Apel. insolvenţă. deschidere procedura. lipsa caracterului cert al creanţei pretinse.

Jurisprudenţă şi speţe de drept comercial

Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 458A din data de 15.03.2016

Domeniu: Insolvența.

Apel. Insolvență. Deschidere procedura. Lipsa caracterului cert al creanței pretinse.

Curtea mai apreciază că, chiar și în situația existenței unui pact comisoriu și a desființării contractului în temeiul unei astfel de clauze nu se poate reține că suma pe care debitoarea ar fi obligată să o restituie ar avea în mod cert cuantumul solicitat de creditoare având în vedere pe de o parte, lipsa unei astfel de mențiuni în contractul părților și, pe de altă parte inexistența unui înscris care să emane de la debitoare și prin care aceasta din urmă să fi recunoscut debitul în cuantum de 824.087,22 lei invocat în cererea de deschidere a procedurii.

Art. 480 C.proc.civ.

(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ,

DECIZIA CIVILĂ NR. 458A din 15.03.2016)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Civilă la data de 23.06.2015 sub nr. 23365/3/2015 creditorul SC T.N. SA, a solicitat, deschiderea procedurii insolvenței debitorului SC G. H&H SRL care se află în stare de insolvență și față de care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 824.087,22 lei.

Cererea de chemare în judecată a fost comunicată debitorului, care la data de 15.07.2015 a formulat contestație solicitând respingerea acțiunii formulate de creditoare ca neîntemeiata si introdusa cu rea credința, obligarea creditorului la consemnarea la o banca a sumei de 10% din valoarea creanței de 824.087,22 de lei drept cauțiune, având in vedere dispozițiile art.72 alin.l din 1 85/2014, cauțiunea va fi in valoare de 40.000 de lei;

Prin sentința civilă nr.8117/15.10.2015 pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. 23365/3/2015 a fost admisă contestația formulată de către debitoare; a fost respinsă cererea debitoarei de obligare a creditoarei la plata unei cauțiuni; a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii formulată de către creditoarea SC T. N. SA, în contradictoriu cu debitoarea SC G. H&H SRL, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic a reținut, cu privire la solicitarea debitoarei de obligare a creditoarei la plata unei cauțiuni:

Potrivit art. 72 alin. 1 din Legea 85/2014 "În cazul cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulate de creditor, la cererea debitorului, formulată în termenul prevăzut la alin. (3), judecătorul-sindic poate dispune, prin încheiere, în sarcina creditorului consemnarea la o bancă a unei cauțiuni de până la 10% din valoarea creanței, dar nu mai mult de 40.000 lei. Cauțiunea va fi consemnată în termen de 5 zile de la comunicarea măsurii, sub sancțiunea respingerii cererii de deschidere a procedurii";.

Este adevărat că scopul instituirii dispozițiilor menționate este acela al protejării debitorului împotriva unor cereri nejustificate ale creditorilor privind deschiderea procedurii. Însă, dat fiind faptul că legea nu prevede motivele pentru care judecătorul sindic poate obliga creditorii la plata unei cauțiuni, în practică s-a decis că cererea debitorului trebuie să aibă o justificare conformă scopului cauțiunii, adică împiedicarea abuzului de drept din partea creditorilor.

Judecătorul sindic are posibilitatea și nu obligația de a dispune consemnarea cauțiunii, iar pentru a se justifica o astfel de măsură, debitorul trebuie să invoce motive temeinice care privesc eventualele pagube pe care le-ar suferi în cazul respingerii cererii de deschidere a procedurii. Prin urmare, nu este suficientă contestarea stării de insolvență sau contestarea creanței, ci trebuie ca debitorul să dovedească iminența producerii unui prejudiciu în patrimoniul său, prejudiciu ce urmează a fi acoperit din cauțiune.

În speță, debitoarea invocat doar generic caracterul litigios și incert al creanței, fără a arăta în concret în ce ar consta prejudiciul pe care l-ar putea suferi în situația în care cererea de insolvență formulată împotriva sa ar fi respinsă.Faptul că debitoarea consideră acțiunea creditorului abuzivă și făcută cu rea credință nu este suficient pentru a justifica îndatorarea creditorului cu plata unei sume în plus.

Pentru considerentele expuse a respins cererea de fixare a unei cauțiuni în sarcina creditoarei, ca neîntemeiată.

Cu privire la fondul cauzei a reținut că între creditoarea SC T. N. SA în calitate de beneficiar și debitoarea SC G. H&H SRL în calitate de prestator s-a încheiat contractul de prestări servicii de consultanță imobiliară, juridică, tehnică și fiscală nr. 14/15.07.2010, f. 9-11 dosar având ca obiect ";consultanta imobiliara, juridica, tehnica si fiscala, acordata de Prestator, Beneficiarului, in vederea îndeplinirii clauzelor suspensive stabilite prin contractul de vânzare-cumpărare, incheiat intre S.C. T. N. S.A. si S.C. I. P. S.R.L., care vor conduce la încasarea restului de preț de către Beneficiar".

În ceea ce privește modalitatea de plată, părțile au stabilit în art. 3 din contract că pentru serviciile sale prestatorul va primi un onorariu în valoare de 3% din valoarea de vânzare a imobilului susmenționat. (...) Prestatorul va factura integral valoarea contractului, după semnarea lui, iar plata se va face în lei, la cursul BNR din ziua facturării. Beneficiarul va achita 25% din valoare, la care se adaugă TVA în termen de 15 zile calendaristice de la data emiterii facturii, 75% din valoare la care se adaugă TVA se va achita proporțional cu modul cum beneficiarul va încasa restul de preț de la SC I. P. SRL";.

În baza acestui contract, debitoarea a emis factura fiscală nr. 135/19.07.2010, f. 12 dosar, în valoare de 4.432.217,78 lei inclusiv TVA ( 3.574.369,18 lei + 857.848,60 lei), beneficiarul achitând avansul de 1.108.054,46 lei.

Potrivit art. 5 pct. 20 din Legea 85/2014, orice creditor îndreptățit sa solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat in insolventa poate introduce o cerere de chemare in judecata, prin creditor îndreptățit înțelegându-se creditorul a cărui creanță asupra patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 60 de zile. Prin creanță certă, în sensul prezentei legi, se înțelege acea creanță a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.

Insolventa debitorului, fiind o condiție a aplicării procedurii reglementate de legea 85/2014, cel care solicită declanșarea aceste proceduri trebuie sa administreze dovezi din care sa rezulte : neplata la scadenta a datoriilor si lipsa lichidităților.

Având în vedere textele legale arătate mai sus, instanța retine ca Legea nr. 85/2014 instituie o procedura concursuala având scop plata pasivului debitorului aflat în stare de insolventa, care reprezinta o alternativa la îndemâna creditorilor care pot solicita deschiderea procedurii insolventei, daca sunt îndeplinite conditiile Legii nr. 85/2014, bazându-se pe prezumtia de încetare a platilor de catre debitorii lor, fara a apela la judecata pentru obtinerea unui titlu executoriu si la executarea silita în conditiile Codului de procedura civila pentru realizarea pretentiilorlor.Aceasta presupune însa ca acea creanta pretinsa de creditor sa fie în mod neîndoielnic certa, lichida si exigibila, în caz contrar nefiind aplicabile prevederile legii speciale a insolventei, iar litigiul dintre parti neputând fi solutionat decât pe calea dreptului comun.

În prezenta cauza, instanța a reținut că părțile au încheiat un contract de prestări servicii prin care prestatorul, în schimbul unei sume de bani se obliga să acorde consultanta imobiliara, juridica, tehnica si fiscala beneficiarului. Este fără putință de tăgadă că actul juridic încheiat între părți este un contract sinalagmatic, fiecare parte având, în același timp, față de cealaltă, dubla calitate de debitor și de creditor, obligația ce-i revine uneia dintre părți avându-și cauza juridică imediată în obligația corelativă a celeilalte părți. Trăsătura specifică a contractelor sinalagmatice constă în caracterul reciproc și interdependent al obligațiilor asumate de părțile contractante. Având în vedere această trăsătură specifică, în cazul în care una dintre părțile contractului sinalagmatic refuză executarea prestației promise, cealaltă parte poate invoca excepția de neexecutare a contractului, poate cere executarea silită a acestuia și, după caz, despăgubiri, însă aceasta are dreptul să pretindă și rezoluțiunea convenției, solicitând, eventual, și despăgubiri.

În conformitate cu dispozițiile art. 1020 din vechiul Codul civil (aplicabil raporturilor juridice dintre părți), condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său. Articolul 1021 din același cod statuează în mod expres că, în acest caz, contractul nu este desființat de drept, partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat având alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune-interese. Desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate.

Părțile aflate în litigiu au prevăzut în convenția încheiată un pact comisoriu expres- art. 9.2 lit. c - prin care se precizează că oricare dintre părțile contractante poate rezilia contractul prin notificare transmisă cu minimum 7 zile înainte de data rezilierii . Or, atâta timp cât creditoarea nu a făcut dovada notificării rezilierii contractului de prestări servicii 14/15.07.2010 debitoarei, partea care și-a executat integral sau parțial prestațiile asumate prin această convenție nu este îndreptățită să solicite restituirea lor.

Prin urmare, atât timp cât procedura reglementată de Legea nr. 85/2006 nu reprezintă un mijloc de recuperare a unui debit, ci este o procedură specială care se aplică numai în momentul în care respectivul debit nu s-a putut recupera pe căile reglementate de dreptul comun, în cauză, în lipsa unei creanțe certe, nu se justifică începerea procedurii insolvenței, motiv pentru care instanța a admis contestația formulată de către debitoare și a respins ca neîntemeiată cererea introductivă.

Împotriva acestei soluții a formulat apel formulat de creditoarea SC T. N. SA și a solicitat dmiterea apelului, anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei judecătorului sindic în vederea deschiderii procedurii insolventei.

În motivare a arătat că singurul argument pe care își întemeiază motivarea instanța de fond constă în faptul că instanța reține că Legea 85/2014 instituie o procedură concursuală având scop plata pasivului debitorului aflat în stare de insolvență, care reprezintă o alternativa la îndemâna creditorilor care pot solicita deschiderea procedurii insolventei, dacă sunt îndeplinite condițiile Legii 85/2014, bazându-se pe prezumția de încetare a plaților de către debitor, fără a apela la judecata pentru obținerea unui titlu executoriu și la executarea silita în condițiile Codului de procedura Civila pentru realizarea pretențiilor.

Părțile aflate in litigiu au prevăzut în convenția încheiată un pact comisoriu expres - art. 9.2 Ut. c - prin care precizează ca oricare dintre părțile contractante poate rezilia contractul prin notificare transmisa cu minim 7 zile inainte de data rezilierii. Or, atâta timp cât creditoarea nu a făcut dovada notificării rezilierii contractului de prestări servicii 14/15.07.2010 debitoarea, partea care si-a executat integral sau parțial prestațiile asumate prin acesta convenție nu este îndreptățită să solicite restituirea lor.

A criticat acest raționament și a arătat că este greșit întrucât Legea nr.85/2014 nu prevede obligativitatea ca înainte de formularea unei cereri de deschiderea insolvenței să fie parcursă o anumită procedura specială sau creanța să rezulte numai dintr-o hotărâre judecatorescă și trebuie făcută dovada îndeplinirii condițiilor speciale din acest act normativ anterior amintit.

Mai mult decât atât rămâne la latitudinea creditorului ce procedură legală va urma în vederea recuperării creanței de la debitor respectiv procedura insolvenței sau o procedură de drept comun.

A mai arătat că în cauză a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de Legea nr. 85/2014, dar nici măcar nu au fost analizate de instanța de fond, acesta s-a mulțumit să se îndepărteze prin motivarea dată de la raportul juridic căzut în jurisdicția sa.

În opinia apelantei sunt îndeplinite condițiile privind deschiderea procedurii insolvenței, cuantumul creanței este de 881.620,68 lei, deci depășind cu mult valoarea prag impusă de lege de 40.000 lei iar creanța în cuantum 881.620,68 lei, care este certă, lichidă și exigibilă.

A arătat că certitudinea creanței rezultă din faptul că a fost constatată prin contractul de prestări servicii de consultanta imobiliara, juridica, tehnica si fiscala nr. 141/15.07.2010. Potrivit art. 3.2 din contract prestatorul va factura integral valoarea contractului, dupa semnarea lui, iar plata se va face in lei, la cursul BNR din ziua facturării iar conform art. 3.3. beneficiarul va achita factura emisă de prestator astfel: 25% din valoare, la care se adăuga TVA, in termen de 15 zile calendaristice de la data emiterii facturii; 75% din valoare, la care se adăuga TVA, se va achita proporțional cu modul cum Beneficiarul va incasa restul de pret de la SC I. P. SRL.

In plan practic cum rezultă și din nota contabilă existentă la dosarul cauzei întocmită de economist Roman Otilia - debitoarea prin factura 135/19.07.2010 a facturat inteaga valoarea a contracului adică suma de 4.432.217,78 lei (inclusiv tva), iar ca urmare a emiterii facturii creditoarea cu respectarea termenilor contractuali amintiți a achitat in data de 23.08.2010 suma de 1.108.054,46 lei reprezentând 25% din valoarea contractului.

A mai arătat că întrucât debitoarea nu și-a executat obligațiile contractuale părțile au hotărât ca debitoarea să îi restituie sumele încasate necuvenit astfel -inițial debitoarea a avut de restituit suma de 933.620,68 lei și rezultă din diferența dintre suma de 1.108.054,46 lei (achitată de creditoare debitoarei în baza contractului în data de 23.08.2010) și suma de 174.433,78 lei (achitată de creditoare debitoarei in data de 15.07.2010).

Având în vedere faptul că din această sumă de 933.620,68 lei debitoarea a înțeles să restituie, întrucât nu și-a executat obligațiile contractuale în data de 08.02.2013, suma de 20.000 lei conform chitanței nr. CTN13010/08.02.2013 și suma de 32.000 lei conform chitanței nr. CTN13012/12 .02.2013 - în prezent debitul înregistrat de debitoare către creditoare fiind de 881.620,68 lei.

Așadar, contractul de prestări servicii de consultanță imobiliară, juridică, tehnică și fiscală nr. 141/15.07.2010 a fost reziliat ca urmare a neexecutarii obligațiilor contractuale de către debitoare, aceasta are obligația de a restitui creditoarei suma de 881.620,68 lei - recunoscând că nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale și restituind din sumele încasate suma de 64.000 lei.

Apelanta a invocat dispozițiile art. 1270 Noul cod civil (969 în vechea reglementare) și a susținut că instanța de fond în mod greșit a reținut că debitoarea este cea care și-a îndeplinit obligațiile contractuale în condițiile în care aceasta a recunoscut faptul că nu și-a îndeplinit aceste obligații și a restituit ca urmare nexecutarii suma de 64.000 lei, urmând să fie restituită și diferența de suma de 881.620,68 lei.

A mai arătat că a notificat în mai multe rânduri debitoarea cu privire la nexecutarea obligațiilor contractuale și restituirea sumelor care nu au fost lipsite de efect si debitoarea a început să restituie din suma, debitoare fiind pusă de drept in întârziere prin aceste notificări.

Mai mult decât atât, în fata instanței de fond debitoarea a invocat propria culpa recunoscând ca nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.

A mai arătat că creanța este lichida - fiind exprimata in bani, si exigibila, având in vedere faptul ca a ajuns la scadenta.

A susținut că debitoarea nu a făcut dovada care îi incumbă în sensul că nu s-ar afla incapacitate de plați.

In drept a invocate dispozițiile art. 43 si urm. Legea nr. 85/2014 privind Codul Insolventei si art 466 si urm Cod Pr. Civila.

În dovedirea celor susținute a solicitat încuviințarea probei cu inscrisuri, si orice alt mijloc de proba a cărui utilitate va reieși din dezbateri.

A solicitat judecarea cauzei în lipsa părților.

Intimata debitoare SC G. H&H SRL a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea apelului, răspunzând în fapt și în drept motivelor de apel.

Apelanta creditoare S.C. T.N. S.A. a formulat răspuns la întâmpinare și a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii apelate, și trimiterea cauzei judecătorului sindic în vederea deschiderii procedurii insolventei.

În motivare a arătat că întreaga apărare a intimatei este concentrată pe faptul că în cauză nu ar fi îndeplinite condițiile privind deschiderea procedurii insolventei fata de acesta, respectiv creanța subsriei nu ar atinge valoarea prag de 40.000 lei si nu este certa, lichida si exigibila;

A susținut că a dovedit că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de Legea 85/2014, cuantumul creanței față de debitoare este de 824.087,22 lei, deci depășind cu mult valoarea prag impusă de lege de 40.000 lei cu aproape 20 de ori; Creanța în cuantum 824.087,22 lei, care este certă, lichidă și exigibilă; Creanța este certă - având în vedere că a fost constatată prin contractul de prestări servicii de consultanta imobiliara, juridica, tehnica si fiscala nr. 141/15.07.2010.

A mai arătat că din nota contabilă existentă la dosarul cauzei întocmită de economist Roman Otilia - debitoarea prin factura 135/19.07.2010 a facturat inteaga valoarea a contractului adică suma de 4.432.217,78 lei (inclusiv tva), iar ca urmare a emiterii facturii creditoarea cu respectarea termenilor contractuali amintiți a achitat în data de 23.08.2010 suma de 1.108.054,46 lei reprezentând 25% din valoarea contractului.

A mai arătat că creanța este lichidă, fiind exprimată în bani, și exigibilă, având în vedere faptul că a ajuns la scadență iar debitoarea nu a făcut dovada care îi incumbă în sensul că nu s-ar afla incapacitate de plați.

În opinia apelantei,în mod eronat a susținut intimata prin întâmpinarea depusă la cererea de apel că facturarea din contract s-a efectuat la cererea creditoarei. A mai arătat că debitoarea nu înțelege sau înțelege eronat că creditoarea nu a achitat avansul de 1.108.054, 46 lei pentru ca să-și achite TVA-ul datorat conform legislației fiscal ci pentru a presta servicii de această sumă, ceea ce nu s-a întâmplat. În continuarea intimate ar trebui să presteze în favoarea creditoarei servicii de 824.087,22 lei sau să restituie suma creditoarei.

A mai arătat că debitoarea a dat dovadă de rea credință pentru că în perioada decembrie 2012-decembrie 2014 a avut activitatea suspendată.

Analizând hotărârea apelată, prin prisma motivelor de apel, Curtea reține următoarele:

Potrivit art. 70 alin.1 din Legea 85/2014 și art. 5 alin. 1 pct. 20 și pct. 72, orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii împotriva unui debitor prezumat în insolvență, a cărui creanță, certă lichidă și exigibilă de mai mult de 60 de zile, cu un cuantum minim de 40.000 lei, poate introduce o cerere conform legii.

Potrivit art. 5 pct. 29 lit. a insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile și se prezumă atunci când acesta, după 60 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor; prezumția este relativă.

Din textele legale menționate rezultă că pentru declanșarea procedurii insolvenței trebuie ca titularul cererii să facă parte din domeniul de aplicare al legii nr. 85/2014; creanța invocată să fie certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 60 de zile de la scadență și să îndeplinească condițiile privind valoarea prag prevăzută de art. 5 pct. 72; starea debitorului să fie caracterizată de insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile.

Demersul judiciar al creditoarei SC T. N. SA a vizat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC G. H&H SRL, creditoarea susținând că este titulara unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 814.087,22 lei care rezultă din contractul de prestări servicii de consultanță imobiliară, juridică, tehnică și fiscală nr. 141/15.07.2010 și, în esență, din împrejurarea că debitoarea trebuie să restituie contravaloarea lucrărilor achitate de creditoare și neexecutate de debitoare.

Contrar celor susținute de apelanta creditoare, Curtea constată că judecătorul sindic nu a avut un singur argument (cel legat de caracterul concursual al procedurii) pentru a respinge cererea de deschidere a procedurii ci a arătat pe larg considerentele pentru care a conchis că sumei solicitate îi lipsește caracterul cert și, pe cale de consecință în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru deschiderea procedurii debitoarei.

Este adevărat că în considerentele sentinței judecătorul sindic a reținut aspectele invocate de creditoare, referitoare la Legea nr. 85/2014 care instituie o "procedură concursuală având scop plata pasivului debitorului aflat în stare de insolventa, care reprezintă o alternativa la îndemâna creditorilor care pot solicita deschiderea procedurii insolventei, dacă sunt îndeplinite condițiile Legii nr. 85/2014, bazându-se pe prezumția de încetare a plăților de către debitorii lor, fără a apela la judecata pentru obținerea unui titlu executoriu și la executarea silită în condițiile Codului de procedură civilă pentru realizarea pretențiilor."; dar, contrar susținerilor apelantei, nu a reținut că Legea nr. 85/2014 prevede obligativitatea ca anterior formulării unei cereri de deschidere a insolvenței să fie parcursă o anumită procedură specială sau creanța să rezulte numai dintr-o hotărâre judecătorească.

Prima instanță a reținut însă că se impune ca "acea creanță pretinsă de creditor să fie în mod neîndoielnic certă, lichidă si exigibilă, în caz contrar nefiind aplicabile prevederile legii speciale a insolvenței, iar litigiul dintre părți neputând fi soluționat decât pe calea dreptului comun."; dar aceasta nu înseamnă că a imputat creditoarei inexistența unei hotărâri judecătorești din care să rezulte creanța solicitată.

Contrar susținerilor apelantei, în acord cu judecătorul sindic Curtea constată că suma de 824.087,22 lei pretinsă de creditoare, nu are caracter cert.

Părțile, creditoarea SC T. N. SA în calitate de beneficiar și debitoarea SC G.H&H SRL în calitate de prestator, au încheiat contractul de prestări servicii de consultanță imobiliară, juridică, tehnică și fiscală nr. 14/15.07.2010 având ca obiect "consultanță imobiliară, juridică, tehnică și fiscală, acordată de Prestator, Beneficiarului, în vederea îndeplinirii clauzelor suspensive stabilite prin contractul de vânzare-cumpărare, încheiat între S.C. T. N. S.A. si S.C. I. P. S.R.L., care vor conduce la încasarea restului de preț de către Beneficiar".

În baza acestui contract, debitoarea a emis factura fiscală nr. 135/19.07.2010 în valoare de 4.432.217,78 lei inclusiv TVA( 3.574.369,18 lei + 857.848,60 lei), beneficiarul achitând avansul de 1.108.054,46 lei.(f.12-14 dosar fond)

Suma pretinsă de creditoare este de 824.087,22 și reprezintă conform susținerilor acesteia, diferența dintre 1.108.054, 46 lei (avans achitat de creditoare) și sumele de 174.433,78 lei (lucrări prestate de debitoare) și de 109.533,95 lei (sume achitate de debitoare creditoarei-f.5 dosar fond)

Sub aspectul cuantumului solicitat Curtea observă că în cererea de apel creditoarea a susținut că suma datorată de intimata debitoare este de 881.620, 68 lei (f.6 dosar apel) dar prezentul raționament nu este influențat de această inadvertență.

Potrivit art. 5.20 din Legea nr. 85/2014 "Prin creanță certă, în sensul prezentei legi, se înțelege acea creanță a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.";

Sub un prim aspect Curtea constată că în mod legal și temeinic a reținut prima instanță că sumei îi lipsește caracterul cert dată fiind lipsa notificării desființării contractului în condițiile art. 9.2 lit. c din contract. Desi apelanta a susținut în apel (f.6 dosar apel) că în cauză contractul a fost reziliat, la dosarul cauzei nu a fost depusă notificarea transmisă celeilalte părți cu mimim 7 (șapte) zile calendaristice înainte de data rezilierii.

Împrejurarea că debitoarea a restituit sume de bani, aspect susținut de creditoare și confirmat de debitoare (chiar dacă sumele nu coincid: creditoarea susținând în apel că debitoarea a achitat 20.000 lei+32.000 lei iar debitoarea arătând prin întâmpinarea formulată cu privire la cererea de apel că a achitat 64.000 + 45.533 lei) nu face dovada desfințării contractului încheiat de părți.

În plus, Curtea nu contestă că între părți există o situație conflictuală generată de raporturile contractuale existente în baza contractului de prestări servicii de consultanță imobiliară, juridică, tehnică și fiscală nr. 14/15.07.2010 dar, din niciun înscris nu rezultă că debitoarea a recunoscut existența creanței în cuantumul pretins de societatea creditoare.

Pentru aceste considerente, cum creanței îi lipsește caracterul cert, una din condițiile pe care legea le impune a fi îndeplinite cumulativ, Curtea reține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a fi admisă cererea de deschidere a procedurii debitoarei.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că apelul este nefondat și, în temeiul art. 480 C.proc.civ. l-a respins ca atare.

← Onorariul încuviinţat de creditorul unic pe seama...		Insolvenţă. limitarea în timp a mandatului administratorului... →

Apel. insolvenţă. deschidere procedura. lipsa caracterului cert al creanţei pretinse.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Apel. insolvenţă. deschidere procedura. lipsa caracterului cert al creanţei pretinse.