Procedura insolvenţei. Deschiderea procedurii. . Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Hotărâre nr. 772 din data de 12.04.2013
Procedura insolvenței. Deschiderea procedurii.
Este inadmisibila o cerere de interventie principala formulata de creditor in dosarul pornit la initiativa debitorului pentru deschiderea procedurii insolventei care sa constituie singular temeiul declansarii acestei proceduri.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 772 din 12.04.2013)
Prin sentința civilă nr.84/8.01.2013 a Tribunalului București - Secția a VII-a Civilă pronunțată în dosarul 49949/3/2012, a fost admisă cererea formulată de debitorul S.C. T R S.R.L..
De asemenea, a fost admisă cererea de deschidere a procedurii formulată de creditoarea S.C. G E M S R S.R.L. pe cale incidentală.
În temeiul art.32 alin.1 și art.36 din Legea 85/2006, s-a deschis procedura generală împotriva debitorului S.C. T R S.R.L.
În motivare s-a reținut că erau aplicabile dispozițiile art.27 cu referire la art.3 alin.1 din Legea 85/2006. Din contul de profit și pierdere de la data de 31.12.2011 a rezultat o pierdere de 16.969 lei pe anul 2011, din lista creditorilor rezultând datorii de 493.177,53 lei, astfel încât erau îndeplinite condițiile prevăzute de art.32 alin.1 din Legea 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de intervenție a creditoarei S.C. G E M S R S.R.L., precum și numirea administratorului judiciar propus de debitoare, respectiv A S I.P.U.R.L..
În motivarea recursului se arată că atributul numirii administratorului judiciar îi revenea debitoarei, conform art.11 lit.c din Legea 85/2006.
Cererea de intervenție nu era admisibilă. Creditoarea avea posibilitatea de a promova o cerere de deschidere a procedurii insolvenței în cadrul căreia urma să plătească o cauțiune, trebuia să-și probeze temeinicia cererii raportat la starea de insolvabilitate a debitoarei.
Cererea debitoarei de deschidere a procedurii are caracter necontencios, cererea de intervenție nefiind din acest motiv admisibilă.
Administratorul judiciar propus de creditorul intervenient are și calitatea de avocat al creditoarei, fiind încălcate principiile privind conflictul de interese.
Recursul a fost legal timbrat cu taxele judiciare de timbru prevăzute de lege și a fost declarat în termen.
Nu au fost administrate probe noi în această fază procesuală.
Analizând actele dosarului în conformitate cu dispozițiile art.3041 C.pr.civ., Curtea constată și reține următoarele:
Debitoarea recurentă s-a adresat judecătorului sindic în data de 27.12.2012, cu solicitarea de a se deschide procedura insolvenței, solicitându-se și numirea unui administrator judiciar provizoriu A S I.P.U.R.L.
La termenul de judecată din 8.01.2013 intimata S.C. G E M S R S.R.L. formulează o cerere de intervenție în interes propriu conform art.52 C.pr.civ., prin care solicită deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva societății debitoare (recurenta) și desemnarea administratorului judiciar V.F. I SPRL.
În mod eronat, judecătorul-sindic a încuviințat în principiu și a calificat această cerere ca fiind o cerere propriu-zisă de deschidere a procedurii insolvenței, pentru ca în dispozitivul sentinței să admită ambele cereri, atât a debitoarei, cât și a creditoarei, de deschidere a procedurii generale a insolvenței împotriva S.C. T R S.R.L., fiind desemnat administratorul judiciar provizoriu societatea propusă de creditoarea intimată.
Potrivit dispozițiilor art.27 alin.1 din Legea 85/2006, debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor acestei legi, într-un termen de maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
La rândul său, o creditoare are posibilitatea și nu obligația de a introduce o cerere de insolvență. O asemenea cerere trebuie însă formulată ca acțiune principală și nu pe cale incidentală, urmând regulile dictate de art.31 din Legea 85/2006, respectiv de a preciza cuantumul, temeiul creanței, existența unei garanții reale constituite de debitor sau instituite potrivit legii, existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului și declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, cu obligația sa de a anexa documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții.
Alin.4 al art.31 din lege stabilește o derogare de la regulile aplicabile în situațiile de conexitate (art.164 din C.pr.civ.), în sensul că dacă există o cerere de deschidere a procedurii insolvenței formulată de debitoare și una ori mai multe formulate de creditoare (nesoluționate încă), toate cererile de deschidere a procedurii se conexează la cererea formulată de debitoare.
Textul menționat se referă la cererea creditoarelor privind insolvența, formulate înainte de cererea debitoarei privind deschiderea procedurii, stabilind deci această regulă specială care se abate de la prescripțiile conexării (care stabileau trimiterea dosarului la instanța mai întâi investită, respectiv la dosarul cu nr.mai vechi), în favoarea anexării la cererea debitoarei a tuturor cererilor creditoarelor.
În situația în speță, nu ne aflăm însă în ipoteza unei conexități între cererea debitoarei și a unei creditoare, în sensul art.31 alin.4 din lege.
Pe de o parte, cererea nu a fost formulată de creditoare în conformitate cu dispozițiile art.31 din lege pe cale principală și nu respectă elementele obligatorii de parcurs ale disp. art.31 lit.a - d și alin.2, iar pe de altă parte nici judecătorul-sindic nu a soluționat această cerere în raport de textele menționate, admițând în cuprinsul dispozitivului cererea creditoarei, dar fără ca în considerente să se analizeze cererea sub aspectul temeiului creanței (în ce privește valoarea prag), trăsăturile acesteia privind caracterul cert, lichid, exigibil, etc, neexistând deci nicio motivare a soluției pronunțate, singura cerere analizată în considerente și deci soluționată propriu-zis fiind cea a debitoarei.
Sub acest aspect în legea insolvenței, la art.27 alin.5 sunt inserate dispoziții speciale sub aspect procesual, în sensul că cererea debitoarei se judecă de urgență, în termen de 5 zile în Camera de consiliu, fără citarea părților.
În realitate, calificarea juridică corectă a cererii depuse de creditoare în cadrul dosarului, pe cale incidentală, era aceea a unei declarații de creanță, urmând deci regulile specifice acesteia.
Rezultă deci că în ce privește desemnarea administratorului judiciar provizoriu, erau aplicabile dispozițiile art.11 lit.c din Legea 85/2006, care stabilește că judecătorul sindic desemnează administratorul judiciar solicitat de debitoare dacă cererea îi aparține acesteia, judecătorul sindic acordând în mod nelegal prioritate propunerii creditoarei sub acest aspect.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 și 3041 C.pr.civ., Curtea a admis recursul și a modificat sentința recurată în parte, în sensul că a respins cererea de intervenție formulată de creditoarea S.C. GENERAL ELECTRIC MEDICAL SYSTEMS ROMANIA S.R.L., a înlăturat dispozițiile privind deschiderea procedurii insolvenței la cererea acesteia, dispunându-se desemnarea administratorului provizoriu A S I.P.U.R.L. propus de debitoare, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței recurate.
| ← Procedura insolvenţei. Prescriptia creantelor in cazul unui... | Procedura insolvenţei. Decăderea din dreptul de a înscrie... → |
|---|
