Procedura de insolvenţă. denunţarea contractelor în derulare de către administratorul judiciar. notificarea denunțării. termen de prescripţie.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 805A din data de 27.04.2017
Domeniu: Faliment
Procedura de insolvență. Denunțarea contractelor în derulare de către administratorul judiciar. Notificarea denunțării. Termen de prescripție.
Astfel cum rezultă din interpretarea disp. art.123 din Legea nr.85/2014 contractul trebuie denunțat în termen de 3 luni de la data deschiderii procedurii; totodată contractul se consideră denunțat la data notificării denunțării de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.
Notificarea - ca act juridic reprezintă o modalitate juridică de a încunoștința o persoană cu privire la o anumită stare de fapt sau de drept, de a-i comunica o situație creată, de a o avertiza cu privire la un anumit demers, de a o soma să facă sau să nu facă ceva, sub o sancțiune expres arătată.
Prin urmare, pentru a fi îndeplinite condițiile legale trebuie ca notificarea să se fi produs în termenul de prescripție prevăzut de art. 123 alin. 1 din Legea nr.85/2014.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 805A din 27.04.2017)
Prin sentința civilă nr.5759 din 30.09.2016 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. 19283/3/2016 s-a respins contestația formulată de către contestatoarea O E SRL în contradictoriu cu intimata CITR F B SPRL administrator judiciar al V C SRL, ca neîntemeiată.
În motivare Tribunalul reține că între debitoarea V C SRL în calitate de promitent-vânzător și creditoarea O E SRL în calitate de promitent-cumpărător s-a încheiat la data de 21.01.2016 promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată prin încheierea nr. 171/21.01.2016 de BNP Asociați "C, S și A"; prin care debitoarea se obliga să vândă, iar creditoarea să cumpere bunurile imobile situate în Romania, București, B-dul …, nr. …, sector 1, compuse din teren în suprafață totală de 52.218 m.p. și construcțiile situate pe acestea pentru un preț total de 17.000.000 euro plus TVA, urmând ca data semnării contractului să aibă loc în cel mai scurt termen posibil, dar nu mai târziu de 24 de luni de la data semnării promisiunii, f. 12-26 dosar.
Prin încheierea din camera de consiliu din 23.01.2016 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. 3049/3/2016 a fost deschisă procedura generală împotriva debitoarei V C SRL, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar CITR F B SPRL. Prin raportul de activitate al administratorului judiciar publicat în BPI nr. 9275/12.05.2016, f. 6 dosar s-a făcut mențiune despre măsurile practicianului de insolvență, care în temeiul art. 64 lit. e raportat la art. 123 alin. 1 din Legea 85/2014 a procedat la denunțarea mai multor contracte, printre care și promisiunea-bilaterală de vânzare-cumpărare încheiată între debitoarea V C SRL și O E SRL.
La data de 20.05.2016 creditoarea O E SRL a formulat contestație împotriva măsurii administratorului judiciar de denunțare a promisiunii bilaterale, solicitând anularea acesteia.
Prin contestația formulată, creditoarea a invocat în primul rând nerespectarea de către administratorul judiciar a termenului de prescripție de 3 luni prevăzut de art. 123 alin. 1 din Legea 85/2014, precizând că notificarea a fost expediată la data de 29.04.2016, astfel cum rezultă din înscrisurile depus la f. 9-11 dosar.
Potrivit art. 123 alin. 1 din legea 85/2014 "(…) În vederea creșterii la maximum a valorii averii debitorului, într-un termen de prescripție de 3 luni de la data deschiderii procedurii, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate să denunțe orice contract, închirierile neexpirate, alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu au fost executate în totalitate ori substanțial de către toate părțile implicate."; În acest sens, instanța reține că administratorul judiciar a emis notificarea nr. 8962 privind denunțarea promisiunii de vânzare la data de 28.04.2016, respectiv în ultima zi de termenului de 3 luni prevăzut de textul de lege anunțat anterior, astfel cum rezultă din înscrisul depus la f. 9 dosar.
În ceea ce privește critica creditoarei referitoarea la nemotivarea denunțării promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, instanța apreciază că aceasta este, de asemenea, neîntemeiată, în cuprinsul notificării depuse la f. 9 dosar, precizându-se temeiurile de drept care au stat la baza adoptării acestei măsuri, referitoare la necesitatea creșterii la maximum a valorii averii debitorului.
Prin contestația formulată, creditoarea a criticat și oportunitatea măsurii denunțării promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, apreciind că aceasta nu urmărește maximizarea averii debitoarei V C SRL în condițiile în care prețul bunurilor ce urmau a fi cumpărate era în sumă de 17.000.000 euro, iar prin raportul de evaluare întocmit de către D D SA se aprecia că valoarea de piață a bunurilor imobile este de 11.672.000 euro.
Analizând măsura administratorului judiciar de denunțare a promisiunii bilaterale, instanța apreciază că acesta este întemeiată în condițiile în care executarea obligațiilor rezultate din acest contract determina încălcarea mai multor dispoziții legale. Astfel, din extrasul de carte funciară depus la f.115 rezultă că proprietatea ce face obiectul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare este grevată de contracte de ipotecă și că există interdicția de efectuare a unor acte de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare fără acordul A B R SA.
Totodată, potrivit art.131 alin. 1 din Legea 85/2014 "Obligațiile rezultând dintr-o promisiune bilaterală de vânzare cu dată certă, anterioară deschiderii procedurii, în care promitentul-vânzător intră în procedură, vor fi executate de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar la cererea promitentului-cumpărător, dacă:
a) prețul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se află în posesia promitentului-cumpărător;
b) prețul nu este inferior valorii de piață a bunului;
c) bunul nu are o importanță determinantă pentru reușita unui plan de reorganizare;
d) în cazul imobilelor, promisiunile sunt notate în Cartea funciară";.
În speță, până la momentul denunțării promisiunii - care, astfel cum s-a reținut anterior s-a efectuat în ultima zi a termenului de 3 luni - , prețul de 17.000.000 euro nu a fost achitat integral, iar promitentul cumpărător nu a făcut dovada că acesta poate fi achitat în cazul unei eventuale cereri; în cadrul procedurii nu a fost efectuat un raport de evaluare pentru stabilirea valorii de piață a imobilelor ce fac obiectul promisiunii și pentru a putea compara prețul oferit. Mai mult, debitoarea, prin administrator special și-a manifestat intenția de reorganizare argumentând la acel moment că imobilele în cauză au o importanță determinantă pentru reorganizarea societății. De asemenea, contestatoarea nu a făcut dovada notării promisiunii în cartea funciară.
În raport de aspectele reținute anterior, instanța constată că în mod legal administratorul judiciar a dispus denunțarea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, apreciind că aceasta nu poate determina maximizarea averii debitoarei, motiv pentru care va respinge contestația formulată de către contestatoarea O E SRL ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel creditoarea SC O E SRL solicitând modificarea în tot a sentinței apelate, admiterea contestației împotriva raportului administratorului judiciar și a măsurii de denunțare a promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare încheiată între părți, autentificată cu nr.171/21.06.2016, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii apelanta, după prezentarea situației de fapt, arată că sentința apelată este nelegală și netemeinică.
1.În primul rând intenția lichidatorului de denunțare a tranzacției a fost notificată peste termenul de prescripție de 3 luni prevăzut de lege, prin raportare la dispozițiile 123 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2014. Denunțarea tranzacției a fost notificată de administratorul judiciar la data de 29.04.2016 la o zi după împlinirea termenului de prescripție de 3 luni.
Acest viciu nu poate fi considerat ca fiind acoperit prin faptul că notificarea poartă un număr din data de 28.04.2016, ultima zi în care notificarea denunțării tranzacției putea fi făcută în mod egal.
Interpretarea contrară ar putea genera justificări pentru comportamente abuzive din partea lichidatorului judiciar care ar putea considera ca denunțate anumite contracte, fără însă ca intenția acestuia să fie notificată părților în timp util.
2. Sentința este netemeinică și în ce privește oportunitatea măsurii de denunțare a promisiunii.
Astfel, promisiunea nu este un act translativ de proprietate, obiectul definit la art.2 fiind constituit de asumarea obligației de către SC V C SRL de a vinde la un moment ulterior.
Denunțarea nu este oportună și pentru că SC V C SRL se află în procedura de faliment; clauzele promisiunii nu permit transferul dreptului de proprietate decât după achitarea integrală a prețului de 17.000.000 Euro; raportul de evaluarea a concluzionat că valoarea de piață a bunului este de 11.500.000 Euro, astfel că principiul maximizării averii debitorului este îndeplinit; debitoarea nu deține în patrimoniu și alte bunuri ce pot fi valorificate.
Este neîntemeiat argumentul instanței potrivit căruia executarea obligațiilor rezultate din acest contract determină încălcarea altor dispoziții legale, întrucât imobilul era grevat de ipotecă este neîntemeiat, în condițiile în care scopul încheierii acestei promisiuni era încasarea prețului de către SC V C SRL preț care ar fi fost transferat ulterior titularului dreptului de ipotecă.
În mod greșit s-a reținut că promisiunea nu a fost notată în Cartea funciară, la dosar fiind depusă dovada contrară.
Totodată, se susține că este neîntemeiat argumentul instanței referitor la faptul că valoarea imobilului nu a fost evaluată în cadrul procedurii, în condițiile în care s-a depus la dosar un raport de evaluare întocmit la începutul anului 2016.
Intimata creditoare A B A.E. a formulat note scrise solicitând respingerea apelului.
După o scurtă prezentare a situației de fapt, intimata arată că debitoarea SC V C SRL a încercat prin toate mijloacele posibile să se sustragă de la plata sumelor de bani datorate, inclusiv prin întârzierea judecării cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
La data de 21.01.2016, cu câteva zile înainte de data de 28.01.2016 - data deschiderii procedurii s-a încheiat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în București, B-dul …, nr…., sector 1, compus din teren și construcții pentru suma de 17.000.000 Euro plus TVA.
Acest imobil reprezintă garanția constituită de SC V C SRL în favoarea băncii pentru rambursarea împrumutului.
Prealabil se arată că cele două părți semnatare a promisiunii erau reprezentate de aceeași persoană M.D.T., care cunoștea starea de insolvență a societății SC V C SRL în condițiile în care imediat după semnarea promisiunii a depus cerere de declanșarea procedurii insolvenței.
Rezultă că promisiunea de a înstrăina cel mai important activ al societății s-a realizat cu intenția frauduloasă de a sustrage imobilul din patrimoniul debitoarei pentru a împiedica recuperarea sumelor de bani de către bancă, în valoare de aproximativ 35.000 Euro.
Intimata arată că termenul de prescripție de 3 luni nu a fost încălcat, având în vedere că măsura administratorului judiciar a fost adoptată la data de 28.04.2016, în ultima zi a termenului de 3 luni. Dispozițiile legale nu impun obligația notificării denunțării contractului în interiorul termenului de prescripție de 3 luni, ci doar adoptarea măsurii în acest termen.
Instanța de fond a reținut în mod corect că în speță nu sunt îndeplinite condițiile pentru executarea promisiunii de vânzare-cumpărare. În speță prețul bunului nu a fost achitat integral, promitentul cumpărător nu a făcut dovada posibilității achitării acestuia, la cerere și nici nu a intrat în posesia bunului.
În ce privește posibilitatea achitării prețului se arată că, din informațiile furnizate de ORC reiese că apelanta nu are angajați și nu desfășoară nicio activitate comercială, înregistrând pierderi.
Creditoarea R H a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare intimata face referire la cererea de deschidere a procedurii insolvenței SC V C SRL formulată de A B Londra, la perfectarea promisiunii de vânzare-cumpărare la semnarea promisiunii de aceeași persoană în calitate de reprezentant al ambelor părți.
Intimata susține legalitatea măsurii denunțării promisiunii de vânzare-cumpărare cu respectarea termenului prevăzut de lege.
Interpretarea sistematică și coroborată a dispozițiilor textului de lege evocat anterior relevă fără dubiu faptul că, în ceea ce privește denunțarea de către administratorul judiciar a contractelor încheiate de către debitor, legiuitorul a avut în vedere două chestiuni distincte și anume:
(i) măsura propriu-zisă a denunțării contractelor, care trebuie luată de către administratorul judiciar înăuntrul termenului de prescripție de 3 luni de la data deschiderii procedurii insolvenței debitorului;
(ii) data de la care operează denunțarea contractelor, care este cea a notificării debitorului, adică a recepției de către acesta a notificării de denunțare.
Măsura Denunțării Promisiunii de vânzare-cumpărare a fost și rămâne oportună, CITR acționând în vederea respectării principiului maximizării averii V C și cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile.
În speță nu erau întrunite, în mod cumulativ, cerințele prevăzute de art.131 alin.(l) din Legea nr. 85/2014, astfel încât Promisiunea de vânzare-cumpărare nu putea fi menținută.
Creditoarea G I SA a formulat întâmpinare solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
În motivare se arată că apelanta O E s-a obligat să-i plătească debitoarei V C SRL suma de 17.000.000 Euro, iar prin raportul de evaluare nr.848/30.06.2016 întocmit de societatea D D SA s-a stabilit că valoarea de piață este de 11.120.000 Euro, astfel că este în interesul creditorilor debitoarei ca bunurile să se valorifice cu o sumă cât mai mare.
Analizând apelul prin raportare la motivele de apel invocate, în temeiul disp. art.480 C.pr.civ. Curtea l-a admis și pe cale de consecință a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis contestația, a anulat măsura denunțării actului autentificat sub nr. 171/21.01.2016, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.59 alin. 5 din Legea nr. 85/2014 debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică precum și orice persoană interesată pot face contestație împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.
Potrivit dispozițiilor art.123 din Legea nr. 85/2014 în vederea creșterii la maximum a averii debitorului într-un termen de prescripție de trei luni de la data deschiderii procedurii administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate să denunțe orice contract, închirierile neexpirate, alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu au fost executate, în totalitate sau substanțial de către toate părțile implicate.. contractul se consideră denunțat…b) la data notificării denunțării de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar
În speță prin raportul administratorului judiciar privind descrierea modului de îndeplinire a atribuțiilor pentru societatea debitoare V C SRL nr.1954/12.05.2016 publicată în BPI nr.9275/12.05.2016 administratorul judiciar face vorbire de denunțarea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare încheiate între societatea V C SRL și O E SRL autentificat sub nr. 171/21.01.2016.
Raportul a fost contestat cu motivarea că ultima zi în care contractele pot denunțate este data de 28.04.2016 întrucât procedura a fost deschisă la 28.01.2016. Or, notificarea administratorului judiciar a fost expediată la data de 29.04.2016, fiind recepționată de debitoare la data de 03.05.2016, ulterior expirării termenului de 3 luni prevăzut de lege.
În speță lichidatorul judiciar se prevalează de notificarea depusă la fila 9 dosar, care poartă numărul de ieșire nr.8962/28.04.2016 și care a fost expediată la data de 29.04.2016, astfel cum rezultă pe copia plicului depusă la dosar, fila 11 fond.
Astfel cum rezultă din interpretarea disp. art.123 din Legea nr.85/2014 contractul trebuie denunțat în termen de 3 luni de la data deschiderii procedurii; totodată contractul se consideră denunțat la data notificării denunțării de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.
Notificarea - ca act juridic reprezintă o modalitate juridică de a încunoștința o persoană cu privire la o anumită stare de fapt sau de drept, de a-i comunica o situație creată, de a o avertiza cu privire la un anumit demers, de a o soma să facă sau să nu facă ceva, sub o sancțiune expres arătată.
Prin urmare, pentru a fi îndeplinite condițiile legale trebuie ca notificarea să se fi produs în termenul de prescripție prevăzut de art.123 alin.1 din Legea nr.85/2014.
A interpreta altfel ar însemna să fie lăsată la aprecierea administratorului/lichidatorului judiciar emiterea notificării, în condițiile în care s-ar impune doar ca decizia notificării să fie luată în termenul de prescripție de 3 luni.
Dimpotrivă textul de lege impune ca notificarea să fie făcută în interiorul termenului de 3 luni (la data notificării considerându-se denunțat contractul).
S-a reținut totodată că dispozițiile art.1200 cod civil (referitoare la comunicarea ofertei, acceptării și revocării, aplicabile prin analogie și situație comunicării manifestării de voință în sensul denunțării contractului) consacră teoria recepției actului juridic, prevăzând că acesta produce efecte din momentul ajungerii la destinatar, chiar dacă acesta nu ia cunoștință de ele din motive care nu îi sunt imputabile.
Curtea nu a reținut argumentele intimatei referitoare la inalienabilitatea convențională stipulată în favoarea A B cu privire la imobilul ce face obiectul antecontractului de vânzare cumpărare, la scoaterea temporară a imobilului din circuitul civil, la posibilitatea aplicării dispozițiilor art. 117 alin. 4 lit. e din lege referitoare la posibilitatea anulării contractului, întrucât motivele pentru care se poate anula măsura denunțării în temeiul dispozițiilor art. 123 din lege țin numai de respectarea sau nerespectarea strictă a modalității și termenelor de denunțare.
De asemenea, neîndeplinirea condițiilor art. 131 din lege referitoare la executarea obligațiilor rezultate dintr-o promisiune bilaterală de vânzare sau presupusul caracter îndoielnic al contractului denunțat și a contractelor aflate în legătură cu acesta nu reprezintă argumente care să susțină legalitatea procedurii de denunțare, atâta vreme cât denunțarea nu s-a făcut cu respectarea termenelor prevăzute de lege.
| ← Procedura de insolvenţă. deschiderea procedurii generale.... | Societăţi comerciale- litigii cu profesionişti. sechestru... → |
|---|
