Faliment - acţiune în anulare. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 600 din data de 24.02.2014
Faliment - acțiune în anulare
Analizând cererea reclamantului din perspectiva dispozițiilor art. 80 lit. b) din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a constatat că operațiunea comercială a fost efectuată cu mult mai puțin de 3 ani înaintea deschiderii procedurii insolvenței și a apreciat că prețul fixat la mai puțin de jumătate din valoarea contabilă este vădit disproporționat în raport cu prestația debitoarei, neexistând nicio evaluare a bunurilor efectuată la momentul vânzării. Mai mult, aceste preț urma a fi achitat în proporție mai mare de jumătate la 15 luni de la semnarea contractului.
Curtea apreciază că nu se poate reproșa analizarea prețului bunurilor în mod global cât timp vânzarea s-a realizat în acest mod și nici nu se putea ține cont de ofertele de cumpărare a unora dintre aceste bunuri cât timp nu există nicio certitudine că acestea ar fi singurele, cât nu există o altă evaluare decât cea contabilă realizată chiar de administratorul - asociat unic.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 600 din 24.02.2014)
Constată că, prin sentința civilă nr. 6370/21.06.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. 42251/3/2012, judecătorul sindic a admis cererea formulata de reclamanta H.B.R. SPRL - FILIALA BUCUREȘTI, în calitate de lichidator judiciar SC A.G. SRL, și a anulat contractul de vânzare - cumpărare cu plata în rate încheiat la 09.09.2011 între pârâta SC A.G. SRL, în calitate de vânzător, și pârâta SC V.E. SRL, în calitate de cumpărător, și factura fiscală nr.00000224/05.12.2011 privind vânzare mobilelor A. F., platforma electronică, vitrină frigorifică "Linde";, autoutilitară Iveco, investiție carmangerie, amenajare birou. Totodată, a dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul restituirii în averea pârâtei debitoare SC A.G. SRL a bunurilor mobile sau, dacă acestea nu mai există a contravalorii lor la data de înstrăinării.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că procedura insolventei debitoarei-vânzătoare a fost deschisă la data de 23.03.2012, cererea introductivă fiind formulată la 15.09.2011, iar contractul de vânzare-cumpărare a bunurilor a fost încheiat la 09.09.2011 și factura fiscală pentru plata prețului bunurilor înstrăinate a fost eliberată la 05.12.2011.
Prețul bunurilor vândute a fost de 67.284,46 lei, iar valoarea lor contabilă era de 155.415 lei, în condițiile în care pârâta-cumpărătoare îl avea ca administrator pe soția administratorului debitoarei-vânzătoare. S-a apreciat ca fiind de notorietate că valoarea contabilă este totdeauna mai mică decât valoarea de piață și că există disproporție vădită chiar între valoarea contabilă și prețul de vânzare al acestora, existând un real dezechilibru între cele 2 prestații, în condițiile în care. Astfel, instanța a considerat că nu se poate susține că prețul este sincer și serios.
În plus, pârâta-cumpărătoare a fost înființată în anul 2011, adică în anul cumpărării bunurilor, avându-l ca administrator tocmai pe soția administratorului debitoarei-vânzătoare.
Astfel, s-a apreciat că apărarea pârâtei în sensul că bunurile au fost vândute după regulile de piață, în scopul redresării economice a societății nu poate fi primită, cu atât mai mult cu cât au fost vândute bunuri care asigurau desfășurarea activității curente a societății, vânzare ce s-a efectuat după data formulării cererii introductive de insolvență a debitoarei (15.09.2011), iar procedura de insolvență s-a deschis la 22.06.2012. Au fost înlăturate și susținerile pârâtei referitoare la lipsa de valoare a bunurilor atunci când eventual, vor fi vândute de lichidator, acest aspect neprezentând relevanță, câtă vreme sunt îndeplinite condițiile de anulare. S-a reținut și că ar fi vorba chiar de complicitatea la fraudă, de existența unui concept fraudulos în sensul art.80 al.1 lit. c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În consecință, văzând că vânzarea s-a efectuat în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței, că între cele 2 contraprestații există o disproporție vădită de valoare, că administratorii vânzătoarei și cumpărătorii aveau calitatea de soți, s-a constatat că în cauză sunt incidente prevederile art. 79 raportat la art. 80(1) lit. b) și c) din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței.
Împotriva acestei sentințe, SC A.G. SRL prin administrator special B.I.V. și SC V.E. au declarat recurs, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii cererii lichidatorului.
În motivare, recurentele au arătat că instanța de fond a pronunțat sentința recurată aplicând greșit legea, invocând astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.p.civ. și solicitând analizarea cauzei sub toate aspectele conform art. 3041 C.p.civ.
Recurentele au susținut buna lor credință la încheierea contractului, urmărind obținerea prețului pieții de către societate raportat la starea sa materială și la uzura bunului, în vederea încercării de redresare a situației financiare a acesteia, afectate de neplata datoriilor de debitori.
Totodată, au subliniat lipsa de interes în promovarea acțiunii în anulare, apreciind că prima instanță a lăsat neanalizată această excepție și arătând că întoarcerea bunurilor în patrimoniul societății nu ar avea nicio consecință benefică, valoarea acestora scăzând în mod considerabil în cei doi ani de la încheierea contractului, dar va produce o pagubă irecuperabilă pentru cumpărătoare care nu va mai obține nimic prin înscrierea sa la masa credală cu suma reprezentând restituirea prețului.
Recurenta SC A.G. SRL prin administrator special B.I.V. a afirmat că instanța nu a ținut cont de eforturile personale ale asociatului societății făcute pentru menținerea societății în activitate și achitarea sumelor datorate de aceasta furnizorilor și nici de buna credință manifestată prin oferirea bunurilor societății creditorului Trident AAV anterior solicitării acestuia de deschidere a procedurii insolvenței.
Recurenta vânzătoare a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile legale privind anularea actului constând în intenția frauduloasă a părților și disproporția vădită între prestații.
Prin întâmpinarea depusă la data de 30.01.2014, intimata H.B.R.SPRL - FILIALA BUCUREȘTI, în calitate de lichidator judiciar SC A.G. SRL a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivului de recurs invocat, Curtea apreciază nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Judecătorul sindic a reținut în mod corect situația de fapt și a dat relevanța cuvenită normelor juridice incidente în speță, considerentele hotărârii atacate oferind o analiză în fapt și în drept relevantă în pronunțarea sentinței atacate.
Analizând cererea reclamantului din perspectiva dispozițiilor art. 80 lit. b) din Legea nr. 85/2006 invocate de acesta, judecătorul sindic a constatat că operațiunea comercială a fost efectuată cu mult mai puțin de 3 ani înaintea deschiderii procedurii insolvenței și a apreciat că prețul fixat la mai puțin de jumătate din valoarea contabilă este vădit disproporționat în raport cu prestația debitoarei, neexistând nicio evaluare a bunurilor efectuată la momentul vânzării. Mai mult, aceste preț urma a fi achitat în proporție mai mare de jumătate la 15 luni de la semnarea contractului.
Curtea apreciază că nu se poate reproșa analizarea prețului bunurilor în mod global cât timp vânzarea s-a realizat în acest mod și nici nu se putea ține cont de ofertele de cumpărare a unora dintre aceste bunuri cât timp nu există nicio certitudine că acestea ar fi singurele, cât nu există o altă evaluare decât cea contabilă realizată chiar de administratorul - asociat unic.
Cu toate că, în aceste condiții, reținerea dispozițiilor art. 80 lit. b) din Legea nr. 85/2006 ar fi fost suficientă pentru anularea actului, judecătorul sindic a analizat și incidența dispozițiilor art. 80 lit. c) din Legea nr. 85/2006, apreciind că relația de soți dintre administratorii celor două societăți coroborată cu vânzarea unor bunuri care asigurau desfășurarea activității curente a societății după data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, anterior admiterii acesteia, pot conduce la reținerea complicității părților la fraudarea intereselor creditorilor, cu atât mai mult cu cât sumele încasate au fost destinate numai către anumiți creditori. Pe de altă parte, afirmațiile privind demersurile asociatului unic - administrator pe lângă creditorii importanți ai societății nu au fost dovedite în cauză cu atât mai mult cu cât sarcina probei îi revenea debitoarei potrivit art. 85(3) din lege.
În ceea ce privește efectele desființării actului fraudulos, judecătorul sindic a analizat acest aspect și a înlăturat apărarea apreciind că anularea actului reținut ca fiind fraudulos se impune, ca și consecința restabilirii situației anterioare, nefiind relevantă în acest cadru pretinsa absență a unui beneficiu net real.
Pentru aceste considerente, apreciem recursul nefondat în temeiul art. 312(1) rap. la art. 304 pct. 9 și 3041 C.p.civ. și îl vom respinge ca atare.
| ← Faliment - acţiune în anulare. Jurisprudență Faliment | Faliment. procedura insolvenţei . Jurisprudență Faliment → |
|---|
