Înfiinţarea popririi asigurătorii printr-o ordonanţă preşedinţială.Condiţiile de admisibilitate a cererii.
| Comentarii |
|
Art. 969-970 Noul Cod de procedură civilă
Art. 996 Noul Cod de procedură civilă
Cererea formulată de reclamantă, deşi intitulată ordonanţă preşedinţială, vizează aplicarea măsurii popririi asigurătorii reglementată de art. 969-970 Noul Cod de procedură civilă.
Tribunalul a reţinut îndeplinirea cerinţelor art.996 Noul Cod de procedură civilă, însă, raportând condiţiile generale ale ordonanţei preşedinţiale la cele ale art. 969 prin trimitere la art.952 Noul Cod de procedură civilă, a respins cererea considerând că nu s-a făcut dovada unei datorii a terţului poprit către pârâtă.
Curtea a reţinut că potrivit art. 969 Noul Cod de procedură civilă, poprirea asigurătorie se poate înfiinţa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condiţiile stabilite la art.952.
Potrivit art. 952 Noul Cod de procedură civilă, ipoteza instituirii măsurilor asigurătorii este aceea în care creditorul nu are un titlu executoriu, scopul instituirii măsurii fiind acela de a indisponibiliza bunurile urmăribile ale debitorului în scopul valorificării lor în momentul în care creditorul obţine titlul executoriu.
(Curtea de Apel Pitești, Decizia nr. 173/A-C/5 iunie 2014)
Prin cererea înregistrată la data de 23.01.2014, reclamanta S.C. BSS S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. CP S.R.L., a formulat cerere de ordonanţă preşedinţială, solicitând înfiinţarea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani datorate debitoarei de către terţul S.C. RP S.R.L.
În motivarea acţiunii s-a arătat că debitoarea are relaţii contractuale cu terţul poprit, pentru ecologizare şi valorificare deşeuri.
S-a mai arătat că litigiul de fond, în care reclamanta are calitate de creditor pentru suma de 372.756,74 lei, formează obiectul dosarului nr.228/109/2014 aflat pe rolul Tribunalului Argeş. În acea acţiune, suma solicitată reprezintă penalităţi, ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.5287/8.08.2012. La data de 23.05.2013, între creditoare şi debitoare a intervenit o tranzacţie prin care s-a acordat pârâtei posibilitatea de a se efectua eşalonat plata debitului restant de 172.096,20 lei, precum şi a penalităţilor contractuale în cuantum de 30.000 lei.
Graficul nu a fost respectat, motiv pentru care reclamanta a apreciat că pârâta datorează în continuare suma de 544.852,74 lei, reprezentând debit principal (cu menţiunea că acest debit se află deja în executare pe rolul B.E.J. B.) penalităţi de întârziere calculate conform contractului mai sus-menţionat şi penalităţi de întârziere calculate conform tranzacţiei sus-menţionate.
S-a precizat că există temerea ca debitoarea să înceapă să se sustragă de la executarea hotărârii ce ar urma să fie pronunţată în dosarul nr.228/109/2014.
În susţinerea cererii s-au depus înscrisuri.
Debitoarea S.C. CP S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială ca inadmisibilă, în principal, şi, în subsidiar, ca nefondată.
S-a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.996 Cod procedură civilă, pentru că reclamanta nu a dovedit existenţa vreunei sume de bani datorată debitoarei de către terţ.
În ceea ce priveşte sumele pretins datorate s-a arătat că instanţele au reţinut deja cu titlul definitiv că debitoarea nu datorează aceste sume, iar biletele la ordin invocate de către reclamantă sunt supuse deja atenţiei instanţelor de judecată.
S-a mai arătat că dosarele de executare sunt întocmite abuziv şi sunt suspendate în prezent.
În ceea ce priveşte procedura insolvenţei, în măsura în care se va constata că există o creanţă certă datorată de debitoare, reclamanta ar avea dreptul să se înscrie la masa credală, recuperându-şi astfel datoria.
Prin sentinţa nr.50/20 februarie 2014, Tribunalul Argeş a respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de creditoarea SC BSS SRL, în contradictoriu cu debitoarea S.C. CP S.R.L.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat că, potrivit art.996 alin.1 NCPC, instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice pentru păstrarea unei drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
S-a reţinut că reclamanta a solicitat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să se dispună înfiinţarea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani datorate debitoarei de către terţul S.C. RP S.R.L.
Tot astfel, poprirea asiguratorie este o măsură cu caracter provizoriu, astfel cum rezultă din însuşi titlul capitolului IV din NCPC.
S-a constatat, de asemenea, că reclamanta a demarat procedura execuţională silită pentru 4 bilete la ordin, iar cauza cu nr.228/109/2014 aflată pe rolul Tribunalului Argeş are ca obiect plata de către pârâtă către reclamantă a sumei totale de 372.756,74 lei, reprezentând penalităţii datorate conform contractului de vânzare-cumpărare nr.5287/8.08.2012 şi tranzacţiei încheiate de părţi la data de 23.05.2013. Ca atare, s-a stabilit că şi condiţia aparenţei de drept, în favoarea reclamantei, este dovedită.
Tribunalul a apreciat că este îndeplinită şi condiţia urgenţei, câtă vreme împotriva pârâtei s-a încercat deschiderea procedurii insolvenţei, iar reclamanta a dovedit împrejurarea că aceasta figurează ca debitoare şi în alte litigii.
Cu toate acestea, analizând cererea de poprire asiguratorie, în fondul său, tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a fi instituită.
Astfel, poprirea, în accepţiunea dispoziţiilor art.969 NCPC, presupune existenţa unor sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile. Acestea trebuie să fie datorate debitorului de o a treia persoană, în prezent sau în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente. Poprirea asiguratorie se înfiinţează în condiţiile art.952 NCPC.
Până la închiderea dezbaterilor, reclamanta nu a făcut dovada unei datorii a terţului poprit către pârâtă. După acest moment, reclamanta a depus contractul de servicii de ecologizare şi valorificare deşeuri, având numere de înregistrare şi date diferite, invocând drept datorie a terţului către pârâtă suma menţionată la pct.4.1.2 din contractul mai sus-menţionat.
Tribunalul, în şedinţa publică, a făcut aplicarea art.394 alin.3 NCPC.
S-a reţinut însă că, chiar dacă s-ar fi avut în vedere şi contractul depus după închiderea dezbaterilor, tot nu s-ar fi constatat îndeplinite condiţiile art. 952 NCPC, la care s-ar fi putut face trimitere câtă vreme creanţa nu este exigibilă, (nefăcându-se dovezi cu privire la îndeplinirea celorlalte obligaţii de la care curg termenele de plată prevăzute la pct.4.1.2. din contract), iar reclamanta nu a făcut dovezi nici cu privire la micşorarea asigurărilor, sustragerea de la urmărire, ascunderea sau risipirea averii de către pârâtă. In plus, reclamanta nu a făcut dovezi nici cu privire la existenţa unei cereri de chemare în judecata, care să aibă drept scop obţinerea caracterului executoriu al contractului invocat.
Pentru aceste motive, în baza art.996 NCPC raportat la art.969 NCPC, tribunalul a respins cererea de ordonanţă preşedinţială.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel S.C. BSS S.R.L. solicitând admiterea apelului, iar pe fond schimbarea sentinţei şi admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială cu cheltuieli de judecată.
Se arată că nemulţumirea apelantei este determinată de faptul că s-a reţinut că depunerea contractului de ecologizare din iunie 2013, s-a realizat după închiderea dezbaterilor, deşi acesta a fost depus prin reprezentant convenţional după deschiderea dezbaterilor, cu ocazia luării cuvântului şi a susţinerilor concluziilor raportat la apărarea pârâtei.
Instanţa confundă etapele procesului civil, determinând astfel pronunţarea unei soluţii eronate.
Deşi contractul nu a influenţat decisiv soluţia instanţei de judecată, era necesar că instanţa să ţină seama de faptul că părţile pot depune înscrisuri numai până la închiderea dezbaterilor, după acest moment, ele nemaiputând fi luate în seamă.
Instanţa de judecată a constatat ca dovedită aparenţa în drept în favoarea reclamantei şi condiţia urgenţei, deoarece împotriva pârâtei s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei, însă instanţa reţine că nu au fost îndeplinite condiţiile de admisibilitate pentru procedura specială a ordonanţei preşedinţiale.
Se susţine că, în raport de prevederile art.969, art.952 şi art.970, condiţia exigibilităţii creanţei este îndeplinită, această condiţie fiind solicitată pentru creanţa debitorului faţă de creditori, iar nu pentru creanţa debitorului faţă de terţul poprit. De asemenea, poprirea asiguratorie se poate înfiinţa asupra sumelor de bani, titluri de valoare datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care i le va datora în viitor, în virtutea unor raporturi juridice existente.
Art.970 alin.2 NCPC arată că atunci când terţul poprit este instituţie bancară nu există obligativitatea pentru iniţiatorul unei cereri de poprire asiguratorie, de a indica terţii popriţi.
Faţă de nedovedirea de către reclamantă a existenţei unei cereri de chemare în judecată, care să aibă ca scop obţinerea caracterului executoriu a contractului invocat, se arată că apelanta a făcut dovada depunerii acţiunii în contradictoriu cu pârâta (dosar nr.228/109/2014), aşa cum rezultă din certificatul de grefă depus la dosar, nefiind obligată să facă dovada altui demers afară de cel precizat anterior.
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor invocate, în raport de dispoziţiile art.477 şi art.969-970 NCPC, Curtea constată următoarele:
Asupra aspectelor procedurale învederate în cererea de apel, Curtea constată că potrivit încheierii de dezbateri din 19.02.2014, după deschiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei, conform art.392 NCPC, creditoarea S.C. BSS S.R.L. a depus în susţinerea acţiunii înscrisuri, respectiv contract de servicii ecologizare şi valorificare deşeuri ataşat la dosar, cu privire la care instanţa a reţinut că faţă de art.394 alin.3 contractul nu mai poate fi analizat.
Curtea reţine că, într-adevăr, potrivit art. 392 NCPC, dacă părţile declară că nu mai au cereri de formulat şi nu mai sunt incidente de soluţionat, preşedintele deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Totodată, potrivit art. 394 alin. 3 NCPC, părţile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, după închiderea dezbaterilor, rezultând astfel că în cursul dezbaterilor, dacă se respectă obligaţia de comunicare a acestora pentru asigurarea contradictorialităţii, este posibilă înaintarea la dosar a unor înscrisuri.
Într-adevăr, tribunalul a pus în discuţie necesitatea comunicării acestui contract, deoarece debitoarea a lipsit la dezbateri, însă în considerente vorbeşte despre depunerea înscrisului după închiderea dezbaterilor, ceea ce nu poate fi reţinut faţă de conţinutul încheierii din 19.02.2014.
Aspectul de mai sus nu are însă relevanţă în privinţa soluţionării cererii, nefiind vătămător pentru apelanta reclamantă, de vreme ce instanţa a analizat în mod subsidiar şi contractul depus la dosar, inclusiv faţă de acest înscris considerând însă că nu sunt îndeplinite condiţiile art.952 NCPC, deoarece creanţa nu este exigibilă.
Cererea formulată de reclamantă, deşi intitulată ordonanţă preşedinţială, vizează aplicarea măsurii popririi asigurătorii reglementată de art.969-970 NCPC.
Tribunalul a reţinut îndeplinirea cerinţelor art.996 NCPC, însă, raportând condiţiile generale ale ordonanţei preşedinţiale la cele ale art.969 prin trimitere la art.952 NCPC, a respins cererea considerând că nu s-a făcut dovada unei datorii a terţului poprit către pârâtă.
Curtea a reţinut că potrivit art.969 NCPC, poprirea asigurătorie se poate înfiinţa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condiţiile stabilite la art.952.
Potrivit art.952 NCPC, ipoteza instituirii măsurilor asigurătorii este aceea în care creditorul nu are un titlu executoriu, scopul instituirii măsurii fiind acela de a indisponibiliza bunurile urmăribile ale debitorului în scopul valorificării lor în momentul în care creditorul obţine titlul executoriu.
În privinţa popririi asigurătorii, indisponibilizarea se realizează asupra bunurilor mobile incorporabile urmăribile datorate debitorului de un terţ sau pe care terţul i le va datora în viitor debitorului, în temeiul unor raporturi juridice existente.
Potrivit susţinerilor reclamantei, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.5287/8.08.2012, între părţi s-au desfăşurat relaţii comerciale, fiind emise facturi fiscale de către reclamantă, pentru suma de 172.096,2 lei.
Au fost emise bilete la ordin, puse în executare silită în dosarele de executare nr.1026/2013 şi nr.1044/2013.
Însă, biletele la ordin, titluri executorii, nu privesc şi accesoriile care constituie obiectul dosarului nr.228/109/2014, în valoare de 372.756,74 lei, ci numai contravaloarea facturilor emise de reclamantă, care nu privesc penalităţi, şi care de altfel nu se puteau referi la acestea, deoarece biletele la ordin sunt anterioare tranzacţiei din 23.05.2013.
Ca atare, în temeiul aceluiaşi contract, susţine reclamanta că pârâta datorează 30.000 lei reprezentând penalităţi de întârziere, asumate prin tranzacţia din 23 mai 2013, respectiv 342.756,74 lei penalităţi de întârziere conform clauzei penale inserate din tranzacţia din aceeaşi dată, ambele constituind obiectul dosarului nr.228/109/2014, ceea ce rezultă din certificatul emis la data de 28.01.2014, în dosarul nr.228/109/2014.
Curtea reţine că potrivit tranzacţiei din 23.05.2013, pârâta s-a angajat să plătească soldul restant şi 30.000 lei penalităţi de întârziere (pct.II din tranzacţie), respectiv prin pct.VI al aceleiaşi tranzacţii s-a stabilit că nerespectarea de către debitoare a obligaţiilor de plată asumate (achitarea în tranşe a debitului recunoscut), determină pentru creditoare posibilitatea de a primi daune moratorii de 1% pe zi de întârziere pentru sumele neachitate.
Cererea de chemare în judecată pentru instituirea măsurii asiguratorii a fost formulată la 23.01.2014, după împlinirea termenului de achitare a ultimei tranşe, respectiv 15.08.2013.
În acest context, rezultă pe de o parte că reclamanta nu deţine titlu executoriu împotriva pârâtei, dar are o creanţă constatată scris şi exigibilă, pentru care a dovedit că a intentat cerere de chemare în judecată.
De asemenea, reclamanta solicită instituirea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani datorate debitoarei de către S.C. RP S.R.L. sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul contractului, asupra cărora Curtea reţine că au suport în contractul de servicii ecologizare şi valorificare deşeuri din 3.06.2013 (art.4.1.2.).
În ce priveşte cauţiunea reglementată de art.952 alin.1 NCPC, Curtea constată că, într-adevăr, instanţa nu este obligată să fixeze cauţiune creditorului, acesta fiind motivul pentru care tribunalul nu a pus în vedere cauţiunea.
Curtea a reţinut însă că, în aplicarea art.952 alin.1 teza a II-a, se impune stabilirea cauţiunii conform art.1056 alin.2 NCPC, la 10% din valoarea creanţei, fixându-se termen de 10 zile de la comunicare pentru depunerea acesteia, sub sancţiunea desfiinţării de drept a măsurii ce se va dispune.
Ca atare, condiţiile art.969 NCPC sunt îndeplinite, deoarece poprirea se poate înfiinţa asupra sumelor de bani datorate debitorului de un terţ sau pe care acesta i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente, scopul măsurii fiind numai acela de a evita plata către debitori până la momentul obţinerii titlului executoriu, astfel că nu interesează exigibilitatea creanţei datorate de terţ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 969 rap. la art. 480 NCPC, Curtea a admis apelul, a schimbat hotărârea în sensul că a admis cererea şi a dispus instituirea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani datorate pârâtei S.C. CP S.R.L. de SC RP SRL, în temeiul contractului nr. 5/3.06.2013, până la concurenţa sumei de 372.756,74 lei, fixând cauţiunea la 10% din această valoare în sarcina apelantei, care se va depune în termen de 10 zile de la comunicare, sub sancţiunea desfiinţării de drept a măsurii.
| ← Lipsa calităţii procesuale pasivea entităţii auditate de... | Procedura insolvenţei. Înlocuirea administratorului judiciar.... → |
|---|
