Procedura insolvenţei. Contestaţie la tabelul definitiv al creanţelor.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 839 din data de 19.04.2013
Procedura insolvenței. Contestație la tabelul definitiv al creanțelor.
Imprejurarea ca o persoana juridica, actionar majoritar al debitorului aflat in procedura insolventei, a finantat societatea debitoare în vederea redresării activității nu presupune efectuarea unei activitati de creditare, acordare de împrumuturi, etc. potrivit, art.2 alin.2 din Legea 93/2009 sau art.5 alin.1 din OUG 99/2006, de natura sa atraga nulitatea imprumutului pentru incapacitate de folosinta a imprumutatorului si, implicit respingerea cererii de inscriere a creantei derivate penntru recuparare in procedura insolventei.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 839 din 19.04.2013)
Prin sentința civilă nr.7163/19.06.2012 a Tribunalului București - Secția a VII-a Civilă, pronunțată în dosarul nr.67647/3/2011/a3, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la tabelul definitiv al creanțelor înregistrate asupra averii debitoarei S.C. V P D V, în contradictoriu cu intimata creditoare SC A C … SRL.
În motivare se arată că lichidatorul a înscris creanța SC A C … SRL în tabelul definitiv al creditorilor cu valoarea de 1.535.751,36 lei, la ordinea de preferință prevpzută de art.123 pct.9 lit.a din Legea 85/2006.
Unicul motiv invocat de contestatoare care se încadrează în "eroare esențială"; prev. art.75 alin.1 din Legea 85/2006, se referă la eroarea lichidatorului de a încadra creanța la categoria prev. de art.123 pct.9 lit.a din lege. Creditoarea are, însă, calitatea de acționar al debitoarei, titular a 96,06% din capitalul social, astfel încât creanța a constituit un credit acordat pentru finanțarea activității debitoarei.
Celelalte critici nu se încadrează între motivele limitative prevăzute de art.75 alin.1, fiind și neîntemeiate: creanța a fost înregistrată în evidențele contabile ale societății debitoare ca fiind împrumuturi acordate societății, societatea creditoare în calitate de acționar avea dreptul legal de a credita societatea în care deținea acțiuni, fără să fie obligată să aibă în obiectul de activitate desfășurarea unei activități de creditare, iar lichidatorul putea îndeplini simultan calitatea de administrator judiciar ori lichidator al unui debitor și al creditorului acesteia, fiind o societate profesională cu răspundere limitată, conform art.28 alin.4-5 din OUG 86/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D G F P M B reprezentată prin A F P S 4, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii contestației, constatarea netemeiniciei și nelegalității măsurilor luate de lichidatorul judiciar privind înscrierea în tabelul creanțelor înregistrate față de S.C. V P D V SA a creditoarei SC A C … SRL.
Recursul se întemeiază pe prevederile art.304 pct.9 și art.3041 C.pr.civ., invocându-se următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod eronat că în cauză erau incidente prevederile art.123 pct.9 lit.a din Lg.85/2006. O astfel de interpretare vine în contradicție flagrantă cu principiul specialității capacității de folosință a persoanei juridice. Potrivit relațiilor de la registrul comerțului, SC A C … SRL nu are în obiectul de activitate creditarea, pe cale de consecință, nu putea desfășura în mod legal activități de creditare și nu putea fi înscrisă în tabelul creanțelor la rangul prev. de art.123 pct.9 lit.a
Înregistrarea unei datorii în contabilitate trebuie să aibă la bază documente justificative (contractul de împrumut, ordin de plată, extras de cont, etc). În lipsa acestora, hotărârea pronunțată nu era susținută de probe suficiente și temeinice care să formeze convingerea instanței asupra veridicității creanței.
La data împrumutului, însăși creditoarea se afla în procedura prevăzută de Legea 85/2006, astfel încât plățile nu s-ar fi putut efectua decât în condițiile prevăzute strict de legea insolvenței. În consecință potrivit art.46 alin.1 din Legea 85/2006, orice eventuală operațiune de finanțare ori creditare efectuată de SC A C … SRL este nulă.
Banii primiți sub formă de împrumut ar fi trebuit să se regăsească în activul societății debitoare la data deschiderii procedurii.
Faptul că, potrivit OUG 85/2006 putea îndeplini simultan calitatea de administrator judiciar/lichidator al unui debitor, cât și al creditorului acestuia, nu îl exonerează de respectarea atribuțiilor stabilite de art.25 lit.f din Legea 85/2006.
Recursul a fost depus în termen legal, fiind scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
Au fost atașate înscrisuri în susținerea cererii de recurs.
Intimata a depus la dosar întâmpinare însoțită de înscrisuri, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele dosarului în conformitate cu dispozițiile art.3041 C.pr.civ., Curtea constată și reține următoarele:
Recurenta contestatoare deține o creanță garantată, înscrisă în tabelul de creanțe, conform art.121 pct.2 rap. la art.3 pct.9 din Legea 85/2006.
Recurenta a formulat contestație împotriva creditoarei intimate SC A C … SRL, care are o creanță înscrisă în tabel conform art.123 pct.9 lit.a din Legea 85/2006, având calitatea de creditor chirografar.
Contestația a fost formulată în temeiul art.75 alin.1 din Legea 85/2006, invocându-se "eroarea esențială";, ori "falsul"; și "dolul";, instanța de fond procedând în mod corect la respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Astfel cum însăși recurenta admite în cuprinsul recursului, nu exista o situație de incompabilitate, dispozițiile art.28 alin.5 din OUG nr.86/2006 recunoscând posibilitatea de a îndeplini concomitent calitatea de administrator sau lichidator al unui debitor și al creditorului acestuia, dacă această calitate revine unei societăți profesionale cu răspundere limitată, cum este și cazul în speță.
În temeiul dispozițiilor art.25 lit.f din Legea 85/2006, în urma verificării declarației de creanță, aceasta a fost înscrisă în tabelul debitoarei S.C. V P D V SA, actele doveditoare fiind depuse la dosar (filele 66-226).
Recurenta invocă încălcarea principiului specialității capacității de folosință prin acordarea unui împrumut debitoarei, în absența acreditării acesteia ca instituție de credit.
În realitate, textele de lege care reglementează funcționarea instituțiilor financiare interzic desfășurarea cu titlu profesional a unor activități specifice de creditare, acordare de împrumuturi, etc. (a se vedea în acest sens dispozițiile art.2 alin.2 din Legea 93/2009 sau dispozițiile art.5 alin.1 din OUG 99/2006).
Creditoarea intimată a finanțat societatea debitoare, în vederea redresării activității acesteia, astfel cum s-a stipulat expres în contractul încheiat cu aceasta la 5.01.2007, în art.II din contract, în calitatea sa de acționar majoritar al societății debitoare, având deci un interes major în sensul derulării unei activități profitabile a debitoarei.
Contractul de împrumut menționat, nr.3/5.01.2007 încheiat între debitoare și creditoare, precum și celelalte documente doveditoare (extrase de cont, dispoziții de încasare) au stat la baza înscrierii în tabelul de creanțe, sumele cuprinse în tabelul preliminar neformând, de altfel, obiectul vreunei contestări în cauză.
În ce privește susținerile recurentei privind nulitatea operațiunilor de creditoare, ca fiind efectuate de o persoană juridică aflată în stare de insolvență, acestea urmează să fie înlăturate.
Așa cum rezultă din actele dosarului, finanțarea societății debitoare din fondurile creditoarei, în calitatea sa de acționar majoritar, s-a realizat în perioada 2007 - 2010, înainte de intrarea în insolvență a creditoarei prin încheierea din 8.02.2011 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, publicată în BPI nr.2480/2.03.2011, nefiind deci incidente dispozițiile art.46 alin.1 din Legea 85/2006.
În concluzie, pentru considerentele arătate, recursul a fost respins ca nefondat, în temeiul art.312 C.pr.civ.
| ← Procedura insolvenţei. Decăderea din dreptul de a înscrie... | Schimbarea cauzei cererii de chemare în judecată în apel,... → |
|---|
