Procedura insolvenţei. Decăderea din dreptul de a înscrie creanţa în tabelul preliminar al creanţelor.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Hotărâre nr. 765 din data de 12.04.2013
Procedura insolvenței. Decăderea din dreptul de a înscrie creanța în tabelul preliminar al creanțelor.
Nu sunt aplicabile dispozițiile primei teze a art. 76 alin. 1 din Legea nr.85/2006, în sensul că această decădere nu ar opera în cazurile în care notificarea deschiderii procedurii s-ar fi făcut cu încălcarea dispozițiilor art.7.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 765 din 12.04.2013)
În temeiul dispozițiilor art.107 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006, prin sentința civilă nr.1205/05.11.2012 a Tribunalului Ilfov, s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei.
Lichidatorul judiciar desemnat a trimis o notificare în baza art.61 alin.3 raportat la art.7 din lege, prin publicarea în ziarul "Bursa"; din 19.06.2012 și Buletinul Procedurilor de Insolvență nr.9084/22.06.2012, privind intrarea în faliment prin procedura simplificată, ridicarea dreptului de administrare și dizolvarea debitoarei.
Debitoarea nu a depus lista creditorilor, procedura notificării creditoarei B C R fiind îndeplinită prin publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență conform art.7 alin.3 teza a II-a.
Creditoarea B C R SA a solicitat înscrierea la masa credală în data de 07.12.2012. Faptul că BCR nu a consultat Buletinul Procedurilor de Insolvență și nu au fost respectate dispozițiile art.44 de către debitoare, nu constituie motive temeinice pentru admiterea cererii de repunere în termen.
Prin excepție de la dispozițiile art.7 alin.3 coroborat cu art.61 alin.1 din Legea nr.85/2006, pentru creditorii care nu au putut fi identificați, notificarea se face doar prin Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea B C R SA, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și admiterea cererii de repunere în termen, admiterea declarației de creanță și înscrierea B C R în tabelul suplimentar cu suma de 14.132,56 lei.
În susținerea recursului se invocă faptul că banca nu a fost notificată cu privire la deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoare, iar administratorului judiciar îi revenea atribuția de a întocmi lista creditorilor.
Sunt incidente dispozițiile art.103 Cod procedură civilă privind repunerea în termenul legal de declarare și admitere a creanței, lipsa notificării justificând solicitarea în acest sens.
Decizia CCR nr.1137/2007 arată fără îndoială că, dacă după data deschiderii procedurii insolvenței citarea părților naște discuții, notificarea se realizează în mod imperativ potrivit normelor de procedură civilă.
Neincluderea pe lista creditorilor în vederea notificării conform art.61 din Legea nr.85/2006, cu consecința imposibilității depunerii declarației de creanță în termen, este culpa exclusivă a debitoarei, care avea cunoștință de existența creanței BCR.
Ne aflăm în ipoteza reglementată de art.76 alin.1 din Legea nr.85/2006, respectiv notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.7, astfel încât la data formulării declarației de creanță, B C R nu era decăzută din dreptul de a fi înscrisă în tabelul creditorilor.
Nedepunerea declarației de creanță se datorează unor împrejurări mai presus de voința și culpa creditoarei.
Administratorul judiciar nu și-a îndeplinit obligațiile legale și nu a demonstrat diligență, în vederea identificării tuturor creditorilor.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recursul a fost declarat în termen legal și a fost legal timbrat cu taxele judiciare de timbru prevăzute de lege.
Nu au fost administrate probe noi în această fază procesuală.
Analizând actele dosarului în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată și reține următoarele:
Societatea debitoare a intrat în procedura generală a insolvenței la 14.06.2012, prin sentința civilă nr.522/2012 a Tribunalului Ilfov, iar în data de 15.11.2012, s-a dispus intrarea în faliment prin sentința civilă nr.1205/2012.
După intrarea în faliment a societății debitoare (intimata), în data de 06.12.2012, creditoarea recurentă a depus la dosar declarație de creanță asupra averii debitoarei SC E.N.P. P C SRL, solicitând înscrierea cu suma de 14.132,56 lei în tabelul preliminar suplimentar.
Cererea acesteia a fost calificată de judecătorul-sindic ca tardivă, iar cererea de repunere în termen respinsă ca neîntemeiată, soluția pronunțată de judecătorul-sindic fiind temeinică și legală.
Potrivit dispozițiilor art.28 alin.1 lit.c) din Legea nr.85/2006 debitorul aflat în insolvență, trebuie să depună o listă a creditorilor, indiferent de caracteristicile creanțelor deținute împotriva sa (certe, sub condiție, lichide, nelichide, scadente, nescadente, contestate, necontestate, etc.).
În temeiul dispozițiilor art.7 alin.3 din Legea nr.85/2006, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii se realizează conform dispozițiilor din Codul de procedură civilă.
Pentru creditorii care însă nu au putut fi identificați de către administratorul/lichidatorul judiciar nefiind indicați de către debitoare, cum este și situația în speță a recurentei creditoare, sunt aplicabile dispozițiile din același text legal, teza a II-a, în sensul că procedura notificării deschiderii procedurii, de la care urmează a se calcula termenul de depunere a declarației de creanță, este considerată a fi îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Articolul 76 alin.1 din lege stabilește că titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii care nu depune cerere de admitere a creanțelor până la expirarea termenului maxim prevăzut de lege este decăzut din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu dobândește calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură.
Recurentei nu îi sunt aplicabile dispozițiile primei teze a textului legal menționat anterior, în sensul că această decădere nu ar opera în cazurile în care notificarea deschiderii procedurii s-ar fi făcut cu încălcarea dispozițiilor art.7. În speță au fost respectate aceste cerințe legale, procedându-se în mod corect la publicarea notificării în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr.9084/22.06.2012, precum și într-un ziar de largă circulație.
Recurenta creditoare nu se încadrează în dispozițiile art.103 Cod procedură civilă privind repunerea în termen, neputând invoca împiedicarea în exercitarea dreptului de a depune declarația de creanță în termen printr-o împrejurare mai presus de voința sa, întrucât neindicarea sa de către debitoare în conformitate cu dispozițiile art.44 din Legea nr.85/2006, nu se circumscrie între ipotezele avute în vedere de legiuitor în textul menționat anterior.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă Curtea a respins recursul ca nefondat.
| ← Procedura insolvenţei. Deschiderea procedurii. .... | Procedura insolvenţei. Contestaţie la tabelul definitiv al... → |
|---|
