Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Sentinţă civilă nr. 113 din data de 19.05.2014
Potrivit disp. art. 14, alin. 7 din Legea nr. 85/2006 , hotărârea adunării creditorilor poate fi desființată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 15, alin.1 din aceeași lege ședințele adunării creditorilor vor avea loc în prezența titularilor de creanțe însumând cel puțin 30% din valoarea totală a creanțelor asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil al titularilor majorității, prin valoare, a creanțelor prezente.
Prin Decizia civilă nr. 479/18.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția a II-a Civilă în dosarul nr. 5017/108/2009*/a5, a fost respins recursul declarat de contestatoarea SC B. Com SRL Oradea, împotriva sentinței civile nr. 113/19.05.2014 pronunțată de Tribunalul în dosar nr. 5017/108/2009*/a5.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut că prin sentința civilă nr. 113/19.05.2014 pronunțată de Tribunalul în dosar nr. 5017/108/2009*/a5 s-a respins contestația la Hotărârea Adunării Creditorilor debitoarei R.A. DM Arad - în faliment, reprezentată prin lichidator A.G. IPURL, din data de 27.02.2014, formulată de creditoarea SC B. Com SRL Oradea în contradictoriu cu debitoarea, lichidatorul, creditorii și administratorul special al debitoarei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că închirierea stației de preparare mixturi asfaltice AMMAN a fost pusă în discuția creditorilor ca făcând parte din planul de valorificare a bunurilor din patrimoniul debitoarei falite, doar modalitatea de închiriere, prețul și durata nefiind aprobate de adunarea creditorilor din data de 14.02.2014.
Hotărârea Adunării creditorilor R.A. DM Arad SA din data de 14.02.2014 nu a fost contestată în termenul legal de 5 zile prevăzut de art. 14, alin. 8 din Legea nr. 85/2006, astfel că își produce deja efectele.
La ședința Adunării Creditorilor din 27.02.2014 a fost propusă modalitatea de închiriere a stației de preparare mixturi asfaltice AMMAN și a altor bunuri, nu închirierea efectivă, astfel cum greșit a reținut contestatoarea, iar propunerea lichidatorului a fost aprobată de adunarea creditorilor din data de 27.02.2014.
Cu privire la convocare, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 7, alin. 1 din Legea nr. 85/2006, rezultă că aceasta se face prin BPI, iar potrivit alin. 8 din același articol, publicarea actelor de procedură în BPI înlocuiește, de la data publicării, convocarea individuală a participanților la procedură.
Aceste dispoziții se completează cu disp. art. 13, alin. 2 din legea insolvenței care impun doar convocarea potrivit legii, nu convocarea individuală la ședințe a creditorilor, de asemenea, prevederile de convocare fiind completate de disp. art. 14, alin. 1 și 2 din aceeași lege privind ordinea de zi.
Toate aceste demersuri au fost efectuate, potrivit dovezilor de la dosar, convocarea fiind publicată în BPI nr. 3694/21.02.2014, astfel că judecătorul sindic a respins contestația de față ca neîntemeiată pentru lipsa convocării creditorului contestator.
Legea insolvenței nu prevede aprobarea ordinii de zi cu un cvorum de 30% din totalul creanțelor, ci ca ședințele să fie considerate statutare prin participarea la ședință a 30% din titularii creanțelor.
În cazul particular al ședinței adunării creditorilor din 27.02.2014 cvorumul de 30% al participanților la ședință a fost depășit, înregistrându-se o participare de 42,17%, cererea de amânare a votului AJFP fiind un vot nul și nu o neparticipare la ședință, în plus, art. 14, alin. 4 din Legea nr. 85/2006 recunoaște posibilitatea participării la ședință prin corespondență.
Cu privire la calitatea procesuală și interesul contestatoarei, judecătorul sindic a constatat că interesul nu este justificat în nici un fel, din moment ce hotărârea efectivă de închiriere a stației de preparare mixturi asfaltice AMMAN a fost luată în ședința din 14.02.2014, neatacată, iar contractul de închiriere se va semna la o dată ulterioară, de o comisie din care vor face parte creditorii debitoarei falite, în baza regulamentului aprobat la data de 27.02.2014.
Mai mult, potrivit regulamentului de închiriere, judecătorul sindic a remarcat faptul că închirierea se va face doar până la data vânzării bunurilor, cu constituire de garanții pentru plata chiriei, prin urmare, creditorul contestator nu este vătămat în nici un fel în interesele sale. Dimpotrivă, scopul instituit de art. 2 din Legea nr. 85/2006 este atins fără putință de tăgadă, închirierea aducând profit în contul debitoarei, profit de care se vor bucura creditorii săi și acesta rezultă nu doar din închirierea efectivă ci și din reducerile de cheltuieli cu contravaloarea salariilor a trei persoane și cu cheltuielile de conservare, ajungându-se la un total de 6500 euro/lună.
De asemenea, s-a constatat că creditoarea-contestatoare nu a motivat în nici un fel lipsa sa de la ședința Adunării creditorilor din 27.02.2014, lipsa de convocare individuală nefiind prevăzută de lege, prin urmare, lipsa sa de la ședință nu este motivată, astfel că și sub acest aspect contestația apare ca nefondată și nelegală.
Având în vedere cele de mai sus, a constatat că nu se identifică nici o cauză de nelegalitate a ședinței Adunării creditorilor R.A. DM Arad SA din data de 27.02.2014.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea SC B. Com SRL Marghita solicitând admiterea recursului, modificarea, în întregime, a sentinței civile nr. 113/2014, ca fiind nelegală și netemeinică, în sensul admiterii acțiunii și anulării Hotărârii Adunării Generale a Creditorilor din data de 27.02.2014, ca fiind nelegală întrucât hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică,dat fiind că la lucrările din 27.02.2014, au participat doar 2 creditori respectiv:
- SC P.P. SRL - deținând 15,63% din totalul creanțelor, și
- SC T.C.O. SRL - deținând 7,66% din totalul creanțelor.
De asemenea, a parvenit o cerere de amânare a lucrărilor, formulată de creditoarea AJFP Arad (deținând 18,88% din creanțe), întrucât aceasta nu era în măsură să voteze în privința propunerilor de închiriere, deoarece nu au fost comunicate ofertele de închiriere depuse, fără ca din partea acestui creditor să fie prezent vreun reprezentant.
Se impune a se reține că cel de-al treilea creditor a participat la ședință, cererea acestuia fiind calificată ca fiind vot nul, reprezintă o forțare la maxim a prevederilor art. 14-15 din legea 85/2006, sens în care, sub acest aspect, Hotărârea AGC este nelegală.
Cu privire la vătămarea drepturilor creditorilor, în conformitate cu dispozițiile Sentinței nr. 1247/25.03.2013, pronunțată în cauză de Tribunalul Arad, față de debitoarea R.A. DM Arad s-a deschis procedura falimentului. Pentru a adopta această decizie, judecătorul-sindic a luat act de eșuarea planului de reorganizare în care s-a aflat debitoarea timp de 3 ani de zile. Astfel, de circa 1 an de zile, cauza este amânată pentru unul și același motiv - valorificarea bunurilor din averea debitoarei.
Conform prevederilor art. 113-120 din legea 85/2006, lichidatorul judiciar era însărcinat cu sigilarea și inventarierea bunurilor debitoarei, pentru ca acestea să fie valorificate prin vânzare, în modalitatea stabilită de creditori, respectiv în baza regulamentului de vânzare adoptat (vânzare în bloc, cu negociere directă etc,). Din întreaga economie a actului normativ rezultă că efectuarea lichidării presupune valorificarea bunurilor debitoarei, pe calea vânzării.
După 1 an de perioadă de observație și 3 ani de reorganizare eșuată, respectiv la 1 an de la trecerea în faliment, lichidatorul judiciar propune încheierea unor noi contracte de închiriere a bunurilor debitoarei, pe alți 2-3 ani, aspect de nelegalitate absolut, în condițiile în care, concomitent cu această închiriere a fost abandonată temporar valorificarea activului, prin vânzare. Aceasta presupune prelungirea procedurii neadmis de mult, ceea ce constituie o vătămare a intereselor creditorilor.
În final, deși corespunde realității că nu a făcut dovada lipsei justificate de la lucrările ședinței, apreciază că, în această cauză, judecătorul sindic trebuie să manifeste un rol activ plenar, deoarece, deși legea nu îi conferă atribuții pentru verificarea oportunității măsurilor luate, aceste atribuții subzistă în privința legalității. Or, fiind deja pronunțată o hotărâre definitivă de trecere în faliment a debitoarei, se impune controlul în privința respectării acestei sentințe, iar prin încheierea unor contracte de închiriere (pentru care, de altfel, lichidatorul judiciar nici nu are atribuții legale) sunt nesocotite tocmai dispozițiile unei hotărâri judecătorești definitive.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 304/1 C.Pr.Civ., art. 14-15, 113 și urm. din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar al debitoarei A.G. IPURL Arad a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând calea de atac a contestatoarei SC B. Com SRL Oradea prin prisma stării de fapt dedusă judecății a excepțiilor ce se impun a fi analizate și luarea în considerare a motivelor invocate, Curtea reține ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Legea insolvenței reglementează în art. 14 alin. 7 o singură procedură prin care poate fi desființată de către judecătorul sindic o hotărâre a adunării creditorilor, pentru motive de nelegalitate, stabilind pe de altă parte în mod expres și limitativ care sunt categoriile de creditori care au abilitatea de a formula o cerere în acest sens.
Astfel, sunt stabilite două grupe de creditori ce implicit pot avea calitate procesuală activă la formularea unei cereri de desființare a hotărârii adunării creditorilor, respectiv acei creditori care au participat la adunare, fie direct, fie prin corespondență, au votat împotriva adoptării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul verbal al adunării, iar pe de altă parte acei creditori care deși participă la procedura insolvenței și au fost îndreptățiți să fie prezenți și la adunarea creditorilor, au lipsit motivat de la ședința adunării.
În speță recurenta contestatoare nu se încadrează în concret în nici una din cele două categorii de creditori, întrucât în fapt nu a participat la ședința în care s-a adoptat hotărârea din 14.02.2014 și nici nu a motivat această lipsă a sa, după cum de altfel se și recunoaște de către contestatoare în ultimul paragraf al motivelor de recurs, ceea ce determină ca recurenta contestatoare să nu beneficieze de calitatea procesuală activă de a formula acțiunea în anulare a hotărârii adunării creditorilor.
Această motivație se regăsește și în considerentele sentinței atacate și întrucât curtea nu a identificat motive de casare a hotărârii judecătorului sindic, în condițiile art. 312 Cod procedură civilă s-a apreciat ca nefondat recursul, fiind respins ca atare.
| ← Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment | Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment → |
|---|
