Raspundere personala patrimoniala organe de conducere
| Comentarii |
|
Tribunalul IAŞI Sentinţă civilă nr. 518 din data de 05.04.2017
Prin cererea înregistrată sub nr. /99/2015/a1 reprezentanții reclamatei DGRFP - AFPM au solicitat atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâților BP, CDR, CA, respectiv PV, administratori statutari al debitoarei falite SC P SRL pentru prejudiciul patrimonial produs creditorilor în sumă de 90213 lei.
În urma analizei financiar-fiscale desfășurată de reprezentanții creditorului bugetar s-a sintetizat faptul că pârâții au omis să depună declarațiile fiscale. Totodată, administratorii statutari nu s-au mai preocupat de ținerea evidenței financiare, a acumulat datorii, fapt ce conduce la concluzia că pârâții au continuat activitatea în interes personal.
Au precizat că administratorul statutar al debitoarei au dat dovadă de pasivitate în ceea ce privește situația societății debitoare și deși se afla într-o stare iminentă de insolvență a refuzat să formuleze cerere în conformitate cu disp. art. 66, alin. 1 din legea 85/2014, dispunând continuarea în interes personal a activității care ducea vădit la încetarea activității persoanei juridice. S-a apreciat că societatea a avut capacitate de plată pentru achitarea datoriilor, dar administratorii statutari nu au depus diligențe în vederea recuperării creanțelor de la debitorii cărora societatea le-a furnizat produse și servicii.
Mai susțin reprezentanții reclamantei că prin faptul că nu s-au depus cuvenitele raportări fiscale, omițându-se informarea organelor statului asupra activității derulate reiese intenția pârâților de a ascunde operațiunile societății și veniturile încasate, concluzionând că pârâții au continuat să facă în interes personal comerț.
Astfel pârâții se fac vinovați de faptele prev. de art. 169, alin. 1, lit. a, c și d din legea 85/2014.
Apreciază că în acest fel subzistă o prezumție de fraudare a legii, de ascundere a patrimoniului față de creditori, de sustragere de la controlul statului, culminând cu conducerea și ajungerea debitoarei în incapacitate de plată.
Susținând că în ceea ce îi privește pe pârâți a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat creditorilor, invocând disp. art. 169, lit. a, c și d din legea 85/2014, reclamantul solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și obligarea acestora să suporte din averea proprie debitul falitei.
Instanța a dispus comunicarea duplicatului cererii și a dispus citarea pârâților.
La data de 21.10.2016 pârâtul BP formulează și depune la dosar întâmpinare motivând că reprezentanții reclamantei nu au dovedit legătura de cauzalitate necesară pentru stabilirea vinovăției dintre prejudiciul produs creditorului bugetar și activitatea culpabilă, cu intenție. Susține că reprezentanții creditorului s-au limitat a face doar simple aprecieri în ceea ce privește vinovăția pârâților concluzionând asupra acestora din analiza indicatorilor financiari ai debitorului. În dovedirea apărării depune înscrisuri; susține că insolvența societății se datorează unor cauze obiective, majoritatea externe falitei, fără a fi imputabilă unor persoane. Nu în ultimul rând, prin întâmpinare invocă excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât a deținut calitatea de asociat și administrator statutar din anul 2007 până în 2009 când a cedat-o în favoarea pârâtului CA. A solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată suportate.
Totodată, prin precizările formulate ulterior și depuse la dosar la data de 21.10.2016 (data poștei) pârâtul invocă și excepția lipsei calității procesuale active a DGRFP - AFPM motivat de faptul că nu se încadrează în nici una dintre situațiile prev. de disp. art. 169, alin. 2 din legea 85/2014.
Totodată, pârâtul CA formulează întâmpinare la data de 26.10.2016 susținând că insolvența societății se datorează unor cauze obiective, majoritatea externe falitei, fără a fi imputabilă unor persoane, din cuprinsul raportului cauzelor și împrejurărilor care au condus la insolvența debitorului, întocmit de către practicianul în insolvență desemnat rezultând aceasta.
La termenul de judecată din 08.03.2017 instanța a acordat cuvântul asupra excepțiilor invocate, asupra fondului cererii și primind concluziile pârâților reține următoarele aspecte:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului BP întemeiată pe aspectul conform căruia a deținut calitatea de asociat și administrator statutar în perioada 2007-2009, prin hotărârea AGA din 17.09.2009 renunțând la această calitate, instanța o consideră neîntemeiată urmând să o respingă; acesta deoarece, chiar dacă pârâtul a renunțat la funcția de administrator statutar al debitorului și respectiv a cesionat părțile sociale din firmă, activitatea sa de manager nu a rămas fără efecte juridice, declinul economico-financiar al SC P SRL și înregistrarea de datorii fiind concomitent cu perioada 2007-2009.
Prin urmare, instanța consideră că pârâtul BP justifică calitatea procesuală de a sta în judecată și nu se poate prevala de renunțarea la funcția de administrator statutar pentru a pierde această calitate.
Cu referire la excepția lipsei calității procesuale active a DGRFP - AJFP instanța reține că în conformitate cu disp. art. 169, alin. 2 din legea 85/2014 "dacã administratorul judiciar ori, dupã caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvențã a debitorului și/sau a hotãrât cã nu este cazul sã introducã acțiunea prevãzutã la alin. (1), aceasta poate fi introdusã de președintele comitetului creditorilor în urma hotãrârii adunãrii creditorilor ori, dacã nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce aceastã acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credalã";.
În speța de față, debitul total datora creditorilor de către SC P SRL este în procent de 99,17% din cuantumul total al creanțelor debitorului, fapt care-i conferă poziția de creditor majoritar.
Având în vedere cele detaliate anterior instanța consideră că reclamantul DGRFP - AJFP se află în una dintre situațiile stipulate de lege, care să-i confere calitatea de a formula și susține acțiunea de față.
În aceste condiții instanța consideră că acțiunea privind atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâților pentru pasivul debitorului a fost formulată de reprezentanții unui creditor căruia lega 85/2014 i-a conferit calitate procesuală.
În ceea ce privește fondul cererii se reține că situația economico-financiară a debitorului a avut de suferit ca urmare a mediului economic defavorabil. Totodată blocajul financiar a survenit în mod agresiv din moment ce lichiditățile din piață s-au diminuat considerabil, iar recuperarea creanțelor de la partenerii comerciali a devenit foarte dificilă. Mai mult chiar s-a remarcat intențiile administratorilor statutari de a plăti datoriile societății, dar și faptul că încasările, au scăzut ca urmare a dinamicii pieței de profil.
Pentru a se reține răspunderea patrimonială personală a organelor de conducere ale debitorului este necesar ca reprezentanții reclamantei să facă dovada concretă a celor invocate în petitul cererii.
Astfel, nu a rezultat din nici o dovadă concretă faptul că pârâții au utilizat fonduri din averea debitorului pentru folosul său propriu, intenționând astfel să producă prejudicii patrimoniale creditorului bugetar, faptul acumulării de datorii constituind un aspect care nu a putut fi controlat și stopat de către pârâți.
Activitatea pârâților de a continua activitatea debitoarei prin generarea de debit în prejudiciul creditorilor reprezintă un aspect culpabil, necontestat de către cei dintâi. S-a dedus că administratorii statutari au mizat pe redresarea situației financiare a societății, dar mediul economic nu a fost propice acestui efect, datoriile generate crescând și conducând la declinul acesteia.
Această activitate este sancționată de către disp. art. 138, lit. c din lege în condițiile în care prin derularea ei s-ar întruni condițiile cauzalității dintre faptă și prejudiciul resimțit în patrimoniul creditorilor.
Ori reclamanta s-au limitat doar a face simple aprecieri în ceea ce privește culpa pârâților, care chiar întemeiate fiind, nu pot forma convingerea instanței că din acest motiv s-a ajuns la incapacitatea de plată și totodată insolvența firmei. Prezumția invocată de către reprezentanții reclamantei nu are la bază un suport probatoriu adecvat, ea fiind rezultatul analizei datelor înscrise în raportările fiscale ale debitorului pe baza cărora aceștia au făcut deducții de vinovăție a pârâților.
Prin urmare nu se poate reține o prezumție conform căreia, în condițiile în care pârâții au continuat activitatea debitoarei în prejudiciul creditorilor, acest lucru a fost premeditat.
Prezumția de vinovăție pe care reprezentanții creditorului bugetar și-au întemeiat cererea nu poate fi avută în vedere decât în coroborare cu susțineri concrete care să sublinieze vinovăția intențională a pârâților.
Pe de altă parte neținerea contabilității conforme legii - art. 169, lit. d - nu poate constitui în sine o condiție singulară pentru a atrage răspunderea patrimonială; aceasta întrucât nu se poate deduce legătura de cauzalitate necesară dintre neținerea contabilității și aspectul premeditat al conducerii debitoarei în incapacitate de plată și ulterior în insolvență.
În susținerea celor afirmate reprezentanții reclamantei nu au făcut decât să prezume fără nici un fel de dovadă concretă că pârâții au desfășurat o activitate în urma căruia în mod intenționat și premeditat creditorul bugetar ar fi suferit un prejudiciu patrimonial.
Fără dovada concretă a faptului vinovăției pârâților, doar în baza concluziilor singulare că nu au fost recuperate creanțele debitorului de la alți parteneri comerciali și că nu au mai fost făcute cuvenitele raportări fiscale cererea formulată nu poate fi primită.
În consecință instanța consideră că nu poate doar în baza acestor aprecieri să dispună atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâților, urmând să respingă cererea ca neîntemeiată.
De asemenea, față de cererea formulată de pârâtul BP prin care a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată suportate în proces, instanța o consideră întemeiată și în baza disp. art. 451, 453 din NCPC o va admite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului BP respectiv excepția lipsei calității procesuale active a creditorului AJFP în ceea ce privește formularea cererii privind atragerea răspunderii personale patrimoniale.
Respinge cererea formulată de reprezentanții reclamatei AJFP în contradictoriu cu pârâții BP, CDR și CA, respectiv PV.
Obligă pe reclamantă, prin reprezentanții săi legali să plătească pârâtului BP cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat suma de 3500 lei.
| ← Contestatie tabel preliminar. Jurisprudență Faliment | Contestatie tabel preliminar creante. Jurisprudență Faliment → |
|---|
