Faliment - acţiune în anulare. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 632 din data de 27.02.2014
Faliment - acțiune în anulare.
- Legea nr. 85/2006, art. 80 alin. 1
Deoarece cedentul a transmis cesionarului numai dreptul de folosință asupra bunului obiect al contractului de leasing, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 80 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 care reglementează în mod expres și exclusiv posibilitatea formulării doar a unor acțiuni în anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terțo și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 632 din 27.02.2014)
Prin acțiunea înregistrată în data de 18.12.2012, în dosarul nr.48930/3/2012, la Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, în legătură cu derularea procedurii insolvenței prevăzută de Legea nr.85/2006 împotriva debitorului SC S L SRL constituind obiectul dosarului nr.8256/3/2011 al aceleiași instanțe, reclamantul P și A IPURL, lichidatorul desemnat în procedura insolvenței menționată, a chemat în judecată pârâții SC S L S SRL și SC VB L R IFN SA, solicitând, în temeiul dispozițiilor art.80 alin.1 lit.b) și c) din Legea nr.85/2006 să se dispună anularea contractului de novație nr.62543 încheiat la 04.04.2011, privind pe SC S L SRL, utilizator-cedent și SC S L S SRL, utilizato-cesionar, finanțator-locator fiind SC VB L R IFN SA, referitor la contractul de leasing având ca obiect un autovehicul Iveco Daily și, pe cale de consecință, repunerea părților în situația anterioară, în sensul întoarcerii autovehiculului în patrimoniul SC S L SRL.
Prin sentința civilă nr.5838 pronunțată la 10.06.2013 în dosarul nr.48930/3/2012 Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, prin judecătorul-sindic, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea reclamantului, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință civilă, tribunalul a reținut, în contextul prevederilor art.25, art.79 și art.80 din Legea nr.85/2006 că în speță, între SC S L SRL, în calitate de locatar/utilizator si SC VB L R IFN SA în calitate de locator/finanțator, s-a încheiat contractul de leasing financiar nr.38658 din data de 04.07.2007 cu privire la autoturismului marca IVECO DAILY, serie șasiu ZCFC3576005685990, având seria motor 0588568, an fabricație 2007.
Debitoarea SC S L SRL în calitate de utilizator-cedent a încheiat cu SC S L S SRL în calitate de utilizator-cesionar si cu locatorul/finanțatorul SC VB L R IFN SA contractul de novație nr. 62543/04.04.2011; obiectul contractului l-a constituit preluarea de către noul utilizator a tuturor drepturilor si obligațiilor pe care vechiul utilizator si le-a asumat prin contractul de leasing, in legătura cu același autovehicul.
Pentru a verifica admisibilitatea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 80 alin. 1 din Legea nr.85/2006, trebuie analizat daca este întrunită situația premisa expusa în chiar textul de lege, respectiv anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți care sa aibă drept obiect bunuri sau contravaloarea altor prestații.
În cauză, reclamantul solicită anularea unei novații a unui contract de leasing.
În acest sens, tribunalul a reținut că de esența contractului de leasing este faptul că este un contract cu executare succesiva, de finanțare a utilizării unui bun ce face obiect al contractului și în baza căruia, utilizatorul dobândește exclusiv un drept de folosința a bunului.
Astfel, operațiunea de leasing presupune ca o parte (denumită locator/finanțator), să transmită pentru o perioadă determinată dreptul de folosința asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părți, (denumită locatar/utilizator), la solicitarea acesteia, contra unei plați periodice, denumită rată de leasing, pentru ca, la sfârșitul perioadei de leasing, locatorul/finanțatorul să se oblige să respecte dreptul de opțiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale.
În ceea de privește contractul de novație judecătorul sindic a reținut că este o convenție prin care părțile unui raport juridic obligațional sting o obligație existentă, înlocuind-o cu o nouă obligație.
Din aceste considerații teoretice rezultă clar că reclamantul se afla în eroare cu privire la drepturile dobândite de utilizator în temeiul unui contract de leasing întrucât bunul ce a făcut obiect al contractului de leasing nu se poate întoarce în patrimoniul cedentului pentru că nu a fost în nici un moment în patrimoniul acestuia, unicul proprietar al bunului pe întreaga perioada cât contractul de leasing este în vigoare fiind SC VB LEASING ROMÂNIA IFN SA.
În aceste condiții, având în vedere faptul ca utilizatorul nu dobândește în patrimoniu, în baza unui contract de leasing, un drept de proprietate asupra bunului ce formează obiect al contractului de leasing, ci doar dreptul de a utiliza bunul, nici nu poate transfera un drept de proprietate prin semnarea unui contract de novație subiectiva.
În urma convenției de novație, noul utilizator dobândește exclusiv dreptul de a utiliza bunul în sistem leasing, corelativ cu acest drept transmițându-se obligația de plată a ratelor de leasing.
În raport de aceste considerente și constatând că în cauză, nu a fost transferat sau constituit în urma semnării contractului de novație un drept patrimonial care să aibă drept obiect un bun sau contravaloarea unei prestații executate, așa cum prevăd dispozițiile art.80 alin.1 din Legea nr.85/2006, nefiind întrunită situația premisă a dispozițiilor art.80 alin.1, tribunalul a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe civile reclamantul P și A IPURL a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea apelului s-a arătat, în esență, că sentința atacată este nelegală deoarece, în primul rând, tribunalul a analizat în mod greșit doar dreptul de folosință pe care îl are utilizatorul asupra bunului iar nu și dreptul de opțiune al acestuia. Astfel, prin contractul a cărei anulare s-a solicitat, a intervenit o novație prin schimbare de debitor, contractul de leasing fiind preluat de la debitoare de către SC S L S SRL, ambele societăți având aceiași asociați. În baza contractului de leasing debitoarea avea nu numai un drept de folosință a bunului, în schimbul căruia a plătit rate de leasing, dar și un drept de opțiune la cumpărarea bunului, cu rezultatul trecerii acestuia în proprietatea sa. Opțiunea de cumpărare este evaluată în bani deoarece valoarea reziduală a bunului a fost inclusă în ratele de leasing, conform planului de eșalonare a acestora, iar debitoarea utilizator mai avea doar trei rate de plătit pentru a deveni proprietarul bunului, achitând astfel atât dreptul de folosință, cât și dreptul de opțiune la cumpărare, astfel că, în raport cu acesta din urmă există un drept de creanță, iar în același sens trebuie apreciată și plata avansului în sumă de 7.385,6 Euro.
Debitoarea a încheiat contractul de novație cu circa două luni înainte de deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare, fără să obțină nicio sumă de bani, cu titlu gratuit și nici nu i s-a restituit avansul plătit sau suma inclusă în ratele de leasing, deși și-a manifestat dreptul de opțiune la cumpărare, în condițiile în care mai avea de plată doar 3 rate în sumă totală de 1.518 Euro și plătise anterior aproape 40.000 Euro.
Intimata-pârâtă SC S L S SRL a formulat întâmpinare invocând excepția nulității recursului, față de lipsa motivelor de nelegalitate, precum și caracterul nefondat al recursului, impunându-se menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.
Părțile nu au solicitat încuviințarea administrării unor înscrisuri noi în recurs.
Față de acestea, analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Reclamantul lichidator P și A IPURL a formulat acțiunea în anulare în speță, astfel cum rezultă din formularea ei expresă, în temeiul art.80 alin.1 lit.b) și c) din Legea nr.85/2006, solicitând anularea contractului de novație nr.62543 din 04.04.2011, prin care cesionarul SC S L S SRL s-a substituit cedentului debitor SC S L SRL în calitatea de utilizator al bunului în cadrul contractului de leasing nr.38658/04.07.2007, precum și repunerea părților în situația anterioară în sensul reîntoarcerii autoturismului în patrimoniul debitorului.
Dispozițiile art.80 alin.1 din Legea nr.85/2006 reglementează în mod expres și exclusiv posibilitatea formulării doar a unor acțiuni în anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații.
În raport cu derularea contractului de leasing, la momentul încheierii contractului de novație, cedentul SC S L SRL nu deținea decât dreptul de folosință a autoturismului, corespunzător obiectului specific al contractului de leasing. Prin urmare, cedentul a transmis cesionarului în contractul de novație numai folosința bunului. Or, prin acțiunea în anulare se poate cere, conform textului expres de lege, restituirea bunurilor transmise sau a valorii altor prestații executate și, în mod evident, folosința bunului, singura care putea și a și fost transmisă, nu se încadrează în cele două categorii menționate. În consecință, din moment ce obiectul acțiunii în anulare formulate excede limitelor obiectului prevăzute expres de legea specială, derogatorie de la dreptul comun, acțiunea în anulare nu poate fi considerată admisibilă, excepția inadmisibilității fiind admisă legal de tribunal.
Susținerea recurentului în sensul că în derularea contractului de leasing, la momentul la care a intervenit novația era incidentă și opțiunea debitorului de cumpărare a bunului constituind obiectul leasingului, iar în raport cu acesta debitorul deținea și o creanță, constând în avansul și ratele plătite până la acel moment, nu poate fi reținută ca întemeiată. Aceasta, în condițiile în care față de momentul intervenirii novației opțiunea debitorului de cumpărare apărea doar ca un eveniment viitor, posibil dar nu obligatoriu și probabil și, în orice caz, lipsit de relevanță în raport cu ceea ce s-a transmis prin novație, din moment ce efectuarea în concret a opțiunii de cumpărare, cu consecința transmiterii bunului în proprietate către utilizator, poate avea loc doar ulterior, la finalizarea plății ratelor de leasing.
Având în vedere aceste considerente și constatând că sentința atacată este temeinică și legală, Curtea a respins recursul, ca nefondat.
| ← Planul de reorganizare a fost depus tardiv. Jurisprudență... | Faliment - acţiune în anulare. Jurisprudență Faliment → |
|---|
