Procedura insolvenţei. Cerere de ordonanţă preşedinţială. Admisibilitate.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 3072 din data de 05.04.2013
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava- Secția Civilă, înregistrată la data de 10.01.2013, reclamanta debitoare SC "X"; SRL - prin administrator special B.V., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava a solicitat, pe calea ordonanței președințiale să se dispună deblocarea sumei aflate în contul de garanții al societății S.C. "X"; S.R.L. în cuantum de 1.238.836,17 lei prin transfer în contul curent al societății IBAN RO68TREZ5915069XXX006766 și obligarea operării ordinelor de plată din acest cont către diverși furnizori/datorii curente către bugetul de stat și/sau alte datorii curente, transfer în conturi curente ale societății deținute la instituții bancare.
În motivarea cererii, a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția civilă s-a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenței, cu intenția de a formula și depune un plan de reorganizare, în conditiile legii. Prin Incheierea nr.1573/04.07.2012, Tribunalul Suceava, secția civilă a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței, fiind numit administrator judiciar în cauză. Prin sentinta civilă nr.2300/30.10.2012, Tribunalul Suceava a admis cererea debitoarei și a dispus prelungirea scrisorilor de garantie bancară emise în favoarea beneficiarului Administratția Finanțelor Publice Suceava, amendamentele de prelungire a acestora fiind depuse în original la beneficiar.
În ceea ce privește solicitarea de obligare a pârâtei de a debloca suma aflată în contul de garanții al societății S.C. "X"; S.R.L. în cuantum 1.238.836,17 lei, prin transfer în contul curent al societății IBAN RO68TREZ 5915069XXX006766 și operarea ordinelor de plată din acest cont către diverși furnizori/datorii către bugetul de stat sau conturi curente ale societății deținute la instituții bancare, s-a solicitat să fie avute în vedere următoarele aspecte:
Ca urmare a constituirii legale a garanțiilor necesare autorizării ca antrepozit fiscal - prin prelungirea scrisorilor de garanție bancară, la data formulării prezentei, condițiile prevăzute de art. 206^26 al 1 lit.a Cod fiscal, sunt îndeplinite. Ca urmare, prin adresele nr.778/12.11.2012, înregistrată sub nr.105889/12.11.2012, nr.779/14.11.2012, înregistrată sub nr.106390/14.11.2012, s-a solicitat paratei să deblocheze sumele aflate în conturile societății din Trezorerie prin operarea ordinelor de plată.
Prin adresa nr.779/14.11.2012, a solicitat operarea expresă a OP NR.1 din 14.11.2012 de transfer din contul societății din trezorerie în contul societății deschis la CEC BANK Suceava.
Ulterior, întrucât pârâta nu a dat curs solicitării, a înaintat nenumărate adrese prin care a solicitat să i se comunice un răspuns cu privire la neoperarea ordinelor de plată privind sumele aflate în conturile societății, respectiv adresa nr.779b/21.11.2012, înregistrată sub nr.108574/21.11.2012, adresa nr.816/29.11.2012, înregistrată sub nr. 12106/29.11.2012, adresa nr.841/11.12.2012,înregistrată sub nr.113290 din 11.12.2012.
Pe de altă parte, de la data deschiderii procedurii insolvenței, 04.07.2012 și până în prezent - decembrie 2012, societatea a depus declarațiile fiscale obligatorii, pentru care s-au calculat debite curente și care au fost achitate integral. Așadar, societatea debitoare nu înregistrează datorii curente scadente si neachitate către pârâtă, sumele datorate fiind anterioare deschiderii procedurii.
Anexat cererii, s-au depus toate declarațiile fiscale depuse de debitoare pentru perioada iulie - decembrie 2012 si dovada achitării integrale a debitelor datorate.
Practic, solicită instanței să oblige pârâta la respectarea unei hotărâri judecătorești, respectiv a Sentinței civile nr.1573/04.07.2012, prin care judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței fată de debitoare. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 36 din Legea nr.85/2006, de la data deschiderii procedurii de insolvență se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului sau bunurilor sale.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta a invocat excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului Suceava și a inadmisibilității. De asemenea a solicitat suspendarea judecării cauzei.
Prin sentința nr. 203 din 08.02.2013 ,Tribunalul Suceava - Secția Civilă a respins ca nefondate excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului Suceava și a inadmisibilități, a respins ca nefondată cererea de suspendare a judecării cauzei, a admis cererea având ca obiect ordonanță președințială formulată de debitoarea SC "X"; SRL - prin administrator special B.V. și a dispus deblocarea sumei aflate în contul de garanții al societății S.C. "X"; S.R.L. în cuantum de 1.238.836,17 lei prin transfer în contul curent al societății IBAN RO68TREZ5915069XXX006766 și obligarea operării ordinelor de plată din acest cont către diverși furnizori/datorii curente către bugetul de stat și/sau alte datorii curente, transfer în conturi curente ale societății deținute la instituții bancare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în ce privește excepția de necompetentă, că aceasta nu este întemeiată, întrucât, competența aparține judecătorului sindic și nu Secției de contencios administrativ și fiscal, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile Legii 85/2006. Titularul cererii este administratorul special al debitoarei, calitatea procesuală a acestuia fiind recunoscută doar de dispozițiile acestui act normativ.
Referitor la cererea de suspendare a cauzei, tribunalul a constatat că nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 244 al. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, atât pentru motivul că nu este dată condiția prevăzută de acest text de lege, precum și pentru motivul reprezentat de faptul că cererea de ordonanță președințială reclamă judecarea sa în procedură urgentă, iar ea nu statuează asupra fondului dreptului ci asupra unor măsuri urgente și vremelnice.
Referitor la excepția "inadmisibilității"; (care de fapt vizează fondul ordonanței președințiale), tribunalul a respins-o, considerând că cererea întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de textul de lege indicat.
Astfel, prin Încheierea nr. 1573/04.07.2012 dată în dosarul 8303/86/2012 al Tribunalului Suceava - secția civilă s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoarea SC "X"; SRL. În temeiul art. 34 din Legea privind procedura insolvenței, a fost desemnat administrator judiciar provizoriu practicianul în insolvență "Y"; IPURL Suceava. S-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii.
În temeiul art. 37 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus comunicarea sentinței de deschidere a procedurii către judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află sediul debitorului declarat la registrul comerțului. S-a pus în vedere administratorului judiciar prevederile art. 252 din Legea nr. 31/1990 republicată și menționarea la registrul comerțului a reprezentanților permanenți ai administratorului judiciar. În temeiul art. 61 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus notificarea deschiderii procedurii debitoarei, asociaților, acționarilor, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava, prin Buletinul procedurilor de insolvență, în vederea efectuării mențiunii în temeiul art. 61 din Legea privind procedura de insolvență, precum și tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi.
De asemenea, s-a dispus indisponibilizarea părților sociale în registrul special de evidență. Totodată , s-a dat dispoziție tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără ordinul judecătorului sindic sau al administratorului judiciar, sub sancțiunea prevăzută de art. 48 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, obligația de notificare revenind administratorului judiciar.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
În viziunea tribunalului, situația expusă de către administratorul special se încadrează în sintagma de "acțiune extrajudiciară sau măsură de executare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale";.
Așadar, de la data notificării deschiderii procedurii generale a insolvenței atât creditorii ( în speță pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava) cât și băncile ar fi trebuit să se abțină de la executarea sau continuarea executării asupra conturilor debitoarei, singurul îndreptățit la a supraveghea derularea unor asemenea operațiuni comerciale fiind administratorul judiciar, prin intermediul instanței.
În ceea ce privește urgența, tribunalul a considerat că aceasta este pe deplin probată, având în vedere iminența punerii în imposibilitate a debitorului de a continua planul de reorganizare.
Pe de altă parte, neoperarea ordinelor de plată din acest cont către diverși furnizori/datorii către bugetul de stat sau conturi curente ale societății deținute la instituții bancare, ar conduce la situația in care societatea debitoare nu ar mai putea să-și desfășoare activitatea.
În cazul neoperării ordinelor de plată din acest cont către diverși furnizori/datorii către bugetul de stat sau conturi curente ale societății deținute la instituții bancare de garanție bancară s-ar ajunge la un blocaj al activității desfășurate de debitoare, determinând practic intrarea forțată în faliment, și întrucât o reorganizare nu ar fi posibilă, paguba iminentă care s-ar pricinui și care nu s-ar putea repara apare ca fiind evidentă.
Or, reclamanta - debitoare a apelat la prevederile Legii 85/2006, recunoscându-și starea de insolvență, tocmai în scopul evitării falimentului prin intermediul garanțiilor pe care le poate acorda atât administratorul judiciar cât și judecătorul sindic, în vederea reinserției debitoarei în economie cu ajutorul unui plan de reorganizare.
De asemenea, tribunalul a menționat că această măsură va avea un caracter vremelnic, respectiv până la confirmarea sau infirmarea unui plan de reorganizare în dosarul nr. 8303/86/2012 al Tribunalului Suceava.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat următoarele:
- La termenul de judecata din data de 08.02.2013 când s-a pronunțat sentința recurata, exista lipsa de procedură cu reclamanta SC "X"; SRL Scheia, întrucât aceasta nu a fost citata prin administratorul judiciar desemnat în cauză, "Z";, societatea aflându-se în procedura insolvenței începând cu data de 04.07.2012.
După deschiderea procedurii insolvenței, atribuțiile administratorului special sunt limitate, fiind prevăzute de art.18 din lege, conducând activitatea societății numai sub supravegherea administratorului judiciar, acesta din urma reprezentând în mod legal societatea debitoare.
Fata de lipsa de procedura cu reclamanta, se impune admiterea recursului și casarea hotărârii recurate, în speța fiind îndeplinite prevederile art. 304 pct. 5 din Codul de procedura civila.
- Hotărârea recurată a fost dată de un judecător necompetent să judece prezenta cauză, având în vedere că așa după cum rezultă din motivarea sentinței atacate, acțiunea pe cale de ordonanța președințială a fost formulata în cadrul procedurii insolvenței, iar competenta de soluționare aparține judecătorului sindic.
Cauza a fost repartizată într-adevăr unui complet de judecată ce soluționează cauze aflate sub incidența procedurii de insolvență prevăzuta de Legea nr. 85/2006, însă competența de soluționare a prezentei cauze aparținea judecătorului sindic din dosarul nr. 8303/86/2012 a Tribunalului Suceava în care s-a deschis procedura insolvenței debitoarei SC "X"; SRL Scheia, doar acesta putând fi investit în baza atribuțiilor pe care le deține, cu orice cerere de natură judiciară aferente procedurii insolvenței, pentru respectarea principiului continuității consacrat de Legea nr. 85/2006.
Fata de cele menționate, a apreciat ca în speța se impune admiterea recursului și casarea sentinței, în temeiul art. 304 pct. 3 Cod procedura civilă, cu trimiterea cauzei spre soluționare judecătorul sindic competent.
- In mod greșit instanța a respins excepția inadmisibilității cererii de ordonanța președințială formulată de reclamantă.
In fapt, reclamanta a formulat o acțiune în temeiul art. 27, art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și art. 581 Cod procedura civilă, pe cale de ordonanța președințială în cadrul procedurii insolvenței, solicitând instanței ca prin sentința pronunțată și până la confirmarea planului de reorganizare pe care urmează să îl depună în dosarul de fond aflat pe rolul Tribunalului Suceava cu nr. 8303/86/2012, să dispună deblocarea sumei aflate în contul de garanții al SC "X"; SRL Șcheia în sumă de 1.238.836, 17 lei și obligarea operării ordinelor de plata din acest cont către diverși furnizori/datorii către bugetul de stat sau conturi curente ale societății.
Într-o altă speță privind tot debitoarea SC "X"; SRL Șcheia, instanța a respins cererea având ca obiect "ordonanță președințială" formulata de debitoare, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei Unicredit Tiriac Bank SA la prelungirea scrisorilor de garanție bancara, ca inadmisibila. Astfel, în motivarea hotărârii, instanța retine faptul că având în vedere că cererea formulată este una de drept comun prevăzuta de art. 581 Cod procedura civila, dispozițiile art. 27 și 36 din Legea nr. 85/2006 invocate de reclamantă nu au legătura cu prezenta cauza, în Legea nr. 85/2006 neexistând reglementată o procedură de ordonanța președințială, de natura celei invocate în prezenta cauză.
Legea insolvenței este o lege specială ce nu poate fi compatibilă cu dispozițiile prevăzute de art. 581 Cod procedura civilă ce reglementează ordonanța președințială.
Astfel, potrivit art. 581 din Codul de procedura civilă, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Aceste reglementari privesc o procedura specială în cadrul căreia instanța poate să ordone masuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Reclamantul a solicitat aplicarea acestei proceduri speciale în cadrul unei alte proceduri speciale reglementate de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei. Prin urmare, aceasta din urma lege reprezintă o reglementare cu caracter special față de cea ordinara conținută de art. 581 din Codul de procedura civila.
Astfel, din analiza textului legii rezulta ca unul dintre principiile fundamentale ale insolvenței este acel al priorității procedurii speciale reglementate de Legea nr. 85/2006 fata de procedura de drept comun reglementata de Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, scopul legii insolventei este acela de a institui o procedură colectivă pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolventă.
Conform art. 3 pct. 3 din lege, procedura colectivă este procedura în care creditorii recunoscuți participă împreună la urmărirea și recuperarea creanțelor lor, în modalitățile prevăzute de prezenta lege;
Din momentul deschiderii procedurii insolvenței, întreaga avere este afectată scopului urmărit de procedură - vânzarea bunurilor ce pot face obiectul executării silite la un preț cât mai mare pentru acoperirea pasivului, astfel că, dispozițiile art. 581 din Codul de procedura civilă nu sunt aplicabile.
- Un alt motiv de nelegalitate al sentinței recurate îl reprezintă faptul că pe calea procedurii sumare a ordonanței președințiale nu se poate statua asupra fondului litigiului și a dispune masuri definitive.
Deși în motivarea hotărârii se arată că această măsură va avea un caracter vremelnic, respectiv până la confirmarea sau infirmarea unui plan de reorganizare în dosarul nr. 8303/86/2012 al Tribunalului Suceava, în dispozitivul hotărârii nu se mai prevede acest lucru. Ca atare, prin admiterea cererii de ordonanța președințială formulată de reclamantă, instanța a dispus masuri definitive judecând fondul litigiului, lucru inadmisibil conform art. 581 Cod procedură civilă.
Mai mult, în condițiile în care această procedură inițiata pe calea ordonanței președințiale trebuie legată de o acțiune principală, a apreciat că în speță reclamanta trebuia să facă dovada înregistrării pe rolul instanței a unei acțiuni principale care să vizeze fondul litigiului.
- A mai susținut recurenta că, în mod greșit instanța a respins cererea de suspendare a judecații cauzei formulata de DGFP Suceava în temeiul art. dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 Cod de procedura civilă.
Astfel, a solicitat suspendarea judecații prezentului dosar până la soluționarea dosarului nr. 8303/86/2012/a5 aflat pe rolul Tribunalului Suceava cu termen de judecata la data de 12.02.2013, având ca obiect cererea creditorului DGFP Suceava privind încuviințarea valorificării garanției consemnata de debitoare la Trezoreria mun. Suceava.
Cazul de suspendare în discuție are drept scop evitarea pronunțării unor hotărâri judecătorești contradictorii și se referă la existența altei cauze în curs de judecată a cărei soluționare ar avea o influență decisivă asupra procesului.
Astfel, a învederat că prin cererea formulată și adresată judecătorului sindic, s-a solicitat încuviințarea valorificării garanției consemnata de debitoare la Trezoreria mun. Suceava, acțiune a cărei soluționare are o influenta hotărâtoare asupra prezentei cauze.
Prin întimpinarea depusă la dosar, reclamanta a invocat excepția lipsa interesului procesual al D.G.F.P. Suceava în promovarea prezentului recurs.
Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes de către persoana care solicită instanței de judecată soluționarea unei cereri. Interesul reprezintă o condiție de ordin subiectiv care se analizează atât în persoana celui care acționează în justiție, cât și în persoana adversarului acestuia. El nu reprezintă altceva decât folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cei care promovează acțiunea.
Or prin recursul formulat de către D.G.F.P. Suceava, aceasta nu justifică (și nici nu poate justifica având în vedere legătura indisolubilă dintre interesul judiciar și dreptul afirmat în justiție) niciun interes procesual, legitim, personal, născut și actual întrucât admiterea căii de atac promovate ar avea ca și consecință returnarea sumei de 1.238.836,17 lei în contul de garanție pentru autorizarea antrepozitului fiscal, însă acest cont nu poate fi executat de către recurentă întrucât, pe de o parte, prin Sentința civilă nr. 410/12.03.2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 8303/86/2012/a5 a fost respinsă cererea sa de valorificare a acestei garanții iar pe de altă parte, o dată cu deschiderea procedurii insolvenței S.C. "X"; S.R.L. devin incidente dispozițiile art. 36 din Legea 85/2006: "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale".
Efectul admiterii prezentului recurs ar consta în obligarea debitoarei la returnarea unei sume într-un cont de trezorerie, sumă care nu va putea face obiectul executării de către creditorul bugetar pentru acoperirea creanței sale și nici nu va putea fi utilizată de către debitoare în vederea redresării activității sale și efectuare a plăților curente.
Referitor la lipsa procedurii de citare a debitoarei S.C. "X"; S.R.L. prin administrator judiciar "Z"; S.P.R.L. a arătat că acest motiv de recurs poate fi invocat doar de administratorul judiciar, întrucât o eventuală lipsă de procedură ar fi vătămat doar dreptul administratorului judiciar, nu și pe cel al recurentei D.G.F.P. Suceava.
Mai mult decât atât, dispozițiile art. 18 din lege prevăd faptul că societatea debitoare este reprezentată prin administratorul special, în speță dl. B.V.
Referitor la necompetența instanței de judecată să soluționeze cererea debitoarei S.C. "X"; S.R.L. precizează faptul că temeiul de drept indicat de reclamantă îl constituie art. 27 și 36 din Legea 85/2006 coroborate cu art. 581 Cod procedură civilă. În acest context, competența de soluționare a cererii S.C. "X"; S.R.L. îi revenea Tribunalului Suceava Secția Civilă.
Cu privire la inadmisibilitatea cererii formulată de administratorul special al debitoarei consideră că instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că executarea sumei de 1.238.836,17 lei de către D.G.F.P. Suceava se subsumează noțiunii de acțiune extrajudiciară sau măsură de executare silită a bunurilor debitoarei - art. 36 din lege: "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale"
Totodată instanța a apreciat în mod just și caracterul urgent al măsurii raportat la iminența punerii în imposibilitate a S.C. "X"; S.R.L. de a-și desfășura activitatea în ipoteza executării sumei de 1.238.836,17 lei de către D.G.F.P. Suceava de asemeni dispunând returnarea sumei amintite anterior, provizoriu până la confirmarea sau infirmarea unui plan de reorganizare în dosarul nr. 8303/86/2012.
Prin decizia nr.3072/05.07.2013, Curtea de Apel Suceava - Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a respins excepția lipsei de interes; a admis recursul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Suceava, în contradictoriu cu reclamanta intimată SC "X"; SRL- prin administrator special B.V. și prin administrator judiciar "Z"; SPRL; a modificat în totalitate sentința recurată și în rejudecare a respins cererea, ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a avut în vedere următoarele:
În raport de prevederile art. 137 Cod pr. civilă, a analizat cu prioritate excepția lipsei de interes invocată de intimata SC "X"; SRL., observând că garanția constituită de SC "X"; SRL era necesară pentru autorizarea ca antrepozit fiscal a acesteia. Temeiul de drept este reprezentat de prev. art. 20624 lit. f) din Legea nr. 571/2013, în raport de prev. art. 20626 lit. a) antrepozitarul având obligația constituirii acestei garanții în vederea autorizării.
Or, reclamanta urmărește deblocarea acestei sume constituită cu titlu de garanție, dar și continuarea activității în regim de antrepozit fiscal. Din dispozițiile imperative anterior citate reiese că autorizarea ca antrepozit fiscal nu poate fi acordată în lipsa garanției în cuantumul stabilit de organul fiscal.
Cum organul fiscal are competența exclusivă în acordarea acestei autorizări, aceasta urmărește și desfășurarea activității în regimul de antrepozit fiscal, această obligație incumbându-i în temeiul legii. Mai mult, față de prev. art. 128 alin. 1 din OG nr. 92/2003, instanța de recurs a reținut că organul fiscal competent se îndestulează din garanțiile depuse dacă nu s-a realizat scopul pentru care acestea au fost constituite.
Pe cale de consecință, instanța de recurs a apreciat că, în îndeplinirea acestor obligații, recurenta a formulat recurs pentru respectarea dispozițiilor legale în această materie, interesul acesteia fiind reprezentat de aceste împrejurări, astfel că excepția invocată urmează a fi respinsă.
Primul motiv de recurs invocat de recurentă privește lipsa de procedură în fața primei instanțe față de reclamantă întrucât aceasta nu a fost citată prin administratorul judiciar, în conformitate cu prevederile art. 87 pct. 5 Cod pr. civilă.
Acest motiv de recurs, ce poate fi încadrat în cazul de casare prev. la art. 304 pct. 5 rap. la art. 105 alin. 2 Cod pr. civilă nu este dat în condițiile în care citarea părților în procesul civil se justifică prin oferirea posibilității acestora de a-și efectua apărări și a formula cereri în fața instanței, ca o garanție a respectării prev. de art. 6 CEDO.
Însă, lipsa de procedură poate fi invocată doar de partea ce nu a fost legal citată întrucât doar aceasta a fost pusă în imposibilitatea de a-și exprima drepturile procesuale, astfel că acest motiv nu poate fi primit în condițiile în care recurenta nu a justificat în ce constă vătămarea ce i s-a produs.
De asemenea, motivul de casare invocat de recurentă legat de necompetența judecătorului ce a pronunțat hotărârea recurată, Curtea a reținut că nici acesta nu este dat.
Astfel, reclamanta, ce are calitatea de profesionist, a investit instanța de fond cu o acțiune întemeiată pe prevederile art. 581 Cod pr. civilă. Rezultă așadar, față de temeiul acțiunii și având în vedere calitatea reclamantului, că acțiunea este de competența unui complet specializat în judecarea litigiilor dintre profesioniști. Având în vedere și împrejurarea că acțiunea nu face parte din categoria celor ce se judecă de judecătorul sindic, nefiind izvorâtă din aplicarea prevederilor Legii nr. 85/2006, Curtea a reținut competența completului ce a fost învestit la fond de a judeca cauza de față.
Fondat apare însă motivul de recurs invocat de recurentă privind inadmisibilitatea cererii reclamantei.
Astfel, în art. 581 Cod pr. civilă se arată că " instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";.
Din cuprinsul acestui text rezultă că una din condițiile de admisibilitate a unei cereri formulată pe această cale privește caracterul vremelnic al măsurii pe care o poate dispune instanța. Acest caracter al măsurii dispuse pe calea ordonanței președințiale rezultă fie din natura măsurii luate, fie din cuprinsul ordonanței, în care se arată că ea își produce efectele numai un anumit timp.
În aceste circumstanțe, Curtea a reținut că pe această cale nu pot fi dispuse măsuri a căror executare să nu mai facă posibilă restabilirea ulterioară a situației de fapt schimbate. Pentru aceste motive s-a stabilit în mod cvasiunanim în practică și doctrină că o obligație de a face nu poate fi dispusă prin ordonanță președințială, cu excepția cazurilor în care se tinde la încetarea unor acte abuzive, întrucât numai în felul acesta se poate asigura caracterul vremelnic al măsurii dispuse.
S-a observat că reclamanta solicită obligarea pârâtei tocmai la o astfel de obligație, ce constă în deblocarea unei sume aflate în contul de garanții.
Deși reclamanta solicită ca această măsură să fie luată doar până la confirmarea unui plan de reorganizare, apare cu suficientă limpezime faptul că, în cazul în care un plan de reorganizare nu ar fi confirmat, măsura dispusă ar deveni definitivă. Chiar în condițiile în care s-ar confirma un plan de reorganizare, reclamanta nu a relevat cum ar fi posibilă restabilirea situației de fapt schimbate, în sensul realimentării contului de garanție cu suma de 1.238.836,71 lei și aceasta în împrejurarea în care reclamanta a solicitat ca din această sumă să fie onorate obligațiile de plată către diverși furnizori/ datorii către bugetul de stat sau conturi curente ale societății deținute la instituții bancare.
Chiar și măsura ce se solicită a fi dispusă are caracter inadmisibil, neputându-se accepta scoaterea temporară de sub garanție a unei astfel de sume, întrucât nu ar mai putea fi aplicate prevederile imperative ale art. 128 din OG nr. 92/2003.
Față de cele ce preced, Curtea de Apel Suceava a găsit recursul fondat, astfel că în temeiul art. 312 alin. 1, 2,3 rap. la art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă (greșita aplicare a prev. art. 581 Cod pr. civilă) a admis recursul și a modificat în totalitate sentința recurată în sensul respingerii cererii ca inadmisibilă.
| ← Competenţa materială. Cereri având ca obiect sume... | Somatie de plata. Prin obiecţiile formulate de către debitoare... → |
|---|
