Procedura insolvenţei. contestaţie creanţă. calitatea de creditor a practicianului în insolvenţă. neîndeplinirea cerinţelor legale.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 78 din data de 22.06.2017
Prin sentința nr. 37 din 26 ianuarie 2017 Tribunalul Botoșani - Secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins contestația creditoarei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., în ceea ce privește creanța administratorului judiciar A IPURL cu și a creditorului C., cu sediul ales la Cabinet de avocat TBA.
În ceea ce privește creanța creditorului C. prima instanță a reținut că prin Hotărârea A.G.A. D. SA din data de 2.09.2013 s-a decis contractarea de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice cu scopul constituirii capitalului de lucru destinat susținerii activității curente sportive a clubului, cu posibilitatea stingerii obligației de restituire a sumelor împrumutate prin convertirea lor în acțiuni. Aceiași posibilitate a fost prevăzută și în cuprinsul planului de reorganizare a activității debitoarei, aprobat de adunarea creditorilor și confirmat de judecătorul sindic.
În acest sens au fost contractate mai multe împrumuturi de către debitoare, situația acestora fiind prezentată în mod detaliat în cuprinsul rapoartelor de activitate întocmite de practicianul în insolvență, depuse la dosarul cauzei și publicate în Buletinul Procedurilor Insolvenței, nefiind înregistrate contestații la măsurile prezentate în rapoarte.
Debitoarea nu a avut posibilitatea restituirii nici uneia din sumele împrumutate, creditorul C. neexercitându-și nici posibilitatea de a solicita stingerea obligației de restituire prin convertirea în acțiuni.
În privința documentelor justificative, temeiul creanței solicitate este reprezentat de contractul de împrumut nr. 7/19.11.2013; contract nr. 8/27.11.2013; contract nr. 11/09.12.2013; contract nr. 16/08.01.2014; contract nr. 28 /05.03.2014; contract nr. 001/16.04.2014; contract nr. 003/29.04.2014; contract nr. 005/29.05.2015; contract nr. 013/09.09.2014; contract nr. 015/26.09.2014; contract nr. 019/06.11.2014; contract nr. 020/06.11.2014; contract nr. 025/25.11/2014; contract nr. 008/10.06.2014; contract nr. 001/05.01.2015; contract nr. 005/02.03.2015; contract nr. 003/15.01.2015. - contracte anexate declarației de creanță din 16.11.2016, sumele fiind efectiv virate prin banca V. în conturile debitoarei și utilizate în susținerea activității curente a acestuia. Ca atare, în mod corect practicianul în insolvență a înscris pe creditorul C. , în tabelul suplimentar de creanțe cu suma pretinsă prin declarația de creanță din 16.11.2016 creanța în sumă de 4116.470,50 lei, născută în perioada de observație având caracter cert, lichid și exigibil.
Cu privire la creanța practicianului în insolvență desemnat în cauză s-a reținut că de la data desemnării sale (29.05.2013) și până la data deschiderii procedurii de faliment acesta a avansat din surse proprii sume necesare derulării procedurii reprezentând cheltuieli de deplasare, taxe poștale, taxe aferente serviciilor de curierat. Din devizul de cheltuieli și înscrisurile justificative anexate întâmpinării a rezultat că în perioada menționată cheltuielile de procedură au fost în sumă totală de 247.202,76 lei. Valoarea acestora a fost menționată în rapoartele de activitate depuse la dosarul cauzei și publicate în BPI, nefiind contestate de creditori.
Totodată, începând cu luna septembrie 2015, practicianul în insolvență a susținut derularea unor activități curente ale clubului, prin suportarea contravalorii unor operațiuni indispensabile acesteia, în contextul existenței în perioada respectivă a unor negocieri avansate vizând atragerea de noi investitori. Totalul sumelor avansate de practicianul în insolvență conform celor menționate este de 401.271 lei, detaliat în documentul intitulat "centralizator creditări"; anexat întâmpinării împreună cu extrasele de cont și chitanțele care probează efectuarea acestei plăți. Separat de acestea, practicianul în insolvență este îndreptățit la onorariul cuvenit pentru cele 40 luni de la desemnate și până la data deschiderii procedurii generale de faliment (29.09.2016).
După cum recunoaște și contestatoarea prin cererea formulată, acesta era de 5000 euro + TVA/lună, adică 200.000 euro + TVA reprezentând 890.280 lei + TVA.
Totalizând cele trei categorii de sume prezentate mai sus, rezultă o sumă totală de 1.707.906,96 lei avansată / datorată practicianului în insolvență.
În privința sumelor achitate de debitoare pentru aceiași perioadă, acestea sunt în cuantum de 317.595,21 lei, astfel încât la data deschiderii procedurii generale de faliment practicianul în insolvență deținea o creanță totală de 1.390.311,75 lei cu rangul de preferință prevăzut de art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 cu modificările ulterioare. Față de aceste considerente, contestația creditoarei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. cu privire la creanța în cuantum de 607.637,70 lei cu care practicianul în insolvență figurează înscris în tabelul suplimentar de creanțe al debitoarei SC D. SA apare ca fiind nefondată .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că la data de 06.02.2013 instanța a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei S.C. D. SA, iar la data de 29.09.2016 s-a dispus deschiderea procedurii de faliment. Din Raportul de activitate publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 13086/01.08.2013 rezultă că pentru administratorul judiciar a fost stabilit onorariul astfel: 10.000 euro/lună până la confirmare planului de reorganizare; 5.000 euro/lună începând cu luna următoare confirmării.
Prin Sentința civilă nr. 37/26.01.2017 instanța a respins contestația formulată de instituția fiscală împotriva tabelului suplimentar în ceea ce privește creanța administratorului judiciar și a lui C.
Consideră recurenta că sentința instanței de fond nu este motivată întrucât, redarea în totalitate, în cuprinsul sentinței, a susținerilor lichidatorului judiciar formulate prin întâmpinare nu poate constitui motivarea sentinței. Astfel, solicită să se observe că motivarea sentinței nu cuprinde aprecieri și constatări ale judecătorului sindic, ci doar apărările formulate de lichidatorul judiciar prin întâmpinare.
În ceea ce privește creanța domnului C., acționar al S.C. D. SA, arată că instanța a reținut în mod eronat că au fost prezentate documente doveditoare în susținerea acesteia. Astfel, arată că nu au fost prezentate contractele de împrumut, situație în care creditorii nu au cunoștință despre modalitatea efectivă de restituire a sumelor împrumutate stabilită prin aceste contracte. În aceste condiții, creditorii se află în imposibilitatea de a verifica dacă aceste sume nu au fost deja restituite sau dacă obligația de restituire a sumelor împrumutate nu s-a stins prin convertirea acestor sume în acțiuni, simplul fapt al prezentării unor extrase bancare nu constituie o dovadă certă a existenței creanței către C. în cuantum de 4.116.470,50 lei la acest moment.
În ceea ce privește creanța administratorului judiciar A IPURL solicită să se aibă în vedere că instanța de fond a reținut în mod eronat că lichidatorul judiciar a prezentat dovezi cu privire la existența acesteia în cuantumul înscris în tabel, iar în susținere arată că nu au fost prezentate în concret dovezi cu privire la cuantumul efectiv încasat din onorariul cuvenit administratorului judiciar, însă instanța reține în motivarea sentinței simplele susțineri ale lichidatorului cu privire la suma deja încasată și diferența rămasă.
Cu privire la suma ce ar reprezenta "cheltuieli avansate de acesta în perioada de reorganizare", arată, în principal, că devizul de cheltuieli, document ce emană de la lichidatorul judiciar, nu poate constitui o dovadă certă a efectuării acelor cheltuieli, precum și a faptului că aceste cheltuieli au fost efectuate în cursul procedurii de reorganizare a debitoarei. în ceea ce privește documentele anexate acestui deviz, contrar susținerilor instanței de fond, apreciază că acestea nu sunt concludente și nu dovedesc plățile efectiv achitate, iar în susținere arată următoarele:
Lichidatorul judiciar a prezentat facturi, bonuri fiscale, etc. însă nu a prezentat, în concret, dovezi că sumele evidențiate în aceste documente au fost efectiv plătite de practicianul în insolvență, că acestea au fost plătite în cursul procedurii de reorganizare a S.C. D. S.A. și că acestea au fost necesare pentru desfășurarea procedurii. Astfel, documentele depuse de lichidator nu constituie o dovadă a faptului că un reprezentant al practicianului a fost cazat la hotel sau s-a deplasat cu avionul, ori că acestea au fost efectuate în interesul desfășurării procedurii de reorganizare a debitoarei.
În susținere arată că printre documentele depuse de lichidatorul judiciar există un bon fiscal și o factură emise de SC G. SRL la data de 07.02.2014 din care rezultă că au fost cumpărate Apă San Pellegrino minerală și Cognac Metaxa. De asemenea, sunt depuse bonuri fiscale din care rezultă că au fost cumpărate pizza, apă, Capucino, diverse sortimente de sucuri și produse alimentare. Or, admițând că practicianul în insolvență ar fi prezentat dovezi concrete că aceste cheltuieli ar fi fost efectuate de reprezentanții acestuia, lichidatorul nu a prezentat dovezi cu privire la motivele pentru care au fost necesare astfel de cheltuieli în cursul procedurii reorganizării S.C. D. S.A.
În plus, cheltuielile efectuate de practicienii în insolvență pentru deplasarea în alte localități, pentru cazare și masă nu constituie cheltuieli de procedură, cum în mod eronat încearcă să susțină lichidatorul judiciar în speță, cheltuieli care să fie suportate din averea debitoarei.
Astfel, arată că potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 86/2006 practicienii în insolvență au dreptul la onorarii pentru activitatea desfășurată, sub forma unor onorarii fixe, onorarii de succes sau o combinație a acestora, însă ordonanța nu stabilește și posibilitatea achitării cheltuielilor pentru deplasarea lichidatorului în diverse localități din țară, pentru cazare sau pentru asigurarea alimentației în perioada deplasării.
Potrivit dispozițiilor art. 123 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 85/2006 "creanțele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine: 1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 și ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 102 alin. (4)";.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din același act normativ "toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea și comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar și/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului";.
Prin întâmpinarea formulată intimatul C., în raport de prevederile art. 302 Cod procedură civilă, a invocat nulitatea cererii de recurs, întrucât recurenta nu a indicat motivele de nelegalitate în drept și în fapt, iar în conținutul memoriului de recurs sunt reluate motivele indicat prin contestație.
Prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor D. SA din data de 02.09.2013 s-a decis contractarea de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice în scopul constituirii capitalului de lucru destinat susținerii activității curente sportive a clubului, cu posibilitatea stingerii obligației de restituire a sumelor împrumutate prin convertirea lor în acțiuni, conform art. 210 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, la cererea împrumutătorului.
Aceeași posibilitate a fost prevăzută și în cuprinsul planului de reorganizare al D. SA, aprobat de Adunarea Creditorilor și confirmat de către judecătorul sindic.
Ca urmare a celor mai sus prezentate, au fost încheiate contracte de împrumut cu intimatul, sumele fiind efectiv virate bancar în conturile clubului astfel cum reiese din Ordinele de Plată atașate cererii de admitere a creanței și utilizate în susținerea activității curente. Situația împrumuturilor contracte de către club a fost în mod detaliat prezentată prin intermediul rapoartelor de activitate întocmite de administratorul judiciar, depuse la dosarul cauzei și publicate în BPI, nefiind înregistrată nicio contestație la măsurile luate, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 21 pct. (3) din Legea nr. 85/2006.
Având în vedere că societatea debitoare D. SA nu a avut posibilitatea restituirii niciuneia dintre sumele împrumutate, creditorul C. neexercitându-și nici posibilitatea de a solicita stingerea obligației de restituire prin convertirea în acțiuni.
Conform ordinelor de plată anexate cererii de admitere a creanței, la data deschiderii procedurii falimentului, societatea debitoare datora creditorului C. suma de 2.360.000 lei și 395.000 euro echivalentul a 4.116.670,51ei, care, raportat la cursul BNR afișat în data de 29.09.2016 (1 euro = 4,4514 lei) a justificat înscrierea acestui creditor în tabelul suplimentar al creanțelor asupra averii D. SA cu această sumă. După cum s-a arătat și prin întâmpinarea depusă pe fondul cauzei, toate demersurile și contractele de împrumut încheiate au fost descrise prin rapoartele de activitate depuse la dosarul cauzei și publicate în BPI, nefiind contestate în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 21 pct.(3) din Legea nr. 85/2006.
Cât privește contestarea creanței solicitată de administratorului judiciar, consideră că argumentele invocate de contestatoare sunt neîntemeiate, întrucât această creanță este constituită din onorariul administratorului judiciar care a fost votat prin adunarea creditorilor, această sumă fiind definitiv stabilită prin hotărârea creditorilor. Mai mult, acest onorariu a fost prevăzut și în Planul de Organizare aprobat.
Prin întâmpinarea formulată A SPRL, lichidator judiciar al D. SA, a arătat următoarele:
Cu privire la creditorul C. , administratorul/lichidatorul judiciar a depus extrasele de cont ale debitoarei, pentru probarea realității sumelor împrumutate întrucât, aceste documente demonstrează creditarea efectivă a societății și valoarea virată efectiv, convențiile de împrumut putând conține și sume contractate dar cu privire la care nu s-a onorat obligația de plată.
În ceea ce privește posibilitatea de analizare a aspectului existenței unei eventuale convertiri în acțiuni a sumelor împrumutate clubului de către C. , aceasta se poate efectua prin simpla confruntare a structurii acționariatului conform mențiunilor existente în Registrul Comerțului, pentru elucidarea acestei nelămuriri a recurentei fiind anexate informații ONRC din data de 26.04.2017, care atestă faptul că valoarea pachetului majoritar de acțiuni a rămas nemodificată pe toată durata procedurii.
În ceea ce privește creanța lichidatorului judiciar A SPRL, creditoarea, prin chiar cuprinsul recursului, arată faptul că onorariul aprobat administratorului judiciar a fost de 5.000 euro/lună + TVA, astfel încât pentru cele 40 de luni scurse de la desemnarea de către judecătorul sindic (29.05.2013) și până la data deschiderii procedurii generale a falimentului ( 29.09.2016 ), onorariul cuvenit societății A SPRL (recunoscut de către creditoare) este de 200.000 euro + TVA, reprezentând 890,280,00 lei + TVA (la cursul din 29.09.2016 de 1 euro = 4,4514 lei), adică 1.059.433,20 lei (calculat la cota actuală a TVA ).
Se poate astfel lesne observa faptul că întreaga sumă cu care administratorul judiciar figurează înscris în tabelul suplimentar al creanțelor asupra averii D. SA ( 607.638,70 lei) este net inferioară celei datorate doar cu titlu de onorariu aprobat de către Adunarea Creditorilor, situație în care analiza componenței cheltuielilor de procedură devine inutilă. Trecând peste aspectul mai sus prezentat, precizează faptul că administratorul judiciar a inserat în cuprinsul rapoartelor de activitate depuse la dosarul cauzei și publicate în BPI justificarea cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii, destinația sumelor avansate de către acesta în vederea susținerii activității curente a clubului până la clarificarea negocierilor cu posibilii investitori, precum și detalierea plăților și încasărilor efectuate de către debitoare.
Niciunul din rapoartele de mai sus nu a fost contestat în condițiile prevăzute de art. 21 alin.(3) din Legea nr. 85/2006 și nici măcar nu a fost vreodată solicitată vreo informație suplimentară cu privire la datele prezentate. În aceste condiții, susținerile creditorului bugetar în sensul că nu a avut cunoștință despre cuantumul cheltuielilor de procedură și al onorariului neachitat al administratorului judiciar pe lângă că au un caracter nefondat, tinzând spre invocarea culpei proprii de a nu fi urmărit cursul procedurii, au și un caracter inadmisibil vizând modificarea unor măsuri ale administratorului judiciar necontestate în condițiile legale.
Mai arătă că au atașat întâmpinării depuse la fond fișa clientului D. SA, listată din evidența contabilă a lichidatorului, document de natură a proba toate sumele încasate de la acest debitor, fiind imposibilă anexarea întregii arhive faptice.
Referitor la deplasările reprezentantului lichidatorului judiciar, arată că acestea nu s-au efectuat în "diverse localități din țară"; ci au avut ca destinație sediul social secundar al debitoarei din E. (unde s-au derulat discuții cu persoanele care și-au arătat interesul în preluarea acțiunilor clubului), Tribunalul Botoșani (pe rolul căruia se află dosarul de insolvență) , Curtea de Apel Suceava (instanța de control judiciar) și Curtea de Apel Galați (instanță unde a fost strămutat litigiul cu F.); totodată reprezentantul administratorului judiciar s-a deplasat și la Laussanne în fața Tribunalului de Arbitraj Sportiv, unde s-a reușit anularea deciziei Federației Române de Fotbal de respingere a cererii privind acordarea licenței de joc pentru club.
Toate aceste demersuri au fost întreprinse în interesul debitoarei, pentru asigurarea reprezentării acesteia în litigiile aflate pe rol și pentru identificarea unei soluții de finanțare a activității ei curente;
Toate textele legale invocate de către recurentă nu fac altceva decât să ateste faptul că toate cheltuielile de procedură se achită din averea debitoarei, în măsura în care există fonduri în aceasta; totodată, conform dispozițiilor O.G. nr. 85/2006 practicianul în insolvență are dreptul și la un onorariu fix și la unul de succes, independent de aspectul decontării cheltuielilor de procedură efectuate și necontestate.
Prin notele depuse la dosar lichidatorul judiciar AA. SPRL- lichidator judiciar al D. SA a arătat că prin contestație DGFP nu a negat sau combătut înscrierea creanței administratorului judiciar devenit lichidator judiciar în tabelul suplimentar, ci a contestat cuantumul acesteia, apreciind că sumele solicitate nu sunt dovedite. De asemenea, prin motivele de recurs sunt reluate aceleași critici, susținându-se, în principal, că actele depuse de lichidator în dovedire la judecata în fond, constând în facturi, chitanțe, bonuri, etc. nu fac dovada că acele cheltuieli au fost plătite de administratorul judiciar.
Totodată, consideră că nu se află în situația existenței unui motiv de ordine publică, pentru ca, în conformitate cu dispozițiile art. 306 din vechiul Cod procedură civilă, existența sau nu a acestui drept să poată fi invocată direct de către instanța de recurs din oficiu.
Ca urmare a înscrierii în tabelul suplimentar a creanței, practicianul în insolvență nu dobândește drepturile și obligațiile creditorilor, neparticipând alături de ei la aceasta ci continuând să o aplice în condițiile art. 5 din Legea nr. 85/2006. Acceptarea ipotezei că administratorul judiciar are obligația formulării unei declarații de creanță pe care tot el să și-o analizeze și să și-o accepte ulterior, este lipsită atât de temei juridic cât și de raționament și utilitate practică.
Actul procedural în baza căruia se naște dreptul administratorului judiciar la recuperarea cheltuielilor efectuate în procedură și la plata onorariului său, este raportul de activitate și raportul asupra fondurilor, aspect care rezultă din dispozițiile legale.
Dreptul lichidatorului judiciar la decontarea cheltuielilor de procedură suportate din bugetul propriu este reglementat de art. 117 din Statutul profesiei de practician în insolvență, valoarea cheltuielilor fiind menționată în rapoartele lunare în care s-au menționat plățile efectuate precum și valoarea onorariilor neîncasate.
Cheltuielile de deplasare au fost suportate din bugetul propriu, dovadă fiind facturile emise pe numele lichidatorului, iar bonurile fiscale sunt în posesia lichidatorului , bonurile de combustibil având trecut codul fiscal al lichidatorului . Cheltuielile au fost făcute în interesul procedurii, acest lucru rezultând din conținutul ordinelor de deplasare al reprezentantului lichidatorului judiciar, care au ștampila instanței, dosarul fiind strămutat de la E. la Botoșani.
În ceea ce privește cheltuielile de protocol, acestea au fost efectuate cu ocazia întâlnirii avute de către administratorul judiciar cu persoanele emitente ale ofertelor ferme de preluare a clubului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele :
Examinând în primul rând, excepția nulității recursului pentru nemotivare, conform art. 3021 Cod procedură civilă de la 1865 incident în cauză, Curtea constată că este nefondată.
Într-adevăr, conform art. 3021 alin. (1) Cod procedură civilă, "Cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității…..c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivelor vor fi depuse printr-un memoriu separat";.
Prin motivarea recursului trebuie înțeles nu doar indicarea unuia dintre motivele de modificare sau de casare, ci și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor criticii privind modul de judecată în instanță, raportat la motivul de recurs invocat.
Legea nu impune o anumită formă de prezentare a motivelor de recurs invocate, lăsând aceasta la latitudinea părții și nici nu stabilește obligația prezentării motivelor în ordinea prevăzută de art. 304 Cod procedură civilă.
De asemenea, art. 3041 Cod procedură civilă prevede expres: "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele";.
Ori din criticile exprimate prin recursul declarat, rezultă fără dubii motivele prevăzute de art. 304 pct.7 și 9 din vechiul Cod de Procedură Civilă incident în cauză, adică nemotivarea hotărârii atacate, în sensul că nu cuprinde motivele pe care se sprijină și respectiv aplicarea greșită a dispozițiilor legii speciale - Legea nr. 85/2006.
Ca urmare, excepția nemotivării recursului, invocată de intimatul C. , urmează a fi respinsă ca nefondată.
Analizând recursul creditoarei DGFP, Curtea constată următoarele:
Primul motiv vizând nemotivarea sentinței atacate, nu este întemeiat.
Art. 261 al. 1 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă, prevede expres:
"Hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde:….. 5)motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților";.
În considerentele hotărârii, instanța trebuie să arate fiecare capăt de cerere și apărările părților, probele care au fost administrate, motivându-se pentru ce unele dintre ele au fost reținute, iar altele înlăturate, excepțiile invocate și modul în care au fost soluționate, normele juridice pe care le-a aplicat la situația de fapt stabilită.
Ori în speță, susținerea recurentei conform căreia sentința atacată este nemotivată este nereală, întrucât considerentele sunt clare, precise, necontradictorii, rezultând justețea soluției pronunțate, precum și analiza din partea judecătorului sindic a tuturor probelor administrate, răspunsuri la apărările formulate, argumente și raționamente juridice, aplicarea corectă a principiilor și regulilor de drept procesual, referiri la realitatea faptelor și la judecăți verificate în concret, evitându-se formulări generale, abstracte, fiind respectată minuta și fiind indicate temeiurile de drept.
Așadar argumentele recurentei privind nemotivarea sentinței atacate sunt nefondate.
În ceea ce privește critica recurentei vizând creanța intimatului C. , invocând drept argument lipsa "documentelor doveditoare";, simpla prezentare a unor extrase bancare neconstituind dovada certă a creanței pretinse, Curtea constată că este neîntemeiată.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor debitoarei din data de 2.09.2013, s-a decis contractarea de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice în scopul constituirii capitalului de lucru destinat susținerii activității curente sportive a clubului, cu posibilitatea stingerii obligației de restituire a sumelor împrumutate prin convertirea lor în acțiuni, conform art. 210 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, la cererea împrumutătorului, această posibilitate fiind prevăzută și în cuprinsul Planului de reorganizare al D. SA, aprobat de Adunarea Creditorilor și confirmat de către judecătorul sindic.
În consecință, este neechivoc faptul că au fost încheiate, de către debitoare cu acționarul C. mai multe contracte de împrumut ale căror copii au fost depuse la dosar, respectiv Contractul nr. 7/19.11.2013; Contractul nr. 8/27.11.2013; Contractul nr. 11/09.12.2013; Contractul nr. 16/08.01.2014; Contractul nr. 28/05.03.2014; Contractul nr. 001/16.04.2014; Contractul nr. 003/29.04.2014; Contractul nr. 005/29.05.2015; Contractul nr. 013/09.09.2014; Contractul nr. 015/26.09.2014; Contractul nr. 019/06.11.2014; Contractul nr. 020/06.11.2014; Contractul nr. 025/25.11.2014; Contractul nr. 008/10.06.2014; Contractul nr. 001/05.01.2015; Contractul nr. 005/02.03.2015; Contractul nr. 003/15.01.2015.
Virarea efectivă prin Banca V. a sumelor împrumutate în conturile debitoarei a fost dovedită pe deplin cu Ordinele de Plată anexate declarației de creanță, sumele împrumutate fiind utilizate în susținerea activității curente.
Relevant în cauză este faptul că situația împrumuturilor menționate, a fost confirmată de către lichidatorul judiciar și detailat prezentată în cuprinsul rapoartelor de activitate întocmite și depuse la dosarul cauzei, publicate de asemenea în BPI, nefiind înregistrată nici o contestație în temeiul art. 21 pct. 3 din Legea nr. 85/2006.
În acest context, criticile recurentei în privința creanței acționarului C. apar ca nefiind întemeiate.
Referitor însă la motivele de recurs invocate de către contestatoare, privind creanța lichidatorului judiciar A IPURL, prin care a solicitat înlăturarea acesteia din tabelul suplimentar de creanțe, Curtea apreciază că sunt întemeiate.
Recurenta contestă sumele pretinse de către lichidatorul judiciar susținând că nu au fost depuse documentele justificative privind cheltuielile efectuate și sumele deja încasate iar sumele pretinse nu sunt cheltuieli aferente procedurii insolvenței.
Ori din actele și lucrările dosarului, rezultă că pretinsa creanță a lichidatorului judiciar așa cum corect a reținut și judecătorul sindic, este compusă din:
A) Cheltuieli de deplasare la sediul debitoarei, la instanțele de judecată în vederea susținerii intereselor acesteia, taxe poștale, taxe aferente serviciilor de curierat rapid, indirecte, etc, conform devizului de cheltuieli de procedură și a actelor justificative depuse, aferente perioadei cuprinse între data confirmării sale prin sentința nr. 1554 din 29.05.2013 și până la data deschiderii procedurii falimentului 29.09.2016, în sumă totală de 247.202,76 lei, constând în :
- taxe poștale pentru comunicarea notificărilor și actelor efectuate în procedură-suma de 1.036,77 lei;
- deplasări la instanțele din țară - Botoșani, Galați, Suceava, unde debitoarea a avut litigii - suma de 24.437,56 lei;
- cheltuieli de deplasare în fața Tribunalului de Arbitraj Sportiv de la Laussane, în vederea reprezentării intereselor debitoarei în două litigii sportive internaționale în care a fost parte (câștigate de debitoare)- suma de 18.694,00 lei.
- cheltuieli cu deplasarea la sediul secundar al acesteia din E. (sediul principal fiind mutat la București)- suma de 22.511,03 lei.
- în aceste cheltuieli au fost incluse și cheltuieli de protocol, plătite de administratorul judiciar, ocazionate de întâlnirile avute de acesta cu investitorii care s-au arătat interesați la acel moment de club. Cuantumul acestor cheltuieli contestată de creditorul bugetar este de 37 lei.
Așadar nu poate fi primită susținerea recurentei potrivit căreia lichidatorul judiciar nu a dovedit că sumele menționate au fost efectiv plătite în cursul procedurii de reorganizare și că au fost necesare, iar cheltuielile pentru deplasări în alte localități, pentru cazare și masă nu constituie cheltuieli de procedură.
Astfel, sunt pertinente susținerile lichidatorului judiciar (și dovedite cu actele aflate la dosar) conform cărora deplasările reprezentantului său au avut ca destinație sediul social secundar al debitoarei din E. (unde s-au derulat discuții cu persoanele care și-au arătat interesul în preluarea acțiunilor clubului), Tribunalul Botoșani (pe rolul căruia se află dosarul de insolvență), Curtea de Apel Suceava (instanța de control judiciar) și Curtea de Apel Galați (instanță unde a fost strămutat litigiul cu F.); totodată reprezentantul administratorului judiciar s-a deplasat și la Laussanne în fața Tribunalului de Arbitraj Sportiv, unde s-a reușit anularea deciziei Federației Române de Fotbal de respingere a cererii privind acordarea licenței de joc pentru club.
Toate aceste demersuri au fost întreprinse în interesul debitoarei, pentru asigurarea reprezentării acesteia în litigiile aflate pe rol și pentru identificarea unei soluții de finanțare a activității ei curente;
Ca urmare, textele legale invocate de către recurentă nu fac altceva decât să ateste faptul că toate cheltuielile de procedură se achită din averea debitoarei, în măsura în care există fonduri în aceasta; totodată, conform dispozițiilor O.G. nr. 85/2006 practicianul în insolvență are dreptul și la un onorariu fix și la unul de succes, independent de aspectul decontării cheltuielilor de procedură efectuate și necontestate.
Aceste sume au fost menționate în Rapoartele de activitate necontestate însă de către recurentă, conform art. 21 din Legea nr. 85/2006;
B). Contravaloare unor operațiuni indispensabile activității curente, în contextul existenței unor negocieri avansate vizând atragerea unor investitori, sumele avansate de către practicianul în insolvență începând cu luna septembrie 2015 fiind în cuantum total de 401.271 lei, (în prezent de 648.473,76 lei), detaliat în "Centralizatorul creditării A SPRL"; depus la dosar, suma reprezentând plați efectuate de administratorul judiciar din bugetul propriu, către debitor, pentru plata serviciilor de pază, utilități, conservare, cheltuieli de organizare și participare meciuri, etc).
Aceste cheltuieli au aceiași natură de cheltuieli de procedură în sensul art. 123 punctul 1 din Legea nr. 85/2006. având în vedere că ele privesc paza și conservarea mijloacelor fixe, respectiv bunuri imobile și mobile ale societății.
Trebuie relevat că potrivit legii contabilității, jucătorii sunt considerați mijloace fixe, astfel încât cheltuielile societății legate de aceștia sunt tot cheltuieli de conservare a bunurilor.
Cu privire la necesitatea și oportunitatea efectuării acestor cheltuieli, trebuie reținut că a fost determinata de faptul că se derulau negocieri avansate cu persoane interesate în preluarea clubului.
Natura juridică a acestor cheltuieli a fost tot una de conservare, de menținere în viață a clubului până la finalizarea procedurii de preluare a acestuia de către investitorii cu care se derulau discuții avansate la acel moment.
De altfel, ofertele primite de către administratorul judiciar vizau acoperirea integrală a creanțelor din programul de plăți al Planului de reorganizare, situație care ar fi fost în mod evident mult mai favorabilă creditorilor.
Este de necontestat faptul că, deschiderea procedurii falimentului echivalează, conform dispozițiilor legislației sportive speciale, cu dezafilierea societății de la Federația Sportivă de Fotbal, pierderea dreptului de a mai participa la competiții și declararea tuturor jucătorilor (seniori și juniori) drept liberi de contracte, ceea ce ar fi eliminat orice posibilitate de tranzacționare a acțiunilor clubului.
În contextul celor mai sus prezentate, demersuri de altfel expuse pe larg în rapoartele de activitate publicate în BPI și necontestate de către creditori, menținerea activității curente a avut caracterul de măsură de conservare a patrimoniului clubului pentru care existau oferte ferme de preluare.
Relevant în cauză este faptul că, în perioada reorganizării, niciun creditor nu a solicitat renunțarea la negocieri și deschiderea procedurii falimentului, fiind evident că sumele recuperate în această din urmă situație urmau a fi nesemnificative față de totalul creanțelor înscrise la masa credală.
C) Onorariul practicianului în insolvență aferent duratei de 40 de luni, cuprinsă între data desemnării sale de către judecătorul sindic - 29.05.2013 și până la data deschiderii procedurii generale a falimentului - 29.09.2016, calculat în cuantumul aprobat de 5.000 Euro/lună+ TVA, rezultând suma totală de 1.059.433,20 lei.
Centralizând cele trei sume, rezultă suma totală de 1.707.906,96 lei.
Cum din fișa de client a debitoarei depusă la dosar, rezultă achitarea sumei de 317.595,21 lei, suma rămasă de achitat este de 1.390.311,75 lei, aceasta având rangul de prioritate prev. de art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, urmând a fi achitată înaintea creditorilor și fără a fi necesar a fi înscrisă în tabelul creditorilor, neconstituind o creanță în accepțiunea Legii nr. 85/2006, ci reprezentând cheltuieli aferente procedurii, conform textului legal menționat (art. 123 al. 1 din Legea insolvenței).
În acest sens, practicianul în insolvență în speța de față, nu poate fi identificat cu un "creditor îndreptățit să participe la procedura insolvenței";, întrucât acesta este definit prin art. 3 pct. 8 din Legea nr. 85/2006 ca fiind: "acel creditor care a formulat și căruia i-a fost admisă, total sau în parte, o cerere de înregistrare a creanței sale pe tabelele de creanțe contra debitorului întocmite în procedură și care are dreptul de a participa și de a vota în adunarea creditorilor, inclusiv asupra unui plan de reorganizare judiciară admis de judecătorul-sindic, de a fi desemnat în calitate de membru al comitetului creditorilor, de a participa la distribuțiile de fonduri rezultate din reorganizarea judiciară a debitorului sau din lichidarea averii debitorului, de a fi informat ori notificat cu privire la desfășurarea procedurii și de a participa la orice altă procedură reglementată de prezenta lege. Au calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedura insolvenței, fără a depune personal declarațiile de creanță, salariații debitorului";
Ori în speță este neechivocă neîndeplinirea, cumulativ, a acestor condiții impuse de către legiuitor, în sensul că nu există o declarație de creanță, administratorul judiciar respectiv lichidatorul judiciar nu are dreptul de a vota în Adunarea Creditorilor, întrucât el o conduce, nu poate fi desemnat membru al Comitetului Creditorilor, nu poate fi informat și notificat cu privire la derularea procedurii, el fiind tocmai organul care aplică procedura.
"Administratorul judiciar"; este definit prin art. 3 pct. 27 din lege ca fiind "persoana fizică sau juridică compatibilă, practician în insolvență, autorizat în condițiile legii, desemnat să exercite atribuțiile prevăzute la art. 20 în perioada de observație și pe durata procedurii de reorganizare; reprezentantul S.P.R.L. sau I.P.U.R.L. va trebui să îndeplinească condițiile prevăzute mai sus";.
"Lichidatorul judiciar"; este definit, prin același articol, pct. 28 ca fiind "persoana fizică sau juridică, practician în insolvență, autorizat în condițiile legii, desemnată să conducă activitatea debitorului și să exercite atribuțiile prevăzute la art. 25 în cadrul procedurii falimentului, atât în procedura generală, cât și în cea simplificată.";
Concluzia care se impune este cea potrivit căreia nu se pot identifica cele două entități, fiecare având reglementări proprii.
Ca urmare, cum practicianul în insolvență urmează a-și încasa sumele restante prioritar față de ceilalți participanți la procedură, conform art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, fără a fi necesară înscrierea în tabelul creditorilor, urmează a fi înlăturat din Tabelul creditorilor.
Regimul juridic al sumelor menționate și pretinse de către lichidatorul judiciar se regăsește în art. 4 din Legea nr. 85/2006, care prevede prin alin. (1): "Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea și comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar și/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului";.
De asemenea, dreptul lichidatorului judiciar la decontarea cheltuielilor de procedură suportate din bugetul propriu este reglementat de art. 116 alin. (3) și art. 117 alin. (2) - (4) din Statutul profesiei de practician în insolvență, care privește decontarea din fondul de lichidare, aplicabil și în speță.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul creditoarei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., urmează a fi admis doar în ceea ce privește creanța administratorului judiciar, în sensul înlăturării acestuia din Tabelul suplimentar de creanțe și în consecință, sentința atacată urmează a fi modificată în parte ca atare, în sensul admiterii în parte a contestației creditoarei.
| ← Procedura insolvenţei. contestaţie împotriva deciziei... | Sechestrul judiciar. patrimoniul societatii este diferit de... → |
|---|
