Planul de reorganizare a fost depus tardiv. Jurisprudență Faliment
Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 720 din data de 11.03.2014
Faliment - contestație.
- Legea nr. 85/2006, art. 14 alin. 7 și art. 94
Planul de reorganizare a fost depus tardiv, cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 94 din Legea nr. 85/2006, astfel că votarea unui plan tardiv este nelegală.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 720 din 11.03.2014)
Deliberând constată că, prin sentința civilă nr.3169/22.10.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă a fost admisă acțiunea privind pe contestatoarea B R D - G S G SA București și pe intimata SC E SRL prin lichidator judiciar L C IPURL și s-a anulat hotărârea adunării creditorilor din 22.07.2013, motivat de faptul că s-a votat un plan de reorganizare tardiv depus în raport de prevederile art.94 din Legea nr.85/2006.
Împotriva sentinței precitate a formulat recurs creditorul T.S. solicitând în principal admiterea recursului și anularea sentinței recurate și respingerea contestației formulată de BRD - G S G SA și în subsidiar casarea hotărârii și rejudecarea cauzei, dispunând ca administratorul judiciar al SC E SRL să reconvoace adunarea creditorilor pentru aprobarea planului de reorganizare dacă se impune. De asemenea, s-a solicitat și suspendarea hotărârii până la soluționarea recursului.
Recurentul nu formulează critici veritabile cu privire la nelegalitatea sentinței recurate ci, se referă la susținerile contestatorului BRD - G S G SA pe care le consideră tendențioase, netemeinice și neprobate, subliniind punctual trei argumente.
Primul motiv vizează neregularități privind planul de reorganizare depus de recurent ca fiind tardiv și nu pe aspecte privind conținutul și viabilitatea acestuia.
Recurentul arată că nu a putut depune acest plan mai devreme de 18.06.2013 întrucât a fost arestat preventiv, fiind eliberat la 13.04.2013 după care a fost internat pe motive de sănătate până la 26.04.2013.
Cum tabelul definitiv de creanțe s-a afișat la 08.04.2013, recurentul nu a putut să depună planul mai devreme de 18.06.2013. Altfel, recurentul a fost interesat să formuleze planul de reorganizare în care sens a adresat o cerere și procurorului la care nu a primit niciun răspuns.
Al doilea motiv se referă la neregularități privind data primei ședințe a adunării creditorilor pentru aprobarea planului de reorganizare propus de recurent.
Recurentul arată că nu știe de ce s-a amânat prima ședință a adunării creditorilor dar consideră că nu este normal ca dreptul său de a depune un plan de reorganizare și dreptul debitoarei la reorganizare să fie supus anulării doar pentru că un alt terț (administratorul judiciar) nu s-ar fi supus prevederilor legale sau că nu ar fi respectat procedurile legii insolvenței. Recurentul consideră că intimata contestatoare acționează împotriva sa ca persoană și nu ca și creditor al SC E SRL.
Al treilea motiv invocat de contestator se referă la faptul că, recurentului i s-ar aplica prevederile art.100 (5) din Legea nr.85/2006 cu privire la votul planului de reorganizare.
Ori, recurentul arată că deține doar un procent de 10% fiind asociat minoritar și că are drept de vot pentru planul de reorganizare.
Recurentul și-a rezervat dreptul de a completa și motiva recursul pe larg după caz după ce va cunoaște motivarea sentinței recurate.
Ca probe s-au propus înscrisuri și alte probe ce vor fi necesare.
În drept se invocă prevederile art.299 și următoarele, art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.300 (2) Cod procedură civilă.
S-au anexat înscrisuri în copie.
Cererea a fost legal timbrată.
Intimata B R D - G S G SA a depus note scrise.
Examinând în ansamblu motivele de recurs în raport de probele administrate în cauză Curtea reține că recursul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.
În ceea ce privește prima critică relativ la neregularitățile privind planul de reorganizare depus de recurent, așa cum reține și instanța de fond, potrivit prevederilor art.14 (7) din Legea nr.85/2006 "Hotărârea adunării creditorilor poate fi desființată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor";.
În acest cadru legal a formulat contestație intimata BRD - G S G SA cu privire la hotărârea adunării creditorilor din 22.07.2013, invocând aspecte de nelegalitate cu privire la tardivitatea planului de reorganizare și a faptului că recurentul nu avea drept de vot în raport cu dispozițiile art.100 (5) din Legea nr.85/2006.
Ori în privința votării unui plan de reorganizare depus tardiv probele relevă fără dubiu că în speță, tabelul definitiv a fost afișat la 05.04.2013 iar planul de reorganizare s-a depus la 18.06.2013 cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de art.94 din Legea nr.85/2006, recurentul neformulând o cerere de repunere în termen în raport cu imposibilitatea de care face vorbire și prin urmare votarea unui plan tardiv este nelegală.
Altfel, art.14 (7) din Legea nr.85/2006 nu prevede posibilitatea desființării hotărârii adunării creditorilor de către judecătorul-sindic pentru alte aspecte decât pentru cele de nelegalitate.
Din această perspectivă, critica recurentului apare nefondată.
Relativ la critica vizând neregularitățile privind data primei ședințe a adunării creditorilor pentru aprobarea planului de reorganizare vis-a-vis de prevederile art.99 alin.21 din Legea nr.85/2006 nu a făcut obiect de analiză în fața instanței de fond, aspect pe care intimata contestatoare nu l-a recurat.
În această situație, recurentul nu a fost vătămat prin prisma acestei critici iar instanța de control nu poate verifica un aspect neanalizat de instanța de fond.
Cât privește motivul vizând aplicarea recurentului a prevederilor art.100 (5) din Legea nr.85/2006, instanța de fond a respins această susținere invocată de intimata contestatoare și ar fi o critică lipsită de sens, instanța de control confirmând motivarea instanței de fond.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept Curtea în baza art.312 (1) Cod procedură civilă, a respins recursul ca nefondat.
← Apel. Excepţia lipsei calităţii de reprezentant a... | Faliment - acţiune în anulare. Jurisprudență Faliment → |
---|