Societate în insolvenţă. Divizare.. Jurisprudență Societăţi comerciale
| Comentarii |
|
Tribunalul VÂLCEA Sentinţă civilă nr. 3553 din data de 30.06.2014
Societate în insolvență. Divizare.
Divizarea unei societăți aflate în procedura insolvenței este o operațiune care depășește limitele activității curente, și nefiind autorizată în condițiile art. 49 alin. 2 sau aprobată prin includerea ei în planul de reorganizare , ca astfel să fie supusă aprobării creditorilor , este sancționată cu nulitatea absolută , conform art. 46 din Legea nr. 85/2006. (sentința nr. 3553 din 30 iunie 2014).
Prin cererea depusă la Oficiul Registrului Comerțului Vâlcea la data de 6 mai 2014 și înregistrată la instanță sub nr. 1854/90/2014 reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CRAIOVA a formulat opoziție împotriva proiectului de divizare a SC D SA Râmnicu Vâlcea, proiect publicat la data de 7 aprilie 2014 pe pagina web a Oficiului Național al Registrului Comerțului.
În motivarea cererii reclamanta arată că prin sentința civilă nr. 3579 din 15 oct. 2012 pronunțată în dosarul nr. 8584/90/2012 Tribunalul Vâlcea a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de societatea pârâtă iar prin sentința civilă nr. 6013 din 28 oct. 2013 a fost confirmat planul de reorganizare a activității debitoarei.
Operațiunea de divizare nu este cuprinsă în planul de reorganizare, fiind hotărâtă la data de 10 febr. 2014 de către adunarea generală a acționarilor. Reclamanta arată că, nefiind cuprinsă în planul de reorganizare, operațiunea de divizare încalcă dispozițiile art. 49 din Legea nr. 85/2006. Se mai arată că pârâta debitoare nu a respectat programul de plăți și nu a achitat nici obligațiile curente născute după deschiderea procedurii; astfel datoria fiscală a crescut de la suma de 4.743.526 lei la suma de 5.258.629 lei.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea opoziției arătând că divizarea a fost hotărâtă în adunarea generală a acționarilor din data de 10 febr. 2014 cu respectarea art. 241 din Legea nr. 31/1990. Divizarea hotărâtă prevede desprinderea unei părți din activ și pasiv în proporție de 3% din patrimoniul pârâtei și transmiterea către o societate nou înființată, SC D P SRL. În planul de reorganizare s-a prevăzut și căutarea de societăți interesate pentru o posibilă fuziune sau majorare de capital. În concluziile scrise depuse la dosar pârâta a mai arătat că divizarea constituie singura posibilitate de a salva locurile de muncă precum și activitatea de creație industrială a specialiștilor din cadrul societății.
Din probele administrate constată întemeiată opoziția creditoarei.
Potrivit art. 49 din Legea nr. 85/2006 pe perioada de observație, debitorul va putea să continue desfășurarea activităților curente și poate efectua plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, după cum urmează:
a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), și nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;
b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.
Actele, operațiunile și plățile care depășesc condițiile menționate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atribuțiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o ședință a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia.
Iar potrivit art. 46 din aceeași lege în afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.
Aceste dispoziții consacră desesizarea debitorului după deschiderea procedurii insolvenței în sensul că debitorul poate continua activitatea curentă astfel cum este definită de art. 3 pct. 14 din Legea nr. 85/2006 însă pierde dreptul de dispoziție asupra acelor active patrimoniale a căror înstrăinare depășește sfera activităților curente.
Prin proiectul de divizare atacat debitoarea desprinde din patrimoniu o parte din activele imobilizate pe care le transferă către o societate nou înființată. Această operațiune, trecând peste limitele activității curente, și nefiind autorizată în condițiile art. 49 alin. 2 sau aprobată prin includerea ei în planul de reorganizare , ca astfel să fie supusă aprobării creditorilor , este sancționată cu nulitatea absolută , conform art. 46 din Legea nr. 85/2006.
Trebuie constatat că nulitatea absolută a actului juridic este constatată , în regulă generală prin promovarea acțiunii în nulitate.
Datorită însă naturii operațiunii atacate, reclamanta a promovat acțiunea specifică , respectiv opoziția la proiectul de divizare, prevăzută ca atare de către 243 din Legea nr. 31/1990. Admiterea opoziției presupune însă aplicarea sancțiunii nulității prevăzută de art. 46 din Legea nr. 85/2006 pe care reclamanta și-a întemeiat opoziția.
Așa fiind, tribunalul urmează să admită opoziția și să constate nulitatea proiectului de divizare a societății pârâte.
| ← Creare provizioane.. Jurisprudență Chemare în judecată... | Procedura insolvenţei. Calitate de creditor – calitate... → |
|---|
