşte aplicarea decât în situaţia în care se justifică desfăşurarea în continuare a procedurii în scopul prevăzut de art. 2 din Legea nr. 85/2006 de acoperire a pasivului, însă în cauză nu se justifică folosirea fondului de lichidare pentru continuarea procedurii, doar creditorii putând să îşi asume riscul avansării de noi sume şi, implicit, al creşterii pasivului.
Cum în cauză s-a făcut dovada lipsei bunurilor din averea debitoarei şi că nu există sume necesare pentru acoperirea cheltuielilor de procedură, iar creditorii înscrişi în tabel nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare pentru continuarea procedurii, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 se impune închiderea procedurii de insolvenţă şi radierea debitoarei din registrul comerţului.
Împotriva sentinţei a formulat apel creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, subrogată în drepturile Administraţiei Finanţelor Publice Piteşti, care, invocând dispoziţiile art.2, art. 4 alin. 4 şi art. 8 din Legea nr. 85/2006, a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, prima instanţă nu a ţinut seama de principiul maximizării averii debitorului în scopul satisfacerii creanţelor creditorilor, scop prevăzut de art. 2 din Legea nr. 85/2006. În urma închiderii procedurii, creditoarea apelantă nu îşi mai poate recupera creanţa împotriva debitoarei.
În plus, prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 pentru că, deşi a constatat că debitoarea nu are disponibilităţi în contul său, nu a utilizat fondul de lichidare. În aceste fel nu s-a realizat scopul Legii nr. 85/2006, fiind încălcare drepturile şi interesele creditorilor.
Creanţa nu a fost recuperată, astfel că drepturile creditoarei sunt afectate, nefiind atins scopul procedurii.
Examinând sentinţa prin prisma motivelor de apel de drept şi de fapt invocate, Curtea a constatat că apelul este fondat pentru primul motiv de apel, după cum urmează:
Este adevărat că lichidatorul a întocmit şi depus la dosar un raport asupra cauzelor insolvenţei şi persoanelor care se fac vinovate de această stare a debitoarei. După cum rezultă din cuprinsul respectivul raport, precum şi din unicul raport „lunar” de activitate întocmit de lichidator pe parcursul a şase luni de activitate, practicianul în insolvenţă nu şi-a putut forma o opinie asupra stării economice şi situaţiei financiare a debitoarei, din cauză că administratorul social al acesteia nu a răspuns notificării de a depune documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006.
Curtea a constatat, însă, lichidatorul a avut deja depuse la dosar, anexate cererii de deschidere a procedurii, dovezi ale situaţiei economice şi financiare a debitoarei, documente pe care nu le-a examinat şi asupra cărora nu s-a pronunţat.
De asemenea, lichidatorul nu a dovedit că a depus diligenţe minime pentru a identifica societatea şi activitatea desfăşurată de aceasta, deşi susţine în scris că a stabilit o comisie de inventariere a bunurilor debitoarei şi s-a deplasat la sediul acesteia şi deşi - aşa cum s-a arătat - la dosar erau deja depuse înscrisurile necesare pentru informaţiile respective.
Cu privire la solicitarea adresată debitoarei de a depune documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, Curtea a constatat că aceasta este cuprinsă în notificarea adresată creditorilor şi întocmită în condiţiile în 33 din lege, deşi procedura a fost deschisă la cererea debitoarei în condiţiile art. 27, 28 şi 32. Respectiva notificare, prin care lichidatorul a solicitat debitoarei să depună documentele prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 „în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii”, nu a fost comunicată debitoarei în condiţiile Codului de procedură civilă, aşa cum impun art. 7 alin. 31 şi art. 61 din Legea nr. 85/2006.
Pe de altă parte, în cuprinsul notificării nu se specifică, în acord cu dispoziţiile art. 44 din lege şi având în vedere documentele deja anexate de debitoare cererii de deschidere a procedurii, felul informaţiilor ori al documentelor suplimentare pe care trebuie să le depună debitoarea.
În fine, Curtea a constatat că lichidatorul nu a înştiinţat pe creditoarea înscrisă în procedură despre necesitatea de a avansa fonduri pentru derularea unor noi operaţiuni de identificare a bunurilor debitoarei.
În aceste condiţii nu se poate susţine că lichidatorul a realizat toate demersurile legale la îndemâna sa pentru a putea ajunge la o concluzie edificatoare asupra societăţii, a stării reale a acesteia şi asupra incidenţei răspunderii prevăzute de art. 138. Susţinerile lichidatorului sunt formale, pur teoretice, şi, drept urmare, nu pot sta în mod valabil la baza unei soluţii juste de închidere a procedurii în temeiul art. 131.
Concluzionând în sensul că nu se poate aprecia că în speţă că demersurile realizate au fost depline şi corespunzătoare pentru atingerea scopului Legii nr. 85/2006 prevăzut în art. 2, în baza art. 480 Cod procedură civilă, Curtea a dispus admiterea apelului, anularea sentinţei şi respingerea cererii de închidere a procedurii, cu trimiterea cauzei pentru continuarea procedurii.
În rejudecare, judecătorul sindic va dispune ca lichidatorul să verifice documentele depuse de debitoare la dosar odată cu cererea de deschidere a procedurii şi, în ipoteza în care acesta apreciază că documentele respective nu sunt suficient de edificatoare pentru stabilirea parcursului activităţii societăţii, a cauzelor şi momentului intrării în insolvenţă şi a persoanelor vinovate de cauzarea insolvenţei, să solicite administratorului debitoarei să îi pună la dispoziţie orice alte documente revelatoare, luând toate măsurile legale pentru ca solicitarea respectivă să parvină administratorului. De asemenea, în cuprinsul raportului pe care îl va întocmi, lichidatorul va prezenta date concrete despre debitoare şi despre activitatea acesteia reflectată în contabilitate ori în alte documente ori informaţii publice la care poate avea acces, exprimând motivat punctul său de vedere asupra incidenţei dispoziţiilor art. 138 alin. 1 din lege, pentru a da posibilitatea creditorului să îşi valorifice propriile drepturi în procedură în legătură cu antrenarea răspunderii persoanelor vinovate de starea de insolvenţă a debitoarei. Totodată, în ipoteza în care se concluzionează că se impune închiderea procedurii în temeiul art. 131, lichidatorul va dovedi că a încunoştinţat în prealabil creditorul înscris în procedură că este nevoie să avanseze sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor impuse de procedură.
Având în vedere soluţia ce se va adopta potrivit considerentelor anterior expuse, Curtea nu a mai examinat cel de-al doilea motiv de apel, pentru a nu dezlega în drept aspectul respectiv, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat mai sus, creditorului înscris în procedură nu i s-a adus la cunoştinţă că este nevoie să avanseze fonduri băneşti pentru a acoperi el puţin cheltuielile de procedură, iar acesta nu a putut invoca în faţa judecătorului sindic aplicarea art. 4 alin 4 din Legea nr. 85/2006.
| ← Condiţiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii... | Condiţiile generale privind asigurarea de răspundere civilă a... → |
|---|
