Procedura insolvenței. ordinea de distribuire în cazul distribuirilor obţinute în urma lichidării.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 88 din data de 23.03.2018
Rezumat:
Dispozițiile art. 121 din Legea nr. 85/2006 (art. 159 din Legea nr. 85/2014) stabilesc ordinea de distribuire în cazul distribuirilor obținute în urma lichidării doar pentru creditorii ce dețin garanții asupra bunurilor lichidate, iar nu pentru toți creditorii înscriși în tabelul definitiv consolidat de creanțe la categoria creditorilor garantați.
(Decizia nr. 88 din 23 martie 2018, dosar nr. 4520/86/2014*/a14)
Hotărârea:
Asupra apelului de față, curtea constată că, prin sentința civilă 661 din 12 decembrie 2017 Tribunalul Suceava - Secția a II-a civilă a respins, ca nefondată, contestația împotriva raportului nr. 1107/30.10.2017 privind fondurile obținute și a planului de distribuire nr. 1108/30.10.2017 (publicate în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 20422/31.10.2017) formulată de petenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., în calitate de creditoare al debitorului SC B. SRL, reținând, în esență, faptul că în raportul privind fondurile obținute lichidatorul judiciar a susținut că în perioada august 2014 - octombrie 2017 s-au obținut fonduri din vânzarea activelor debitorului, soldul contului de lichidare fiind în sumă de 1.063.300 de lei, fără TVA, incluzând și suma de 6.000 de lei, fără TVA, achitată din casieria debitorului cu titlu de onorariu administrator judiciar pentru perioada august-octombrie 2014, sumă din care s-a scăzut onorariul variabil al lichidatorului judiciar - 31.341 de lei, fără TVA; cheltuieli de procedură - 12.854 lei, fără TVA, constând în publicitate - 473 lei, taxe poștale - 25 lei, evaluare bunuri - 12.000 lei, comisioane bancare - 356 lei, la care se adaugă suma de 21.146 lei reprezentând 2% din sumele încasate, care se achită la fondul de lichidare.
De asemenea, s-a reținut că suma de 18.600 lei, fără TVA, reprezentând venituri din chirii și sume din casieria societății acoperă parțial cheltuielile de procedură, iar pentru acoperirea cheltuielilor viitoare s-a constituit un fond de rezervă în sumă de 4.959 lei, rămânând suma de 915.000 de lei, propusă pentru distribuirea între creditori astfel: C. - 847.483 lei, D. SA - 424 lei, SC E. SA - 67.093 lei.
Prima instanță a reținut că deși creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. a susținut că are calitatea de creditor garantat și că potrivit art. 124 din Legea nr. 85/2006 trebuie să participe la distribuiri, potrivit tabelului definitiv de creanțe creditorii C., D. și SC E. SA apar la pozițiile 1 și 2 - creditori garantați cu ipotecă imobiliară F., G. și H., pe când Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. apare la poziția 5 - creditor garantat cu garanție reală mobiliară și nu cu ipotecă.
Față de împrejurarea că sumele distribuite privesc imobile situate în F., G. și H., pentru care există ipoteca creditorilor C., D. și SC E. SA, aceștia sunt îndreptățiți să participe conform art. 124 la distribuiri, iar după stingerea integrală a acestor ipoteci restul sumelor se împarte celorlalți creditori în ordinea de preferință din tabelul definitiv, și cum nu au fost acoperite integral creanțele creditorilor ipotecari, contestatorul nu poate participa alături de aceștia la distribuiri, singurul caz în care sunt aplicabile aceste sume reprezentându-l existența unor disponibilități bănești în conturile debitorului, pentru care există garanțiile creditorilor Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. și Banca J.
În consecință, instanța de fond, constatând susținerile contestatoarei nefondate, în baza dispozițiilor art. 122 din Legea nr. 85/2006 a respins contestația creditorului Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de apel, creditoarea arată că prin cererea formulată în dosarul asociat nr. 4.../86/2014/a14, a contestat Raportul asupra fondurilor obținute din lichidare si din încasarea creanțelor întocmit pentru debitorul SC B.SRL nr. 1107/30.10,2017 și Planul de distribuire între creditori nr. 1108/30.10.2017.
Învederează faptul că, în speță, creditorii C, S.C E SA și Direcția Generala Regională a Finanțelor Publice - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. au același rang de prioritate, respectiv cel dat de creanțele garantate - art. 121 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, astfel încât distribuirea sumei trebuia să se facă proporțional, după cum dispun prevederile art. 124 si art. 125 alin. (2) din același act normativ.
Învederează faptul că procedura specială a insolvenței instituită prin Legea nr. 85/2006 reprezintă o executare silită a obligațiilor, dar, spre deosebire de executarea silită din dreptul comun (care este o procedură individuală), este o procedură colectivă (concursuală) pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
În concluzie, întrucât sumele obținute din valorificarea bunurilor aparținând averii debitoarei erau insuficiente pentru acoperirea integrală a creanțelor creditorilor garantați, în considerarea dispozițiilor legale menționate se impunea ca acestora să li se distribuie o cotă falimentară, reprezentând suma proporțională cu procentul pe care creanțele respectivilor creditori îl deține în categoria creanțelor garantate.
În consecință, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii contestației.
În cauză, a formulat întâmpinare creditoarea C. S.R.L., prin care a solicitat respingerea apelului formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A..
Precizează faptul că, între Banca K. și Societatea C., societate cu răspundere limitată constituită în conformitate cu legile din (....) și D. S.A., a intervenit la data de 21.12.2015 Contractul Cadru pentru cesiune de creanțe ce are ca obiect o sumă de bani și anumite alte drepturi, iar Banca K. transmite către C.. și D. SA, creanța deținută asupra debitoarei, cesionând toate drepturile și garanțiile accesorii ale acesteia. Ca urmare a finalizării acestei cesiuni, la data de 08.06,2016, dreptul de proprietate al Băncii K. asupra creanței împreună cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din calitatea de creditor al debitoarei, s-a transmis către C. și D. la data plății integrale a prețului, aceștia devenind creditorul debitoarei. Prin cesiunea de creanță Banca K. a cesionat către C. și D. toate drepturile, garanțiile și creanțele rezultând sau în legătură cu debitoarea SC B. S.R.L. În urma operațiunilor de cesiune de creanță în baza art. 1568 și următoarele din Codul Civil, C. și D.. s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile creditorului cedent Banca K. rezultate din toate contractele de credit principale, precum și în toate drepturile și obligațiile decurgând din toate contractele de garanție personală, reală mobiliară și imobiliară, accesorii contractelor de credit principale, perfectate între aceasta și debitoarea SC B. S.R.L Actele de la dosarul cauzei atestă, în mod neechivoc, calitatea procesuală a sa, care a preluat procedura din stadiul în care aceasta se afla la momentul intervenirii cesiunii de creanță, încheiată între C. și D., în calitate de Cesionari și Banca K., în calitate de Cedent.
Sub aspectul temeiniciei apelului și a contestației formulate, arată că, prin Planul de distribuire între creditori nr. 1108/30.10.2017, lichidatorul judiciar propune spre distribuire suma de 847.483 lei către C.., în calitatea sa de creditor garantat cu garanție asupra bunurilor valorificate, suma de 424 lei către creditorul D. S.A. și suma de 67.093 lei către creditorul E. S.A.. Prin Raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor întocmit pentru debitorul S.C. B. S.R.L. nr. 1107/30.10.2017 s-a arătat în mod concret încasările totale, în cuantum de 1.063.300 lei, exclusiv TVA, incluzând și suma de 6.000 lei, exclusiv TVA, achitată din casieria debitorului cu titlu de onorariu administrator judiciar pentru perioada august - octombrie 2014. După prezentarea acestor sume s-a menționat faptul că se va distribui efectiv suma de 915.000 lei în temeiul ari. 121 și art. 124 din Legea nr. 85/2006, urmând ca suma de 4.959 lei să fie provizionată.
Prin planul de distribuire a fondurilor, lichidatorul judiciar a propus, în temeiul art. 121, respectiv art. 124 din Legea nr. 85/2006, distribuirea către C., în calitate de creditor garantat, cu garanție asupra bunurilor valorificate reprezentate de activul format din teren curți-construcții în suprafață de 4.167 mp și construcții, situat în loc. L., corn. F., jud. A., a sumei de 847.483 lei.
Solicită să se observe faptul că apelanta nu formulează prin motivele de apel critici reale împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, ci reia în totalitate motivele care au fost invocate în cuprinsul contestației inițiale.
Consideră că planul de distribuire al creanțelor întocmit de către lichidatorul judiciar cu privire la sumele încasate în urma valorificării unor bunuri imobile deținute de către debitoarea S.C. B. S.R.L. este legal în ceea ce privește nedistribuirea vreunei sume către contestatoarea din prezenta cauză, fiind în acest sens întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 121 din Legea nr. 85/2006 cu privire la ordinea de distribuire a sumelor în raport de rangul și dreptul de preferință deținut de către creditorii îndreptățiți la încasarea sumelor obținute în cadrul procedurii.
Învederează că nu pot fi reținute susținerile formulate de către apelanta contestatoare în sensul că în mod greșit lichidatorul judiciar a distribuit întreaga sumă obținută din valorificarea activelor debitoarei către creditori garantați cu drept de ipotecă cu privire la aceste bunuri, considerând că această distribuire trebuia efectuată proporțional cu procentul deținut de fiecare creditor garantat înscris în această categorie, deci și către contestatoare.
Apelanta contestatoare are, cel mai probabil, o creanță înscrisa în A.E.G.R.M., împrejurare distinctă din punct de vedere juridic față de situația existenței unui drept de ipotecă asupra imobilelor valorificate, creditoarea urmând a se îndestula din suma obținută din vânzarea imobilelor ipotecate doar după achitarea integrală a creanței garantate ipotecar, iar pe de altă parte, nu prezintă importanță pentru soluționarea prezentei cauze nici împrejurarea că creanța apelantei contestatoare este una fiscală, dreptul de preferință menționat de art. 2328 cod civil fiind subordonat dispozițiilor art. 2343 Cod Civil.
Pe de altă parte, solicită să se observe cronologia acestor înscrieri și să se constate că dreptul de preferință al său este unul constituit și înscris spre opozabilitate mult anterior momentului nașterii dreptului, iar creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice deși are o creanță garantată, nu are o creanță de același rang eu cea a sa, ci de un rang inferior, sens în care invocă dispozițiile art. 1778 și art. 1779 Cod civil, coroborate cu cele ale art. 25 din Legea 7/1996.
Consideră că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 121, raportat la art. 125 alin. l din Legea 85/2006, că în mod corect lichidatorul judiciar a dispus ca toate sumele obținute din vânzarea bunurilor să revină în mod exclusiv creditorilor care dețin un drept de preferință cu privire la acestea, și prin urmare să nu dispună distribuirea către contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. a unei sume rezultate din această înstrăinare.
În consecință, a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de apel invocate, Curtea constată următoarele:
Distribuirea sumelor obținute din lichidarea bunurilor debitoarei a fost efectuată în temeiul dispozițiilor art. 121 din Legea nr. 85/2006, bunurile lichidate fiind ipotecate în favoarea creditoarelor C. și D. SA.
În art. 121 alin. 1 se arată că: " Fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanții reale mobiliare ori drepturi de retenție de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:
1. taxe, timbre și orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea acestor bunuri, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 și 24;
11. creanțele creditorilor garantați născute în timpul procedurii de insolvență după confirmarea planului de reorganizare, ca parte componentă a acestui plan. Aceste creanțe cuprind capitalul, dobânzile, majorările și penalitățile de orice fel;
2. creanțele creditorilor garantați, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările și penalitățile de orice fel, precum și cheltuielile, pentru creanțele născute înainte de deschiderea procedurii";, stabilindu-se ordinea de distribuire pentru sumele obținute din lichidarea bunurilor grevate în favoarea creditorilor.
Rezultă până la evidență din formularea art. 121 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 că textul se referă la creditorii ce au instituite garanții asupra bunului lichidat, iar nu la toți creditorii înscriși în tabelul definitiv de creanțe, la categoria creanțelor garantate.
Orice altă interpretare ar goli de conținut dispozițiilor art. 1746 Cod civil de la 1865 (aplicabil speței datorită datei de constituire a ipotecilor) care prevăd că "ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligații";. În cauza de față creditoarea contestatoare nu justifică nicio garanție asupra bunurilor ce au fost lichidate. A admite teza conform căreia orice creditor ce deține o creanță garantată poate participa la distribuire pentru sume obținute din vânzarea bunurilor asupra cărora nu ar avea constituite garanții, dispozițiile Codului civil privitoare la privilegii și ipoteci nu ar mai produce efecte.
Cum o asemenea modalitate de interpretare a legii nu poate fi primită, Curtea apreciază drept legală și temeinică soluția pronunțată de judecătorul sindic, motiv pentru care, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
| ← Faliment - contestaţie la tabelul preliminar. categoria... | Societate comercială. reprezentarea în judecată → |
|---|
