Onorariul încuviinţat de creditorul unic pe seama practicianului în insolvenţă nu poate constitui un criteriu valid pentru cuantificarea acestui pasiv, singurele repere legitime fiind cele evocate de prevederile art. 38 din oug nr. 86/2006.
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secția II-a Civilă de contencios Administrativ și Fiscal Decizie nr. 620 din data de 15.03.2016
Prin sentința civilă nr. 620 din 15.03.2016 pronunțată în dosarul nr. 3431/100/2015 al Tribunalului Maramureș s-a respins excepția lipsei calității de reprezentant al revizuientei, invocată de lichidatorul judiciar C & C - CAI.
S-a admis cererea de revizuire, formulată de revizuienta S.C. C S.R.L. în contradictoriu cu intimații: S.C. Z D S.R.L. și C & C - CAI și în consecință: a fost schimbată în totalitate Sentința civilă nr. 4060/11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 1996/100/2009, în sensul că s-a admis contestația debitoarei S.C. C S.R.L. cu consecința respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulate de creditoarea SC. Z D S.R.L. împotriva debitoarei S.C. C S.R.L., fiind înlăturate efectele hotărârii de deschidere a procedurii generale a insolvenței în sensul radierii mențiunilor efectuate la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, în baza acestui act jurisdicțional.
S-au respins solicitările debitoarei revizuiente în sensul dispunerii reluării activității societății și reluării dreptului de administrare al administratorilor statutari.
S-a respins cererea lichidatorului judiciar formulată în sensul plății onorariului și a cheltuielilor efectuate pe parcursul procedurii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C & C - CAI.
Prin decizia civilă nr. 241 din 19 mai 2016, Curtea de Apel Cluj a admis recursul declarat de C & C - CAI împotriva sentinței civile nr.620 din 15.03.2016 pronunțată în dosar nr. 3431/100/2015 al Tribunalului Maramureș, pe care o va modifica în parte în sensul că va admite în parte cererea formulată de lichidatorul judiciar C & C - CAI și va dispune plata sumelor de 3000 lei+TVA, cu titlu de onorariu cuvenit practicianului în insolvență precum și suma de 1200 lei, cheltuieli de procedură, din fondul de lichidare constituit conform prevederilor art. 4 alin. 4 din L 85/2006.
Reținând că Tribunalul a statuat în mod corect asupra admisibilității cererii de revizuire, deși contractul încheiat între părți nu a fost supus analizei instanței penale până în prezent, cauza fiind disjunsă în faza de urmărire penală, în raport de conținutul acestui contract și ținând seama de faptul că, creanța pentru care s-a deschis de altfel procedura generală de insolvență a fost contestată, în cauză nefiind disputate alte drepturi patrimoniale asupra averii debitoarei, demersul revizuientei se bucură de legitimitate.
Având în vedere particularitățile litigiului, curtea reține că onorariul încuviințat de creditorul unic pe seama practicianului în insolvență nu poate constitui un criteriu valid pentru cuantificarea acestui pasiv, singurele repere legitime fiind cele evocate de prevederile art. 38 din OUG nr.86/2006.
Ținând cont de efectele specifice nulităților derivat, curtea reține că hotărârea masei credale referitoare la stabilirea onorariului cuvenit practicianului în insolvență nu-și poate produce efectele specifice câtă vreme creanța invocată asupra averii debitoarei de creditorul unic care exercitat dreptul de vota fost invalidată.
Luând act de interdependența celor două acte procedurale, în acord cu prevederile art. 106 alin.1 Cod procedură civilă, anularea sentinței prin care s-a dispus deschiderea procedurii la solicitarea creditoarei SC Z D SRL se răsfrânge asupra deciziilor și actelor subsecvente emanând de la acest creditor precum și asupra actelor de procedură întocmite de practicianul în insolvență derivând din hotărârea masei credale. Din rațiuni similare sancțiunea nulității derivate afectează și decizia judecătorului sindic privitoare la cuantificarea onorariului provizoriu.
În contextul dat, faptul că debitoarea nu a contestat rapoartele de activitate cuprinzând deconturile de cheltuieli ori hotărârea adoptată de creditorul unic SC Z D SRL cu privire la aprobarea onorariului datorat practicianului în insolvență din averea debitoarei sunt lipsite de relevanță.
Pe de o parte , din perspectiva prevederilor art. 14 LI debitoarea nu putea devoala calitatea procesuală activă în contenciosul privind o eventuală nelegalitate a hotărârii masei credale prin care s-a stabilit cuantumul onorariului cuvenit practicianului în insolvență și care urma să fie suportat din averea debitoarei.
Pe de altă parte, în raport de statusul pasivului validat prin hotărârea de deschidere a procedurii și confirmat în etapa încuviințării tabelului creditorilor, nu existau mijloace procesuale specifice de care debitoarea ar fi putut uza pentru a anihila efectele produse de decizia creditorului unic și actele de procedură care s-au fundamentat pe această hotărâre.
Practicianul în insolvență este un organ al procedurii chemat să îndeplinească o serie de atribuții legale menite să concureze la realizarea scopului acesteia, acela de acoperire a pasivului debitorului aflat în insolvență.
Ținând cont de: modul în care ia naștere mandatul lichidatorului desemnat cu titlu provizoriu ( izvorul acestuia fiind un act jurisdicțional); de conținutul legal al mandatului ( relevante fiind în acest sens dispozițiile art. 3 pct. 28, art. 20, art. 24); de natura procedurii în care practicianul este chemat să exercite prerogativele prevăzute de legea (procedură colectivă demarată în scopul stingerii pasivului unei "întreprinderi"; ); de statusul practicianului (acela de profesionist/ organ al procedurii (a se vedea art. 5, art. 23,19 din LI), fără îndoială, vorbim de un mandat cu titlu oneros.
Dispozițiile art. 11 alin.1 lit. c din LI , prevederile OUG nr. 86/2006 trebuie interpretate sistematic, prin raportare la art. 23 LI art. 19 alin.2 LI dar și la prevederile art. 2010 cod civil (aplicabile din perspectiva art. 149 LI), conform cărora mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activități profesionale este prezumat a fi oneros.
În corpul legii insolvenței, nu există o prevedere care să instituie privarea practicianului în insolvență de dreptul la remunerație.
Nu există un termen legal absolut , un termen imperativ onerativ până la care dreptul la remunerație să fie exercitat de practician.
Atâta vreme cât procedura este în ființă, de principiu, dreptul de creanță poate fi exercitat în cadrul acesteia, dacă prescripția nu a intervenit. Altfel spus, curtea este tributară ideii că ,de lege lata, având în vederea natura dreptului invocat, doar împlinirea termenului de prescripție ar putea conduce la stingerea dreptului la acțiune .
Actele de procedură îndeplinite de practician în intervalul cuprins între data nominalizării sale și data încetării atribuțiilor se impun a fi remunerate.
Conform dispozițiilor art. 38 alin. 2 și 4 din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, "la stabilirea nivelului onorariului se vor avea în vedere următoarele tipuri de factori care reflectă gradul de complexitate a activității depuse: a) numărul de salariați ai debitorului; b) riscul privind conflictele de muncă; c) cifra de afaceri a debitorului pe ultimii 3 ani; d) valoarea totală a datoriilor și numărul creditorilor; e) valoarea creanțelor, numărul debitorilor; f) numărul și complexitatea litigiilor aflate pe rol în care debitorul are calitate de reclamant și, respectiv, de pârât; g) valoarea patrimoniului, potrivit evaluării; h) natura activelor, atractivitatea pe piață, riscurile legate de conservarea lor; i) nivelul de lichidități aflate la dispoziția debitorului pentru acoperirea cheltuielilor inițiale de lichidare";.
Se poate observa așadar, ținând cont de aceste criterii că activitatea desfășurată de către recurent precum și numărul actelor de procedură întocmite nu justifică cuantumul onorariului solicitat ,legitimând doar acordarea unui onorariu orientat spre pragul minim prevăzut de OUG nr. 86/2006.
Așa fiind curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, a admis recursul declarat de C & C - CAI împotriva sentinței civile nr. 620 din 15.03.2016 pronunțată în dosar nr. 3431/100/2015 al Tribunalului Maramureș, pe care a modificat-o în parte în sensul că a admis în parte cererea formulată de lichidatorul judiciar C & C - CAI și a dispus plata sumelor de 3000 lei+TVA, cu titlu de onorariu cuvenit practicianului în insolvență precum și suma de 1200 lei, cheltuieli de procedură, din fondul de lichidare constituit conform prevederilor art. 4 alin 4 din L 85/2006.
| ← Recurs . cerere de atragere a răspunderii întemeiată pe art.... | Apel. insolvenţă. deschidere procedura. lipsa caracterului... → |
|---|
