Opoziţie împotriva încheierii de deschidere a procedurii insolvenţei
| Comentarii |
|
Tribunalul BUCUREŞTI Sentinţă civilă nr. 6049 din data de 13.06.2013
Dosar nr. 1257/3/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A VII-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6049
ȘEDINTA PUBLICĂ DE LA 13.06.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE - JUDECATOR SINDIC — BA
GREFIER —IMD
Pe rol solutionarea cauzei civile de fata formulata de debitoarea SC SI SRL cu sediul în sector 1, București, intemeiata pe dispozițiile Legii 85/2006,privind procedura insolvenței.
Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc în ședința publică de la 23.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta când, Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.06.2013, apoi la 13.06.2013, când a pronunțat prezenta sentință.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra opoziției formulate, reține următoarele:
La data de 19.02.2013, creditoarea SC NEI SRL, printr-o cerere pe care a timbrat-o legal, a formulat opoziție împotriva încheierii pronunțată de judecătorul sindic la data de 17.01.2013 prin care a fost deschisă procedura generală de insolvență împotriva debitoarei SC SI SRL.
În motivarea cererii se arată că:
Societatea creditoare, a fost prejudiciată prin deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitorului SC SI SRL, cererea fiind introdusă cu rea-credință cu scopul blocării tuturor acțiunilor creditoarei de executare a Sentinței arbitrale nr. 3/15.01.2013 de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și prin care debitoarea a fost obligată la plata sumei totale de 557.281,27 lei în Dosar nr. 120/DDP/2011.
Starea de insolvență a debitoarei a fost instalată intempestiv la data de 17.01.2013, dată la care se pronunțase și soluția de către instanța arbitrală, constituind, fără echivoc, un argument temeinic în dovedirea abuzului de drept al debitoarei.
Potrivit prevederilor art. 3 alin. 1 din legea insolvenței, noțiunea de insolvență este definită ca o stare a patrimoniului debitorului, ce se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, iar din punctul creditoarei, debitoarea dispunea de resurse financiare suficiente achitării acestor debite, însă cu rea-credință, prin pretinsa stare de insolvență, s-a sustras executării obligațiilor de plată stabilite prin Sentința Arbitrală menționată.
Se arată că aparența stării de insolvență a fost pregătită cu multă meticulozitate ci cu o evidență premergătoare, de către administratorul acesteia care a înființat pe rând societăți comerciale care funcționau cu același obiectiv de activitate ca și SI SRL, cu scopul de a prelua activul patrimonial deținut de prima societate comercială constituită, respectiv SC SI SRL, consecința reprezentând-o aparenta diminuare a activului comparativ cu pasivul și inducerea unei simulate stări de insolvență. Pentru o corectă reprezentare a modului în care au fost constituite alte societăți comerciale de către administratorul debitoarei, se depun dovezi de recom-online al Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București cu privire la existența acestora. Astfel, se poate constata că au fost înființate, următoarele societăți comerciale:
SC SB SRL - cu sediul social în București, , înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr., CUI, societate transferată la data de 06.01.2010.
SC SD SRL - cu sediul social în București, , înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr. J40, CUI.
SC ST SRL - cu sediul social în București, înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr. J40/, CUI.
SC SM SRL - cu sediul social în jud. Ilfov, înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ilfov sub nr. J23, CUI.
SC SM SRL - cu sediul social în București, înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr. J40, CUI .
SC STP SRL - cu sediul social în jud. Ilfov, înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ilfov sub nr. J23, CUI.
SC CC SA - cu sediul social în București, 1, înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr. J40, CUI. Se arată că până la ultima parte a lunii noiembrie, SC CC SA era deținută de firma HL, cu sediul în Larnaca, Cipru. Intrarea lui S în acționariatul SC CC SA cesului de majorare de capital al 2.000 lei, HL și-a diminuat participația în SC CC SA la 50%, iar S a intrat în posesia unui pachet de 45% din acțiunile firmei de construcții. Restul de 5% din acțiunile SC CC SA se află la VD, care a constribuit cu 100 de lei la majorarea capitalului social.
Solicită instanței să constate că debitoarea SC SI SRL nu se află în incapacitate d e plată și pe care de consecință într-o iminentă stare de insolvență, această stare fiind indusă premeditat de către debitoare, având în vedere că, potrivit situațiilor financiare ale acestei societăți comerciale pe anul 2011, rezultă că valoarea creanțelor pe care le are de încasat sunt în suma de 23.757.338 lei, valoarea totală a activelor circulante este de 26.315.522 lei, valoarea totală a imobilizărilor fiind de 17.236.775 lei, deci activul total al societății fiind de 63.309.368 lei, ce dovedește, că valoarea activului societății este cu mult mai mare decât valoarea pasivului, iar disponibilitățile financiare aferente creanțelor de încasat sunt uriașe și pot asigura eventualele situații ale evoluției negative a cash flow-ului pe perioada de iarnă, când activitatea în construcții și instalații este aproape inexistentă. Este evident că această stare de fapt nu poate echivala juridic cu starea de insolvență.
Se precizează că această societate comercială deține active printre care se numără și o fabrică de producție instalații și echipamente cu o valoare de piață de aproximativ 3 milioane Euro, fiind înregistrată în contabilitatea debitoarei la o valoare contabilă infimă față de valoarea de piață a acesteia.
Solicită instanței să constate că debitoarea a dus în eroare instanța cu privire la valoarea reală a pasivului societății, din situațiile financiare prezentate de debitoare rezultă faptul că valoarea datoriilor către firmele proprii este de 15.439.227 lei și se precizează datorii către alți pretinși creditori, în sumă de 8.862.497 lei, fără a se preciza care sunt aceștia, în condițiile în care în listele creditorilor întocmite de debitoare și depuse la dosarul cauzei sunt precizați debitori chir și cu sume de ordinul zecilor de lei. Este evident că din adunarea celor 2 sume, rezultă că valoarea pasivului a fost crescută premeditat cu suma de 24.301.725 lei, cu scopul inducerii unei disproporții între activul și pasivul societății și pe cale de consecință, crearea unui aparent dezechilibru între activul și pasivul societății debitoare, stare care să justifice cererea debitoarei de deschidere a procedurii de insolvență. Dacă din totalul pasivului pretins de către debitoare ca fiind real, scădem suma de 24.301.725 lei și ne raportăm la valoarea totală a activului, se constată, că valoarea reală a pasivului societății este considerabil mai mică decât activul acesteia și ceea ce este cel mai important este faptul că valoarea creanțelor acoperă valoarea datoriilor pretinse ca fiind reale. Prin urmare nici nu poate fi vorba de o reală stare de insolvență.
Se arată că instanța nu a sesizat faptul că cererea de deschidere a procedurii de insolvență a fost însoțită de Bilanțul prescurtat la data de 31.12.2011, iar balanță de verificare a sumelor cuprinsă în bilanț este Balanța de verificare la luna decembrie 2012. Solicită să constate că sumele prezentate în bilanțul din decembrie 2011 nu pot fi verificate cu balanța din 2012 și pe cale de consecință sumele diferă în cele două situații financiare depuse în probațiune de debitoarea în cauză, cu scopul introducerii în eroare a instanței de judecată cu privire la situația financiară reală a societății prin depunerea unor situații financiare inexacte.
În balanța de verificare din 31.12.2012, capitalurile proprii au fost diminuate premeditat, prin trecerea nejustificată pe rezultatul reportat a sumei de 20.207.332 lei - cont 117, suma ce ar putea reprezenta pierderi din creanțele înregistrate de societate sau corecții ale unor eventuale erori, chiar stornări de facturi, consecința reprezentând-o închiderea exercițiului financiar 2012 ci o pierdere provocată de 8.020.438 lei. Pentru o corectă reprezentare a realității obiective în care s-au derulat aceste operațiuni dubioase, raportate la valorile cuprinse în bilanțul aferent anului 2011, rezultă că societatea și-a pregătit minuțios deschiderea procedurii de insolvență, efectuând în evidența sa contabilă, tot felul de operațiuni care să creeze aparenta stare de insolvență, mai exact reducerea capitalurilor proprii de la +17.236.775 lei la - 18.949.701 lei. Acest lucru ar sugera o decapitalizare în sumă totală de 36.186.476 lei, care apare ca provocată. Se mai arată că datoriile la bugetul consolidat al statului au fost achitate, rămânând să fie prejudiciați, într-o eventuală procedură de insolvență și faliment, creditorii chirografari, iar procedura sa poate fi controlată în Adunarea Creditorilor, prin firmele proprii, pretinse deținătoare a unor creanțe considerabile. Se impune a se reține și faptul că nu toate creanțele devin exigibile în aceeași perioadă și faptul că la o societate cu un volum al cifrei de afaceri cum este cel al debitoarei, încasarea creanțelor asigură progresiv lichiditățile necesare achitării datoriilor anterioare și curente. O asemenea stare de fapt, care este generală în mediul de afaceri românesc, nu poate fi asimilată, în nici un caz, stării de insolvență, iar un asemenea raționament juridic ar conduce la deschiderea discreționară a procedurilor de insolvență cu prejudicierea gravă a intereselor creditorilor în cauză.
Creditoarea solicită instanței să oblige debitoarea să depună la dosarul cauzei următoarele înscrisuri utile soluționării prezentei cauze:
- Bilanț contabil la 31.12.2012;
- Notele contabile cu operațiunile economice ce au influențat contul 117-rezultatul reportat pe anul 2012;
- Componența analitică a conturilor: - 267- creanțe imobiliare, 409- - furnizori-debitori, 411-clienți, 418-clienți-facturi de încasat, 460-debitori diverși, 471-cheltuieli înregistrate în avans, 473-decontrări din operațiuni în curs de lămurire;
- Documentele justificative ale tuturor operațiunilor economice derulate între SC SI SRL și cele 7 societăți comerciale proprii
Solicită instanței să constate că în lista creditorilor depusă de debitoare societatea creditoare SC NEI SRL nu apare ca creditor, în condițiile în care împotriva debitoarei există o hotărâre arbitrală definitivă și executorie, respectiv Sentința Arbitrală nr.3/15.01.2013 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, ceea ce dovedește încă o dată caracterul premeditat al deschiderii procedurii de insolvență cu scopul blocării acțiunilor de executare a Sentinței arbitrale în cauză, cât și neajunsurile majore ale evidenței contabile depuse în probațiunea pretinsei stări de insolvență.
Însăși debitoarea a susținut în mai multe rânduri, în fața aceleași instanțe - Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă - împrejurarea că nu se află în stare de insolvență, instanța învestită în cauzele respective apreciind că nu pot fi admise cererile creditorilor de deschidere a procedurii de insolvență. În anul 2012 debitoarea, potrivit propriilor susțineri din acest dosar și a situațiilor financiare - contabile depuse în susținerea contestației NU SE AFLĂ ÎN STARE DE INSOLVENȚĂ.
În dosarul nr. 7486/3/2011, la data de 03.02.2011 debitoarea SC SI SRL a renunțat la judecarea cererii având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței. În dosarul nr. 34767/3/2012 creditorul SC MI SRL a renunțat l dat de 17.12.2012 la cererea de deschidere a procedurii de insolvență, primind de la debitoare suma pretinsă. Aceeași situație s-a întâmplat și în dosarul nr. 38313/3/2012, când la data de 20.12.2012 creditorul SC PSG SRL a renunțat la cererea de deschidere a procedurii de insolvență, primind de la debitoare suma solicitată.
Astfel, la data de 20.12.2012, respectiv finele anului 2012, debitoarea deține disponibilități bănești care să asigure plata creanțelor exigibile solicitate de creditorii acestei societăți comerciale care solicitau Tribunalului București deschiderea insolvenței, arătând că nu se află în stare de insolvență și probând prin înscrisuri această stare de fapt.
Arată că până la data prezentei cereri nu au fost notificați de administratorul judiciar desemnat de instanță cu privire la deschiderea procedurii de insolvență împotriva SC SI SRL, în conformitate cu prevederile art. 61 din Legea nr. 85/2006.
În drept invocă dispozițiile art. 32 alin. 2, art. 11 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006.
Solicită proba cu înscrisuri.
Debitoarea, depune întâmpinare prin care solicită respingerea opoziției formulată de SC NEI SRL, pentru următoarele motive:
Arată că susținerile creditoarea sunt nefondate și arată că Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței reglementează o procedură specială, colectivă și concursuală, având ca scop, potrivit art. 2 al legii, acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
Conform art. 27 alin. 1 și 2 din lege, debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adrese tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență. Va putea să adrese tribunalului o cerere pentru a si supus dispozițiilor prezentei legi și debitorul în cazul căruia apariția stării de insolvență este iminentă.
Art. 28 din lege, enumeră actele care trebuie anexate la cererea debitorului, printre care și bilanțul contabil (în cazul de față ultimul bilanț întocmit fiind la 31.12.2012) și balanța de verificare pentru luna precedentă datei de deschidere a procedurii (în cazul de față balanță întocmită la 31.12.2012).
Art. 32 din lege, prevede în sarcina judecătorului-sindic să dispună, prin încheiere, deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, atunci când cererea formulată în acest sens de debitorul aflat în insolvență corespunde condițiilor cerute de lege, încheiere ce se notifică tuturor creditorilor.
Judecătorul sindic, în urma analizării cererii debitorului, a constatat că aceasta corespunde condițiilor prevăzute la art. 27, dispunând în mod corect deschiderea procedurii generale a insolvenței.
Așa cum rezultă din documentele anexate cererii de deschidere a proceduri, și ulterior analizate în cadrul raportului privind situația economico-financiară întocmit de administratorul judiciar, rezultă fără tăgadă starea de insolvență, cu referire la totalul datoriilor curente de 62.040.661,85 lei (din care suma de 61.913.648,46 lei reprezintă datorii pe termen scurt, iar suma de 127.013,39 lei reprezintă datorii pe termen mediu și lung), față de totalul activelor circulante care se pot transforma rapid în lichidități de 26.822.122 lei și chiar față de totalul activelor de 48.991.817 lei.
Din tabelul preliminar al creanțelor întocmit de administratorul judiciar, rezultă că împotriva debitoarei au fost înregistrate creanțe născute anterior deschiderii procedurii în suma de 61.447.748 lei, din care admise 59.929,446 lei. Creanțele înscrise, aparțin tuturor categoriilor, respectiv creditorilor garantați de 8.600.585 lei, de natură salarială de 38.947 lei, obligații bugetare 379.816 lei și creditorilor chirografari de 50.910.096 lei.
Susținerea creditoarei că deschiderea procedurii s-ar fi făcut cu rea-credință nu poate fi reținută din moment ce potrivit art 27 alin. 1 și 2 din lege, cererea debitorului aflat într-o asemenea stare reprezintă o veritabilă obligație legală, aceasta nu poate fi apreciată ca o acțiune menită să blocheze recuperarea creanțelor de către creditori.
Sentința la care se face referire a fost comunicată părților după data de 15.02.2013, după o lună de la data pronunțării acesteia (15.01.2013), iar hotărârea asociatului unic de a deschide procedura, este cu siguranță anterioară datei de 15.01.2013, așa cum rezultă și din anexe (declarații de propria răspundere cu dată certă-14.01.2013, înregistrarea creanței - 15.01.2013), când nu avea cunoștință despre cele dispuse în sentința arbitrală.
Debitoarea depune concluzii scrise prin intermediul cărora solicită respingerea opoziției formulată de creditoarea SC NEI SRL, ca fiind neîntemeiată și nelegală.
În motivarea cererii arată:
În fapt, la data de 17.01.2013 judecătorul sindic a admis cererea debitoarei SC SI SRL de deschidere a procedurii insolvenței. La pronunțarea acestei soluții, judecătorul sindic a cercetat toate documentele depuse de societate, și prevăzute de Legea nr. 85/2006 la art. 28 alin. 1 din lege. Împotriva soluției de deschidere a procedurii insolvenței a formulat opoziție creditoare SC NEI SRL invocând următoarele aspecte:
Creditoarea invocă faptul că debitoarea a procedat la formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenței având ca scop ascuns sustragerea de la plata creanței către aceasta în cuantum de 557.281,72 lei consimțită în hotărârea arbitrală nr. 3/15.01.2013.
Cu privire la acest aspect, debitoarea învederează următoarele:
Cererea debitoarei de deschidere a procedurii insolvenței a fost depusă la Tribunalul București la data de 15.01.2013 (exact în ziua în care s-a pronunțat hotărârea arbitrală), astfel încât, la momentul depunerii sale debitoarea nu avea cunoștință de soluția ce urma să fie pronunțată în secret de arbitrii care au constituit tribunalul arbitral în cauză. Mai mult, hotărârea arbitrală nu este irevocabilă. Astfel, chiar dacă debitoarea nu intra în insolvență în data de 17.01.2013, creditoarea nu avea posibilitatea reală de a executa debitul respectiv, mai ales în condițiile în care debitoarea nu dispunea de lichiditățile necesare în conturi.
Creditoarea, menționează că subscrisa avea resurse financiare de a achita nu numai creanța către aceasta, ci și restul datoriilor, însă nu menționează cum a ajuns la această concluzie, și unde se regăsesc aceste resurse financiare.
Cu privire la faptul că debitoarea ar fi premeditat starea de insolvență și că în realitate insolvența este simulată și instalată intempestiv, se menționează că aceste afirmații nu se sprijină pe nici o probă sau eventuale înscrisuri, fiind simple presupuneri neîntemeiate și nedovedite.
Creditoarea nu indică anul în care au fost înființate societățile cu același obiect de activitate și care este obiectul de activitate al fiecăreia: SC SB SRL este înființată în 2006, SC SD SRL în 2009, SC ST SRL în 2001, SC SM SRL în 2009, SC SM SRL în 2008, SC S TTI P SRL în 2009. Astfel, ar trebui să presupunem că debitoarea își plănuiește insolvența începând cu anul 2001, dacă ar fi să ținem cont de argumentarea creditoarei.
Toate societățile la care face referire creditoarea, au fost înființate cu mult înainte de depunerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, când societatea debitoare avea o cifră de afaceri în creștere și înregistra profit. Faptul că în ultimul timp, debitoarea a înregistrat pierderi, se datorează crizei economice, care a dus treptat la lipsa disponibilităților bănești, la scăderea randamentului economic, la diminuarea activității comerciale, la imposibilitatea de încasare a propriilor creanțe și deci la nerespectarea la termen a propriilor obligații.
Crearea acestor societăți a avut ca scop crearea unei specializări pentru fiecare societate în parte, și pentru un mai bun control al cheltuielilor pentru fiecare tip de activitate în parte. De aceea, obiectul de activitate est diferit de la o societate la alta astfel încât transferul activității noastre pe altă societate din grup nu s-ar putea efectua.
În ceea ce privește participarea asociatului SC CC SRL - societate înființată în 1998, se arată că aceste aspecte exced cadrului procesual atâta timp cât persoanei fizice îi este permis să se asocieze și să dețină părți sociale în orice societate comercială, chiar dacă una din societățile sale este în insolvență. Faptul că asociatul debitoarei a decis să se implice active în desfășurarea de relații comerciale în cadrul altei societăți nu înseamnă ca a premeditat starea de insolvență a subscrisei societăți.
Cu privire la susținerea creditoarei că subscrisa nu se află în incapacitate de plată și că această stare este indusă în mod premeditat se arată că la momentul formulării cererii de deschidere, a procedurii insolvenței, s-au depus toate documentele solicitate de legiuitor, printre care și balanța de verificare și bilanțul contabil. Din întreaga documentație reiese fără putință de tăgadă să societatea debitoare află în incapacitate de plată, starea de insolvență fiind una evidentă. De altfel, judecătorul sindic a analizat aceste documente, statutând necesitatea deschiderii procedurii insolvenței cu privire la subscrisa societate. De la momentul efectuării respectivei analize și până în prezent, creditoarea nu a înțeles să depună și alte înscrisuri care să susțină afirmațiile din opoziția formulată.
Creditoarea, invocă de asemenea că valoarea activului este mai mare decât cea a pasivului, invocând și valoarea creanțelor care trebuiesc încasate: 23.757.338 lei, menționând că nu se poate invoca ca și motiv de insolvență lipsa cash-flow-ului.
De la momentul la care debitoarea a intrat în insolvență, s-a încercat efectuare demersurilor pentru recuperarea măcar în parte a creanțelor deținute, formulându-se convocări la conciliere, somații de plată, potrivit art. 104 Noul Cod de Procedură Civilă, care până la momentul actual nu au avut nici un rezultat, din cauza lipsei disponibilităților bănești.
Creditoarea a invocat și valoarea deosebit de mare pe care ar avea-o fabrica debitoarei, evaluată după propria apreciere la o valoare de peste 3 milioane euro, însă valoarea fabricii este mult mai mică, aceasta fiind evaluată de bancă în anul 2010 și 2011 iar la acest moment valoarea halei de producție și a terenului ar fi sub 1 milion de euro.
Cu privire la valoarea reală a pasivului și a activului subscrisei societăți, se arată că aceste reies fără putință de tăgadă din actele contabile depuse de debitoare, respective bilanțul anului 2011 și nu pe cel aferent anului 2012, pentru care exercițiul financiar abia se terminase și bilanțul aferent anului 2012 nu era întocmit.
Cu privire la aspectele care reies din actele contabile depuse și care dovedesc starea de insolvență, se menționează că actele contabile sunt reale și sunt întocmite conform dispozițiilor legale în vigoare. În conturile 409 și 471 s-au înregistrat facturile de avans și facturile privind creanțele debitoarei ce trebuie achitate. La finele anului 2012 a avut loc o regularizare care a afectat conturile 117 și 121. Contul 117 vizează pierderile societății pentru anii anteriori iar 121 vizează pierderile subscrisei pentru anul de exercițiu trecut - 2012.
Astfel, reducerea capitalurilor proprii la care face referire creditoarea s-a datorat regularizării la sfârșitul anului a conturilor 409 și 471, fiind astfel afectate conturile 117 și 121, deoarece capitalurile proprii sunt formate din rezultatul financiar, rezultatul raportat și din capitalul social.
Cu privire la faptul că creditoarea nu figura în lista creditorilor depusă împreună cu cererea de deschidere a procedurii, se arată că la data depunerii cererii de deschidere a procedurii, aceasta nu avea calitatea de creditoare a debitoarei. Ulterior, aflând de pronunțarea tribunalului arbitral, creditoarea a formulat declarație de creanță, admisă în prezent.
Cu privire la dosarele anterioare care au avut obiect deschiderea insolvenței debitoarei, se menționează că aceste nu fac decât să dovedească buna credință și eforturile susținute de a nu intra în procedura insolvenței. Greutățile financiare și lipsa de disponibil în cont au dus însă la starea de insolvență a debitoarei. Trebuie avut în vedere și faptul că sumele care făceau obiectul respectivelor dosare de insolvență era unul redus față de momentul actual în care datoriile au crescut.
Analizând opoziția formulată de către creditorul SC NEI S.R.L. instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 17.01.2013 instanța a admis cererea formulată de debitorul S.C. SI S.R.L. pentru deschiderea procedurii generale de insolvență, în temeiul art.32 alin.1 din Legea nr.85/2006. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a analizat actele depuse de către debitor, în conformitate cu prevederile art.28 din lege, reținând că la data de 31.12.2012 debitoarea a înregistrat datorii în valoare de 62.040.661,85 lei, din care suma de 61.913.648,46 lei o reprezentau datorii pe termen scurt, iar 127.013,39 lei o reprezentau datoriile pe termen mediu și lung. Debitoarea a declarat că a înregistrat o scădere a activității, ceea ce a condus la dificultăți în obținerea resurselor financiare pentru achitarea datoriilor.
SC NEI S.R.L. a făcut referire la faptul că debitorul nu se află în stare de insolvență,
Conform informațiilor comunicate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București , Compania SI este o societate înființată în anul 1995 având ca obiect de activitate lucrări de instalații, cu un bun renume pe piață, , însă declanșarea crizei economice a afectat activitatea debitoarei în sensul că au apărut întârzieri la încasarea prețului serviciilor, astfel că la finele anului 2012 societatea a decis să solicite a fi supusă procedurii insolvenței.
Cu toate acestea, se reține că la momentul înregistrării cererii de deschidere a procedurii, debitorul se afla în curs de derulare a mai multe contracte , astfel cum a declarat unul dintre creditori: ULR IFN S.A. S-a făcut referire la proiectul imobiliar H C, pentru care creditorul a virat debitorului sume de bani, în baza unor convenții ( filele 197-198, 199-200).
Mai este de observat că anexat cererii de deschidere a procedurii, debitorul a prezentat contul de profit și pierderi de la 31.12.2011 și bilanțul prescurtat de la aceeași dată. Din aceste date rezultă că activul total al societății era de 63.309.368 lei, compus din creanțe de încasat, active circulante și imobilizări, valoare ce depășea pasivul, iar creanțele care urmau a fi încasate ar fi asigurat depășirea situațiilor negative ale cash flow-ului pe perioada când activitatea societății era redusă.
Așa cum a observat și creditorul oponent, în lista creditorilor prezentată la fila 136-137, vol.1, sunt menționate datorii către firmele S ( grupul de firme din care face parte debitorul) în valoare de 15.439.227 lei, iar la finalul acestei liste mai sunt menționați alți creditori, fără a fi nominalizați, cu datorii de 8.862.497,20 lei. Creditorul apreciază că pasivul a fost mărit în mod premeditat cu suma de 24.301.725 lei, pentru a crea o disproporție între activ/pasiv, care să vină în sprijinul debitorului atunci când afirmă starea de insolvență.
Conform dispozițiilor art.28 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006 debitorul trebuia să prezinte o listă a creditorilor, cu indicarea naturii creanțelor , a sumelor, cauzei și dreptului de preferință, ceea ce nu a prezentat . Se observă că aproximativ 40% din valoarea totală a datoriilor declarate de către debitor ridică suspiciuni de simulare a unor raporturi juridice obligaționale pe care nu le poate onora.
Chiar în situația neîntocmirii raportărilor contabile definitive care trebuiau depuse la administrația financiară, debitoarea nu a făcut nici o referire la veniturile realizate în cursul anului 2012. Nici administratorul judiciar nu a indicat documentele în baza cărora a întocmit raportul asupra cauzelor care au dus la apariția stării de insolvență , bilanțul nefăcând referire la veniturile realizate de către debitor.
Cert este că în cursul anului 2012, împotriva debitorului au fost formulate cereri de deschidere a procedurii de insolvență de către creditorii S.C. E S.R.L. și S.CMI S.R.L. ( dosarele nr.55480/3/2011 și nr.34767/3/2012) însă debitorul a contestat de fiecare dată starea de insolvență, achitând creanțele pretinse și prezentând în probațiune înscrisuri care au răsturnat prezumția de insolvență.
În condițiile în care debitoarea a dovedit că deținea resursele financiare achitării datoriilor exigibile , chiar și la finele anului 2012, instanța apreciază că societatea nu se află în stare de insolvență.
Așa fiind, instanța va admite opoziția formulată împotriva hotărârii de deschidere procedurii , pe care o va revoca, în conformitate cu prevederile art.32 alin.2 din Legea nr.85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite opoziția formulată de creditorul S.C. NEI S.R.L. cu sediul în sector 2, București, împotriva încheierii de sedinta din data de 17.01.2013 prin care s-a deschis procedura generală de insolvență împotriva debitorului S.C. SI S.R.L. cu sediul în sector 1, București.
Revoca încheierea de deschidere a procedurii.
Cu drept de recurs in termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publica, azi 13.06.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
AB IMD
Red./tehn. B.A.
2ex. /4.07.2013
| ← Contestaţie tabel preliminar. Jurisprudență Faliment | Acţiune în anulare. Jurisprudență Faliment → |
|---|
