Nulitatea operaţiunilor şi plăţilor efectuate de către debitor ulterior deschiderii procedurii insolvenţei
| Comentarii |
|
Art. 46 alin.1 din Legea nr.85/2006
Potrivit art. 46 alin.1 din Legea nr.85/2006, în afară de cazurile prevăzute la art.49 sau de cele autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de către debitor ulterior deschiderii procedurii, sunt nule.
Art.49, intitulat „Activitatea debitorului în perioada de observaţie”, reglementează situaţia debitorului în perioada de observaţie, adică în intervalul de timp cuprins între data deschiderii procedurii şi data confirmării planului său, sau după caz a intrării în faliment, stipulând cu valoare de principiu că în această perioadă, debitorul poate continua activităţile curente, adică acele fapte de comerţ şi operaţiuni comerciale exercitate în cursul normal al comerţului său.
În această ordine de idei, sunt menţionate continuarea activităţilor contractate, conform obiectului de activitate, efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestuia, asigurarea finanţării capitalului de lucru în limite curente, prin urmare, poate desfăşura doar activităţi obişnuite, aflate în curs de derulare, fără a putea întreprinde şi operaţiuni noi.
În cauză, prin încheierea nr.56/26 septembrie 2012 s-a deschis procedura generală a insolvenţei debitoarei S.C.P S.A. fiind numit administrator judiciar Cabinet de insolvenţă BE, care prin încheierea din data de 28 noiembrie 2012 a fost înlocuit cu reclamanta.
Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că la data deschiderii procedurii, pârâta S.C.A S.A. deţinea o creanţă în sumă de 348.901,80 lei, rezultată din raporturile contractuale derulate între părţi, în prezent figurând în tabelul preliminar al creditorilor cu suma de 279.643,64 lei.
După data deschiderii procedurii de insolvenţă, debitoarea a efectuat plăţi către această creditoare.
Prin urmare, deşi dreptul de administrare al debitoarei nu a fost ridicat, aceasta a efectuat plăţi către pârâta-creditoare după data deschiderii procedurii, fără a se încadra în excepţiile prevăzute expres de art. 46, care nu au fost dispuse de către judecătorul sindic şi nu au fost efectuate sub supravegherea administratorului judiciar.
În consecinţă, corect instanţa de fond a reţinut că plăţilor respective li se aplică sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 46 din Legea nr.85/2006.
(Curtea de Apel Pitești, Decizia nr. 2501/R-COM/27 Mai 2014)
Prin cererea înregistrată la data de 10 iulie 2013, reclamanta administrator judiciar Casa de Insolvenţă T. – Filiala Bucureşti SPRL a chemat în judecată pe pârâtele S.C.A. S.A. şi S.C.P. S.A. prin administrator special şi a solicitat anularea plăţilor efectuate de către prima pârâtă către cea de-a doua, în sumă de 42.624,63 lei şi obligarea acesteia să restituie suma în patrimoniul debitoarei.
În motivare a susţinut că prin încheierea nr.56/26 septembrie 2012, s-a deschis procedura insolvenţei generale a debitoarei S.C.P. S.A., fiind numit administrator judiciar Cabinet de Insolvenţă BE, înlocuit prin încheierea din data de 28 noiembrie 2012 cu reclamanta, care în îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege, a constatat ulterior că debitoarea a efectuat plăţi către S.C. A S.A., cu nerespectarea dispoziţiilor art.46 şi art.49 alin.1 din Legea nr.85/2006, după deschiderea procedurii insolvenţei.
Tribunalul Vâlcea, Secţia a II-a civilă, prin sentinţa nr.989/12 februarie 2014, a respins excepţia prematurităţii invocată de pârâta S.C.A S.A. şi a admis cererea formulată de reclamantă, anulând operaţiunea de plată în valoare de 42.624,63 lei, efectuată de debitoarea S.C.P S.A. în favoarea pârâtei S.C. Ambient S.A., pe care a obligat-o să-i restituie suma respectivă.
Ca să pronunţe această sentinţă, a reţinut privitor la excepţia prematurităţii invocată de pârâta S.C.A S.A. prin întâmpinare, motivat de faptul că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă a concilierii prevăzută de art.7201 din Codul de procedură civilă, că este nefondată, întrucât concilierea directă prealabilă nu este obligatorie în procedura insolvenţei, fiind incompatibilă cu principiul celerităţii consacrat de art.5 alin.2 din legea specială.
Pe fond, a motivat că potrivit art.46 din Legea nr.85/2006, în afară de cazurile prevăzute de art.49, sau cele autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de către debitor, ulterior deschiderii procedurii sunt nule, iar potrivit art.49, debitorul va putea efectua plăţi către creditorii cunoscuţi ai acestuia, fie sub supravegherea administratorului judiciar, în cazul în care dreptul de administrare al debitorului nu a fost ridicat, fie sub conducerea administratorului judiciar, dacă dreptul de administrare al debitorului a fost ridicat.
În cauză, instanţa a motivat că plăţile efectuate de debitoare cu filele CEC din data de 16 octombrie 2012, respectiv 7 noiembrie 2012, în sumă totală de 42.624,63 lei, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei acesteia din data de 26 septembrie 2012, pentru achitarea creanţelor anterioare, ce nu se încadrează în niciuna din excepţiile prevăzute de lege, respectiv plăţi efectuate sub supravegherea administratorului judiciar, cu menţiunea că debitoarei nu i-a fost ridicat dreptul de administrare, sau autorizate de judecătorul sindic, se circumscriu ipotezei prevăzute de art.46.
Instanţa a înlăturat apărările pârâtei, potrivit cărora, instrumentele de plată i-au fost predate anterior deschiderii procedurii, reţinând că filele CEC au fost girate de debitoare către S.C.A S.A. la data de 16 octombrie 2012, respectiv la data de 7 noiembrie 2012, iar art.46 evocat sancţionează cu nulitatea plăţile efectuate ulterior deschiderii procedurii.
Tot astfel, nu a reţinut neîndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor reglementate de lege de către administratorul judiciar al debitoarei, ce a fost invocată, în ce priveşte supravegherea operaţiunii de gestionare a patrimoniului debitoarei şi conducerea integral/în parte a activităţii acesteia, motivat de faptul că art.46 sancţionează cu nulitatea plăţile făcute ulterior deschiderii procedurii fără supravegherea administratorului judiciar, coroborate cu lipsa oricăror dovezi privind îndeplinirea necorespunzătoare de către administratorul judiciar a obligaţiilor ce-i incumbă.
Pârâta S.C. A S.A. a declarat recurs împotriva sentinţei de mai sus, pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, criticile ce i-au fost aduse, neîncadrate în drept, vizând dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă şi art.3041 din acelaşi act normativ, după cum urmează:
Instanţa de fond a apreciat greşit privitor la excepţia prematurităţii acţiunii invocată de ea, având în vedere că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă a concilierii, prevăzută de art.7201 din Codul de procedură civilă, deoarece Legea specială nr.85/2006, nu conţine dispoziţii în acest sens, ceea ce înseamnă că se aplică procedura de drept comun în materie, din Codul de procedură civilă.
Referitor la fondul cauzei, a susţinut că la data formulării cererii de creanţă, 30 octombrie 2012, instrumentele de plată girate de către debitoare înainte de data deschiderii procedurii nu erau scadente, urmând ca pe măsura decontărilor să depună înscrisuri în care să precizeze soldul restant.
Prin sentinţa pronunţată s-a reţinut de asemenea greşit că plăţile s-au făcut cu încălcarea dispoziţiilor art.46-49 din Legea nr.85/2006, nefiind reţinute apărările sale, potrivit cărora, instrumentele de plată i-au fost predate anterior deschiderii procedurii insolvenţei, cu motivarea că filele CEC au fost girate la data de 16 octombrie 2012, respectiv 7 noiembrie 2012.
Pârâta-recurentă a arătat şi a dovedit data girului, iar din eroare reprezentanţii debitoarei au completat la data girului data scadenţei, susţinând că în realitate data girului nu este identică cu data transmiterii acestuia, instrumentele de plată fiind înregistrate în luna septembrie 2012.
În sensul că a fost vorba numai despre o eroare, rezultă şi din cuprinsul cererii sale de creanţă din data de 12 octombrie 2012, în care s-a făcut referire la instrumentele de plată girate.
Recursul este nefondat, în raport de considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează:
Potrivit art.46 alin.1 din Legea nr.85/2006, în afară de cazurile prevăzute la art.49 sau de cele autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de către debitor ulterior deschiderii procedurii, sunt nule.
Art.49, intitulat Activitatea debitorului în perioada de observaţie, reglementează situaţia debitorului în perioada de observaţie, adică în intervalul de timp cuprins între data deschiderii procedurii şi data confirmării planului său, sau după caz a intrării în faliment, stipulând cu valoare de principiu că în această perioadă, debitorul poate continua activităţile curente, adică acele fapte de comerţ şi operaţiuni comerciale exercitate în cursul normal al comerţului său.
În această ordine de idei, sunt menţionate continuarea activităţilor contractate, conform obiectului de activitate, efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestuia, asigurarea finanţării capitalului de lucru în limite curente, prin urmare, poate desfăşura doar activităţi obişnuite, aflate în curs de derulare, fără a putea întreprinde şi operaţiuni noi.
În cauză, prin încheierea nr.56/26 septembrie 2012 s-a deschis procedura generală a insolvenţei debitoarei S.C.P S.A. fiind numit administrator judiciar Cabinet de Insolvenţă BE, care prin încheierea din data de 28 noiembrie 2012 a fost înlocuit cu reclamanta.
Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că la data deschiderii procedurii, pârâta S.C.A S.A. deţinea o creanţă în sumă de 348.901,80 lei, rezultată din raporturile contractuale derulate între părţi, în prezent figurând în tabelul preliminar al creditorilor cu suma de 279.643,64 lei.
După data deschiderii procedurii de insolvenţă, debitoarea a efectuat plăţi către această creditoare, în sumă de 42.624,63 lei, cu fila CEC seria/nr.*** emisă de BAşi girată către S.C.A. S.A. de către S.C.P. S.A. la data de 16 octombrie 2012, în sumă de 37.527 lei şi cu fila CEC seria/nr.*** emisă de BA şi girată către S.C.A S.A. de către S.C.P S.A. la data de 7 noiembrie 2012, în valoare de 19.150 lei din care suma de 5.097,63 lei în contul creanţei anterioare deschiderii procedurii.
Prin urmare, deşi dreptul de administrare al debitoarei nu a fost ridicat, aceasta a efectuat plăţi către pârâta-creditoare după data deschiderii procedurii, fără a se încadra în excepţiile prevăzute expres de art. 46, care nu au fost dispuse de către judecătorul sindic şi nu au fost efectuate sub supravegherea administratorului judiciar.
În consecinţă, corect instanţa de fond a reţinut că plăţilor respective li se aplică sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 46, înlăturând apărările în sensul că instrumentele de plată i-au fost predate pârâtei-recurente anterior deschiderii procedurii, întrucât aşa cum s-a arătat, filele CEC au fost girate de debitoare către creditoarea în discuţie la datele de 16 octombrie 2012, respectiv 7 noiembrie 2012.
Ca atare, rezultă că prin sentinţa pronunţată, instanţa a aplicat corect legea pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, urmând a fi respins recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive, Curtea a respins ca nefondat recursul formulat de pârâta SC A SRL.
| ← Procedura insolvenţei. Cerere de antrenarea a răspunderii... | Condiţiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii... → |
|---|
