Procedura insolventei. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Sentinţă civilă nr. 266 din data de 28.01.2013
Conservarea și asigurarea inopozabilității dreptului special de gaj, consacrat de art.151 din O.G. nr.92/2003, asupra bunurilor mobile sechestrate în vederea executării silite, se realizează prin publicitatea ce trebuie realizată în cadrul Arhivei Electronice de Garanții Reale Imobiliare, principiul fiind consacrat de art.18 din Codul civil. Această publicitate își produce efectele juridice numai în măsura în care în registrul special de publicitate a drepturilor constituite asupra bunurilor altuia, sunt menționate bunurile asupra cărora poată, titularul dreptului, întinderea creanței pe care o garantează; lipsa descrierii bunului determină lipsa de eficiență a înscrierii în arhiva electronică, deoarece nici un alt creditor concurent nu este în măsură să cunoască asupra căror bunuri ale debitorului există deja instituit un sechestru și din valorificarea căror bunuri urmează ca la distribuirea prețului să se facă cu preferință în favoarea unui anumit creditor care și-a conservat din timp acest privilegiu.
Simpla enumerare și evaluare aproximativă a bunurilor sechestrate în anexele la procesele verbale de sechestru întocmite nu este suficientă pe acoperi viciul de publicitate rezultat din lipsa menționării în registru a bunurilor asupra cărora poartă garanția și care astfel care lipsește măsura sechestrului dispusă de efectul de opozabilitate care ar fi conferit creditoarei dreptul de a fi înscrisă cu o creanță garantată în tabelul de creanțe, cu privire la aceste bunuri.
Prin Decizia civilă nr. 786/R/25.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 6086/108/2012/a2 a fost respins recursul formulat împotriva sentinței Tribunalului Arad nr. 266/28 ianuarie 2013 pronunțată în același dosar.
Curtea de Apel a avut în vedere următoarele argumente în baza cărora a pronunțat această decizie:
Prin sentința civilă nr. 266/28 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 6086/108/2012/a2, s-a respins contestația formulată de creditoarea contestatoare DGFP a Județului Arad în contradictoriu cu debitoarea S.C. B.P. S.R.L. Seleuș - societate în insolvență reprezentată prin administrator judiciar E S.P.R.L. Arad, împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitoarei, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că la data de 04 ianuarie 2013, s-a înregistrat la Tribunalul Arad contestația formulată de creditoarea contestatoare DGFP a județului Arad, în contradictoriu cu debitoarea SC B.P. SRL - societate în insolvență, împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitoarei solicitând admiterea acesteia, modificarea tabelului preliminar de creanțe, în sensul admiterii cererii creditoarei de înscriere în tabelul creanțelor cu o creanță garantată de 177.006 lei, potrivit art. 121 din Legea nr. 85/2006.
Tribunalul a reținut că principala nemulțumire a contestatoarei-creditoare a fost legată de faptul că tabelul preliminar al creanțelor a fost publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență (BPI) din data de 20.12.2012, iar contestatoarea nu a fost înscrisă în acest tabel ca și creditor garantat pentru suma de 177.006 lei, aceasta pretinzând că, în acest fel, s-au încălcat prevederile art. 72 și art. 121 alin. 1, pct. 2 din Legea nr. 85/2006.
Analizând fondul contestației, judecătorul sindic a constatat că cele constatate de administratorul judiciar se confirmă, în sensul că la dosarul cauzei contestatoarea, în calitate de creditoare, a anexat declarației sale de creanță Avizul de garanție inițial din 15.09.2010 (fila 20 și urm) prin care a dovedit înscrierea în Arhiva Electronică de Garanții reale imobiliare a creanțelor fiscale deținute fată de debitoarea SC B.P. SRL, însă la rubrica nr. 6 din acest aviz "Descrierea bunului în garanție", nu se identifică înscris nici un fel de bun. Același fapt se evidențiază și din parcurgerea proceselor verbale de sechestru depuse la dosarul de insolvență.
În aceste condiții, prima instanță a apreciat că garanția a fost înființată cu încălcarea dispozițiilor art. 2279 și art. 2324 cod civil care reglementează în mod clar garanțiile reale mobiliare.
Invocând dispozițiile art.121 alin.1 pct.2 și art.121 alin.2 din Legea nr.85/2006, instanța de fond a apreciat că lipsa garanției asupra oricărui bun transformă orice creditor garantat în creditor chirografar, potrivit celor mai sus reținute, situație în care se regăsește și creditoarea-contestatoare din prezenta cauză, tribunalul făcând trimitere și la aprecieri similare desprinse din practica instanței de control judiciar - Curtea de Apel Timișoara (decizia nr. 1828/18.10.2011 pronunțată în dosarul nr. 8185/108/2011).
Judecătorul sindic a mai constatat că nici dispozițiile art. 72 nu au fost încălcate, dimpotrivă, prin acest articol s-a instituit obligația identificării și descrierii garanției, prin urmare practicianul în insolvență are obligația verificării acestei garanții, nu a sumelor înscrise în actele de garanție.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs creditoarea DGFP Arad, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii contestației formulate, respectiv înscrierea în tabelul preliminar a creanței creditoarei recurente ca fiind garantată astfel cum a solicitat prin declarația de creanță înregistrată la Tribunalul Arad în calitate de creditor garantat al S.C. B.P. S.R.L. conform prevederilor art. 121 din Legea nr. 85/2006 privind legea insolvenței.
În motivare, recurenta a arătat că la data de 05.12.2012 Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad a depus la registratura Tribunalului Arad declarație de creanță prin care a solicitat înscrierea la masa credală cu suma totală de 191.561 lei, din care 177.006 lei să fie înscrisă la masa credală a debitoarei cu rangul de preferință prevăzut de dispozițiile art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006 ca fiind creanță garantată, iar suma de 14.555 lei să fie înscrisă la masa credală a debitoarei cu rangul de preferință prevăzut de dispozițiile art. 123 alin. 1 pct. 4 din Legea nr. 85/2006 ca fiind creanță bugetară.
În tabelul preliminar al creanțelor publicat în Buletinul procedurilor de insolvență în data de 20.11.2011, recurenta nu a fost înscrisă ca și creditor garantat pentru suma de 177.006 lei, fiind înscrisă doar cu 72.000 lei în categoria creanțelor garantate încălcându-se astfel prevederile art. 72 și art. 121 alin. 1, pct. 2 din Legea nr. 85/2006.
Referitor la faptul că instanța de fond a reținut că nu au fost identificate bunurile garantate, menționează că organele de executare au întocmit în cadrul procedurii de executare silită începută anterior deschiderii procedurii insolvenței, procesele verbale de sechestru pentru bunuri mobile nr. 7423/17.10.2012, nr. 1991/30.03.2011, nr. 5888/11.10.2010. În procesele verbale de sechestru pentru bunuri mobile menționate mai sus se descrie fiecare bun asupra căruia s-a aplicat măsura sechestrului conform art. 152 din Codul de procedură fiscală.
Recurenta a susținut că la art. 151 alin. 8 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală se prevede în mod expres că prin sechestrul înființat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândește un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun. Prin intrarea în procedura insolvenței acel gaj dobândit în baza art. 151 alin. 8 Cod procedură fiscală este în continuare valabil atât doar că el nu va mai fi valorificat în cadrul procedurii de executare silită ci în cadrul procedurii insolvenței prin înscrierea creanței, pentru care au fost întocmite procesele verbale de sechestru, ca fiind o creanță garantată. Recurenta a mai învederat că a sa creanță este garantată fiind notată în arhiva electronică de garanții reale mobiliare în favoarea sa, existând în acest sens aviz de garanții inițial 2010-00015440602403-PRU/15.09.2010 în conformitate cu art. 230 din Codul de procedură fiscală care prevede că: "pentru creanțele fiscale administrate de către Ministerul Finanțelor Publice, acesta este autorizat ca operator care, prin unitățile sale teritoriale, ca agenți împuterniciți, să înscrie creanțe cuprinse în titluri executorii la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare."
În consecință, a apreciat că creanța DGFP Arad de 177.006 lei este garantată fiind notată în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, aspect întărit și de prevederile art. 36 din Legea nr. 99/1999, conform căruia orice creditor care, fără a fi parte într-un contract de garanție, are un privilegiu prin simplul efect al legii, inclusiv privilegiul statului sau al unităților administrativ-teritoriale pentru creanțele provenite din impozite, taxe, amenzi și din alte sume ce reprezintă venituri publice ce le sunt datorate, are prioritate asupra garanției reale a creditorului asupra bunului în cauză numai în momentul în care privilegiul îndeplinește condiția de publicitate prin înscrierea acestuia la arhiva sau prin posesia bunului.
Recurenta a mai apreciat incidente prevederile art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea insolvenței potrivit cărora creanța sa este o creanță garantată: " Fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanții reale mobiliare ori drepturi de retenție de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:
2. creanțele creditorilor garantați, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările si penalitățile de orice fel, precum și cheltuielile."
Nu în ultimul rând, a învederat că în cauză au fost încălcate și prevederile art. 66 și art. 67 din Legea nr. 85/2006, prin verificarea creanțelor recurentei în condițiile în care acestea sunt stabilite prin titluri executorii.
În drept au fost invocate prevederile art. 3041 și art. 304 pct. 9 Cod pr. civ.; art. 121 din Legea nr. 85/2006; art. 151 alin. 8 Cod procedură fiscală.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, E S.P.R.L. în calitate de administrator judiciar al S.C. B.P. S.R.L. Seleuș jud. Arad, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
În motivare, a arătat că în urma notificărilor efectuate de către administratorul judiciar, creditoarea a solicitat prin declarația de creanță înscrierea în tabelul de creanță cu suma de 191.561 lei din care suma de 177.006 lei în grupa creditorilor garantați, în conformitate cu prevederile art. 121 pct. 2 din L 85/2006 și suma de 14.555 lei în grupa creanțelor bugetare.
În vederea dovedirii caracterului garantat al creanței creditoarea a depus procesul verbal de sechestru instituit asupra bunurilor debitoarei în data de 17.10.2012, valoarea bunurilor garantate fiind de 72.000 lei precum și un aviz de înscriere în Arhiva Electronică de Garanții Reale Imobiliare garanție asupra creanțelor sale.
Lichidatorul a arătat că, în urma verificării declarației de creanțe de către administratorul judiciar, creanța DGFP Arad a fost înscrisă în tabelul preliminar cu suma de 191.561 lei astfel: 72.000 lei în grupa creanțelor garantate și 191.561 lei în grupa creanțelor bugetare.
Cu privire la nemulțumirea creditoarei, lichidatorul judiciar a solicitat instanței de recurs să observe faptul că la fila 30 și fila 35 din dosarul de fond există procesele verbale prin care a fost ridicat sechestrul asupra bunurilor debitoarei în data de 11.10.2010 și în data de 30.03.2011, rămânând valabil doar procesul verbal nr. 7423/17.10.2012 pentru suma de 72.000 lei, apreciind că susținerile creditoarei raportat la cele doua procese verbale de sechestru nu au nici un temei.
Analizând sentința atacată din perspectiva criticilor aduse prin motivele de recurs și ale prevederilor art.304 și art.3041 Cod proc.civ., Curtea apreciază că recursul nu este fondat, soluția tribunalului fiind legală și temeinică pentru următoarele considerente.
Conservarea și asigurarea inopozabilității dreptului special de gaj, consacrat de art.151 din O.G. nr.92/2003, asupra bunurilor mobile sechestrate în vederea executării silite, se realizează prin publicitatea ce trebuie realizată în cadrul Arhivei Electronice de Garanții Reale Imobiliare, principiul fiind consacrat de art.18 din Codul civil. Această publicitate își produce efectele juridice numai în măsura în care în registrul special de publicitate a drepturilor constituite asupra bunurilor altuia, sunt menționate bunurile asupra cărora poartă, titularul dreptului, întinderea creanței pe care o garantează,
În același sens sunt și prevederile speciale cuprinse în art.36 din Legea nr.99/1999, conform cărora orice creditor care, fără a fi parte într-un contract de garanție, are un privilegiu prin simplul efect al legii, inclusiv privilegiul statului sau al unităților administrativ-teritoriale pentru creanțele provenite din impozite, taxe, amenzi și din alte sume ce reprezintă venituri publice ce le sunt datorate, are prioritate asupra garanției reale a creditorului asupra bunului în cauză numai în momentul în care privilegiul îndeplinește condiția de publicitate prin înscrierea acestuia la arhivă sau prin posesia bunului.
Așa cum în mod judicios a observat instanța de fond, publicitatea sechestrului nu a fost realizată cu respectarea exigențelor impuse de lege, bunurile asupra cărora a fost aplicat sechestru nefiind nici măcar menționate în registrul de publicitate, fără a mai vorbi despre o eventuală descriere sumară a lor. Or, scopul acestei publicități este tocmai acela de a face cunoscut și opozabil totodată celorlalți creditori interesați despre asigurarea și conservarea unui privilegiu asupra unora dintre bunurile debitorului din valorificarea cărora creditorul diligent să își poată satisface cu prioritate creanța la momentul realizării distribuirii sumelor rezultate din valorificarea lor. Așa cum rezultă din avizul de garanție inițial (f.20-24 dosar fond), prin modalitatea de înscriere a procesului verbal de sechestru în registrul de publicitate s-a omis indicarea bunurilor asupra cărora s-a instituit sechestrul și care, în virtutea art.151 alin.8 din O.G. nr.92/2003 are natura juridică a unui gaj special al creditorului bugetar, cu condiția realizării formalităților de publicitate în mod corespunzător.
Or, așa cum rezultă din formularul de înscriere a garanției în registrul de publicitate - Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare - utilizat de creditoare pentru publicitatea sechestrului aplicat asupra bunurilor debitoarei (Anexa 1 la Ordinul nr.1929/2008, în prezent abrogat dar în vigoare la momentul la care creditoarea a formulat cererea de înscriere în arhivă a sechestrului), în rubrica destinată descrierii bunurilor mobile asupra cărora poartă garanția, trebuiau descrise bunurile asupra cărora a fost aplicat sechestrul, în felul acesta fiind realizată o publicitate reală a existenței sechestrului având natura juridică a unui gaj special în condițiile art.151 alin.8 din O.G. nr.92/2003, cu toate consecințele ce decurg de aici, inclusiv îndestularea cu preferință a creditorului diligent, din prețul obținut prin valorificarea acestor bunuri mobile.
Or, lipsa descrierii bunului determină lipsa de eficiență a înscrierii în arhiva electronică, deoarece nici un alt creditor concurent nu este în măsură să cunoască asupra căror bunuri ale debitorului există deja instituit un sechestru și din valorificarea căror bunuri urmează ca la distribuirea prețului să se facă cu preferință în favoarea unui anumit creditor care și-a conservat din timp acest privilegiu.
Simpla enumerare și evaluare aproximativă a bunurilor sechestrate în anexele la procesele verbale de sechestru întocmite nu este suficientă pe acoperi viciul de publicitate rezultat din lipsa menționării în registru a bunurilor asupra cărora poartă garanția și care astfel care lipsește măsura sechestrului dispusă de efectul de opozabilitate care ar fi conferit creditoarei dreptul de a fi înscrisă cu o creanță garantată în tabelul de creanțe, cu privire la aceste bunuri.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ., Curtea de Apel a respins ca nefondat recursul.
| ← Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment | Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment → |
|---|
